Stresul continuu, ritmul alert și suprasolicitarea la locul de muncă împing tot mai mulți angajați către o stare de epuizare totală, cunoscută și sub numele de ardere profesională sau „burnout”. Deși la început poate părea o simplă oboseală, specialiștii avertizează că, netratată la timp, poate duce la consecințe grave pentru sănătate. Printre cei mai expuși sunt angajații din sistemul educațional și cel medical.
„Acum s-a stabilizat situația, dar cu 4-5 ani în urmă aveam deficit de cadre de muncă și, din cauza asta, lucram pe un sector, două sau chiar trei. Foarte mulți pacienți aveam la primire și, pe lângă profesia de medic, mai sunt mamă, am familie. Sindromul de burnout s-a făcut simțit”, ne spune Irina Neagu, medic de familie la Centrul Medicilor de Familie numărul 1 din capitală.
Timp de trei ani, Aurelia Zlotea a oferit asistență psihologică pentru 1.200 de elevi ai unei școli din Anenii Noi. Implicarea zilnică în discuții cu elevii și cu părinții i-a afectat sănătatea, provocându-i insomnii și un nivel ridicat de stres.
„Angajându-mă în 2022, am îmbrăcat jacheta de salvator din dorința de a acoperi toate cele trei trepte de școlarizare: primară, gimnazială și liceală. M-am implicat foarte mult și nu am prioritizat corect sarcinile zilnice pe care le aveam. Am înțeles că stresul pe care îl aveam zilnic și starea că mai pot gestiona a ajuns într-o ardere profesională. Simptomele care m-au adus la neurolog au fost lipsa de somn. Vă imaginați o persoană care nu are un somn de 8-10 ore, este o persoană care a doua zi la lucru nu este productivă”, spune Aurelia Zlotea.
La scurt timp după ce stările de stres și insomnii s-au instalat, Aurelia Zlotea a decis să se retragă din instituția de învățământ. Astăzi, ea s-a întors la liceul „Andrei Straistă” din aceeași localitate, însă cu un program redus: predă o singură oră pe săptămână disciplina opțională „Relații armonioase în familie” și oferă ulterior consultații individuale la cabinet.
„Decizia de a pleca din instituție a fost una asumată și foarte bine gândită. Din cauza stării mele fizice și emoționale sufereau cei trei copii ai mei și atunci prioritatea este o mamă sănătoasă, binevoitoare, pozitivă, care poate să își educe în acest ritm și copiii săi”, a adăugat Aurelia Zlotea.
Opinia sindicatelor
Potrivit președintelui Federației Sindicale a Educației și Științei, Ghenadie Donos, burnout-ul profesorilor nu este un accident, dar un simptom al unui sistem de învățământ cronic subfinanțat și suprasolicitat.
„Este rezultatul direct al mai multor factori sistemici: presiunea cronică a salarizării inadecvate: câștigul salarial mediu lunar brut în învățământ reprezenta doar 79,9% din salariul mediu brut pe economie. Acest decalaj „istoric” subminează nu doar puterea de cumpărare, ci și respectul de sine profesional, recunoașterea socială a dascălului, prestigiul profesiei, creând un teren fertil pentru epuizare și resentimente. Povara administrativă și reformele incoerente: în pofida unor acțiuni din partea Ministerului Educației și Cercetării, personalul didactic rămâne sufocat de o birocrație tot mai stufoasă și de schimbări de politici educaționale care se suprapun fără o viziune de lungă durată. Această povară invizibilă fură timpul și energia care ar trebui dedicate, în mod firesc, elevilor și predării, dar și grijilor de recuperare a sănătății proprii. Decalajul dintre așteptări și resurse: sistemul cere din ce în ce mai mult de la profesori – performanță, adaptabilitate, inovație, empatie – dar le oferă prea puțin în schimb: prea puțină recunoaștere, prea puțin sprijin și prea puțin timp pentru a fi oameni, nu doar funcții”, este de părere Ghenadie Donos.
Suprasolicitarea poate agrava bolile cronice
Deși nu duce în mod direct la deces, suprasolicitarea poate agrava bolile cronice, spun medicii neurologi, iar din cauza ritmului tot mai alert de viață, mulți pacienți se adresează la medic cu insomnii și dureri cronice de cap, când, de fapt, li se depistează doar sindromul de „burnout”. Pentru a preveni arderea profesională, cadrele medicale vin cu un șir de recomandări.
„În primul rând, este modul de viață. Cu toții cunoaștem că trebuie să dormim cel puțin 7-8 ore în fiecare noapte, să ne străduim să avem o viață echilibrată din punct de vedere emoțional, să ne străduim să avem o dietă echilibrată, să facem sport, să fim activi. Sportul echilibrează foarte mult aceste emoții și ne ajută să nu ajungem în stările respective. În afară de asta, creierul are nevoie de odihnă, în sensul în care nu trebuie să fim mereu productivi”, susține medicul neurolog Olga Gavriliuc.
Deși fenomenul de burnout nu este recunoscut oficial, în cadrul legislativ în țara noastră, în vecinătate lucrurile stau altfel. În februarie anul acesta, o fostă angajată din departamentul Resurse Umane al unei companii românești a obținut prin decizie judecătorească aproximativ 9.000 de euro, după ce instanța a constatat că a dezvoltat burnout din cauza volumului excesiv de muncă și a lipsei de sprijin din partea angajatorilor. Este prima hotărâre din România care recunoaște oficial că burnout-ul poate fi un rezultat direct al unui mediu profesional nociv.
