Foto: lenta.ru
Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, un eveniment copleşitor pentru orice om, un mister care s-a petrecut acum două mii de ani, dar care continuă să fascineze întreaga făptură umană, este o realitate care se transmite din generaţie în generaţie, de la un secol la altul ca un izvor de apă vie.
Întruparea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu sunt fundamentale pentru viaţa oricărui om, deoarece reprezintă începutul şi temeiul mântuirii noastre, prin care a fost distrusă moartea. Suntem neputincioşi să cuprindem în cuvinte şi cu raţiunea minunea în sine, fiindcă depăşeşte posibilităţile noastre de înţelegere. Exemplul cel mai grăitor al tainei praznicului sunt valurile numeroşilor creştini care iau parte la această sărbătoare a bucuriei, a împăcării şi luminii, lumină care, potrivit tradiţiei, trebuie dusă şi în case.
Obiceiuri şi tradiţii de Paşte
Cel mai răspândit obicei creştin de Paşte este vopsirea de ouă roşii. Acestea sunt nelipsite de pe masa copioasă din prima zi a acestei sărbători şi face deliciul celor mici, care abia aşteaptă să le ciocnească. Deşi înainte nu se accepta ca oule să aibă altă culoare în afară de cea roşie, acum lucrurile s-au mai schimbat, iar mamele şi copiii le colorează cu verde, galben sau albastru.
Există mai multe legende legate de obiceiul vopsirii ouălor. Cea mai populară dintre ele spune că Maică Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea au fost înroşite de sângele care picura din rănile lui Iisus.
Lumina sfântă
În noaptea de Înviere, credincioşii sunt încurajaţi să meargă la biserică şi să ia lumină. Ei trebuie să aducă de acasă o lumânare, pe care o vor aprinde cu cea pe care o scoate părintele din altar. Lumina este simbolul Învierii.
Cele mai multe familii păstrează restul de lumânare rămasă nearsă după slujbă şi o aprind în cursul anului, în cazul în care au un mare necaz. La sfârşitul slujbei de Înviere, preotul împarte tuturor Sfintele Paşti şi îi împărtăşeşte pe cei mici.
