La 15 ianuarie, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea actriței de teatru și film Domnica Darienco, Artistă a Poporului, deținătoare a Ordinului Republicii, ex-preşedintă a Ligii Veteranilor Scenei din Moldova. Cu acest prilej, la Biblioteca Națională a fost inaugurată o expoziție foto-documentară.
Domnica Darienco s-a născut în 1919 în satul Valea Hoțului (astăzi Dolinskoe), raionul Ananiev, regiunea Odesa, Ucraina. În 1933-1937, a studiat la Școala de Teatru din Odesa. După absolvirea Şcolii de Teatru, a fost angajată ca actriță la Teatrul Muzical-Dramatic „A. S. Pușkin” (astăzi Teatrul Național „Mihai Eminescu”), aflat inițial la Tiraspol, iar din 1944 – la Chișinău, unde a lucrat până în 1989.
A debutat pe scenă în rolul Krucininei în spectacolul „Vinovați fără vină” de A. Ostrovski, din dramaturgia clasică rusă. A interpretat peste 100 de roluri, în special, din dramaturgia națională și universală – Liubov Iarovaia din piesa omonimă de K. Treniov, Aftenia din „Soacra cu trei nu-rori” de Ion Creangă, Elmira („Tartuffe” de Moliere), doamna Capuletti („Romeo și Julieta” de W. Shakespeare), Corina din „Ovidiu” de Vasile Alecsandri, Vasiluța („Casa Mare” de Ion Druță), mătușa Ruța („Păsările tinereții noastre” de I. Druță), Mama („Președintele” de D. Matcovschi), mătușa Evlampia („Cântec de leagăn pentru bunici” de D. Matcovschi), bătrâna Gana („Amurgul” de A. Dudarev) ș. a.
Spectatorii, vrăjiți de măiestria artistei, veneau iarăși și iarăși doar pentru a o vedea în scenă pe Domnica Darienco
Domnica Darienco a debutat în cinematografie în anul 1955 în filmul „Andrieș”, turnat la Studioul „A. Dovjenko” din Kiev. Rolul care a consacrat-o în cinema a fost Domnica din filmul „Armaghedon” (1966). S-a mai produs în filmele „Gustul pâinii”, „Ultimul haiduc”, „Dincolo de marginea orașului”, „Bărbații încărunțesc de tineri”, „Trecea o lebădă pe ape”, „Povârnișul”, „Codrii”, „Între cer și pământ”, „Durata zilei” etc.
Potrivit lui Victor Gherlac, cunoscutul actor şi regizor de teatru, „Domnica Darienco nu juca rolul, ea pătrundea în natura chipului personajului redat. Ea căuta „rădăcinile”, pentru ca mai târziu să înflorească, iar rodul acestei căutări erau chipurile perfecte, care cucereau inimile spectatorilor. Spectatorii nu analizau, nu discutau, ci, vrăjiți de măiestria artistei, veneau iarăși și iarăși doar pentru a o vedea în scenă pe Domnica Darienco. Domnica este o artistă din născare, care nu și–a pus drept scop distrarea spectatorilor, cum o fac actorii de astăzi, ci stăpânirea emoțiilor, redarea unor chipuri care să zguduie sufletele oamenilor”.
Domnica Darienco s-a stins din viață la 6 noiembrie 2010 la Chișinău și a fost înmormântată la Cimitirul Central Ortodox de pe strada Armenească din capitală.
