Firme celebre își tratează salariații ca pe niște sclavi

Foto: selectnews.ro

Un studiu al organizaţiei ne­guvernamentale Clean Clothes Campaign (Campania pentru haine curate), dat publicităţii recent, atrage atenţia opiniei publice internaţionale asupra condițiilor de muncă precare şi salariilor mizere pe care le pri­mesc muncitorii din industria de îmbrăcăminte, menționează muncitorimigranti.md.

În cadrul studiului au fost intervie­vaţi muncitori din Turcia și Europa de Est, care produc haine pentru branduri precum Hugo Boss, Adidas, Zara și H&M în 10 țări diferite. În legătură cu aceasta, Sindicatul IndustriALL, care reprezintă la nivel global muncitorii din lanțurile de aprovizionare din minerit, energie și sec­toarele industriale, menţionează într-un comunicat:

„Studiul Clean Clothes Campaign con­firmă o dată în plus faptul că lanțul de aprovizionare din industria de îmbrăcă­minte este marcat de instabilitate și ine­chitate, indiferent în ce parte a lumii se află. S-a constatat că muncitorii din aceste ţări împărtăşesc aceeaşi soartă cu colegii lor din alte zone ale planetei – primesc sa­larii mizere, lucrează în condiţii proaste şi în regim de muncă nenormat”.

Aceleași salarii mici și condiții precare de muncă

Circa trei milioane de oameni activează în industria de îmbrăcăminte din Turcia, Georgia, Bulgaria, România, Macedonia, Moldova, Ucraina, Bosnia și Herțegovina, Croația și Slovacia. Directorul pentru po­litici al Sindicatului global IndustriALL, Jenny Holdcroft, sindicat care reprezintă industria de îmbrăcăminte din țările in­vestigate în studiu, a declarat: „Nu e de mirare că muncitorii din Turcia şi din ţări­le Europei de Est se confruntă cu aceleași salarii mici și condiții precare de muncă, asemeni colegilor lor din astfel de țări ca Bangladesh și Cambodgia.

Unii muncitori au spus că sunt nevoiţi să se întreţină din ceea ce cresc pe lângă casă sau să muncească în două locuri pen­tru a putea supravieţui.

Totodată, muncitorii din industria de îmbrăcăminte, majoritatea dintre care sunt femei, suferă de hărțuire sexuală, de discriminare în ceea ce priveşte plata muncii şi relaţiile cu angajatorii, precum şi de limitarea dreptului la reprezentare sindicală.

Un activist sindical din Croația a decla­rat că „sindicatele au fost lipsite de dreptul de a solicita salarii mai mari, întrucât sunt nevoite să lupte permanent cu încălcări cum ar fi neplata muncii peste program, a alocaţiilor sociale sau restanţele la salariu pe termen lung”.

Holdcroft a mai spus: „Concluziile Ra­portului scot în evidenţă practici comune utilizate pe scară mondială în industria de îmbrăcăminte.

La alegerea furnizorilor de către brand, salariul se reduce maximal. Mai mult de­cât atât, lipsa negocierilor colective duce la dependenţa de salariul minim prevăzut de lege, care în multe cazuri este la limita sărăciei”.

„Made in Europe” nu înseamnă corectitudine

La Studiul Clean Clothes Campaign se referă şi presa internaţională. „The Gar­dian” scrie: „Mai multe branduri occi­dentale din domeniul modei, ca Adidas, Primark şi Zara, sunt acuzate că profită de o reţea de aprovizionare care-i plăteşte pe muncitorii din Europa de Est şi Turcia cu salarii de nimic şi le încalcă drepturile în domeniul muncii”. Publicaţia britanică o citează pe una dintre autoarele raportului, care a declarat că această cercetare spul­beră mitul potrivit căruia „Made in Euro­pe” înseamnă corectitudine.

În unele ţări, între care şi Republica Moldova, investigatorii au găsit munci­tori plătiţi cu sume mai mici decât salariul minim. Muncitorii afirmă că luptă zi de zi pentru supravieţuire, mănâncă ceea ce cultivă, împrumută bani şi doar visează la concedii. „Avem noroc că ne cultivăm singuri legumele în sat, de bine, de rău, vara ai ce să mănânci. Însă iarna viaţa este foarte grea”, a declarat un muncitor moldovean. În Republica Moldova, săptă­mâna de muncă de şase zile este un lucru obişnuit pentru muncitorii care produc haine pentru firme ca Primark şi Tesco.

Doar una din trei fabrici investigate plăteşte ore suplimentare pentru mun­că sâmbăta. Potrivit „The Guardian”, în România, muncitorii care produc haine pentru Zara şi H&M au declarat că pot să câştige salariul minim doar dacă efectu­ează ore suplimentare şi pe timpul conce­diilor. În Georgia, muncitorii care fabrică tricouri pentru Adidas au declarat că sunt supuşi unor presiuni dure să nu-şi ia con­cedii de odihnă.

Potrivit studiului Clean Clothes Cam­paign, în toate țările există un mare deca­laj între mărimea salariului minim și nive­lul de subzistență, iar „locurile de muncă prost plătite duc la extinderea sărăciei, şi nu la combaterea acesteia”.