Exploatarea prin muncă a copiilor, un fenomen frecvent în Republica Moldova

Foto: cloudfront.net

 

Priviți și tratați ca o sursă ieftină sau chiar gratuită de muncă, mulți copii, dimineața, în loc să-și ia ghiozdanul și să meargă la școală, își iau securea, găleata ori sapa și merg la tăiat porumb, cules mere, iar primăvara, la să­pat. Cel mai mult, acest fenomen este răspândit toamna, ne spun experții în apărarea drepturilor copiilor. În lipsa unui alt ajutor, minorii se văd siliți să-și ajute părinții, bunicii și alte rude la diferite munci. Munca aces­tora este cel mai des folosită în agricultură, în comerț și la construcții.

 

La cinci dimineața, la prășit

Dorin M., dintr-un sat din raionul Șoldănești, știe cel mai bine cum e să te prin­dă răsăritul soarelui în câmp. Nu are de ales, pentru că nu are cine o ajuta pe mama și bu­nica, tatăl fiind plecat la muncă peste hota­re. Are doar 13 ani, dar știe toate treburile din gospodărie, ce are de făcut, când se sea­mănă, se prășește și se strânge recolta. „Este greu, pentru că uneori dimineața, când este somnul mai dulce, eu trebuie să mă trezesc și să mergem cu mama și bunica în câmp. Vara, ca să fie mai pe răcoare, la ora 5.00, eram deja cu sapa în mână printre rândurile de porumb. Prășeam până pe la vreo 11.00, după care, când soarele frigea mai tare, mer­geam acasă. Grija pentru căruță și cal tot a mea este.  Toamna, sunt zile când nu reușim cu strânsul recoltei și nu merg la școală. Câ­teva zile am mers și la cules mere la un lider din localitate. Ne dădea o sută de lei pentru o zi. Am lucrat câteva zile și mama mi-a luat scurtă. Trebuie s-o ajut pe mama, căci ea nu reușește”, ne spune Dorin.

Minorul nu conștientizează însă că tot ceea ce face contravine legii. Și dacă Dorin muncește doar pentru familia lui, alți mi­nori ajung să fie și zilieri prin sat.

Impuşi să cerşească

O altă categorie de minori o constituie cei care sunt impuşi să cerşească pentru a aduce un ban în plus familiei. Aceştia pot fi observaţi cel mai des cerșind pe străzile ca­pitalei, printre maşini, sau stând undeva jos cu mâna întinsă într-un loc aglomerat. Cel mai grav e că aceştia fac parte dintr-o reţea de cerşetori, care folosesc și copii pentru a provoca mila trecătorilor. Aceştia îşi trăiesc copilăria în stradă, iar poliţia ridică nepu­tincioasă din umeri. Chiar dacă sunt luaţi la poliţie, părinţii sunt amendaţi, dar ulterior acești copii ajung din nou în stradă.

„Legislaţia interzice încadrarea în câmpul muncii a copiilor până la vârsta de 15 ani. Dar la noi sunt care lucrează. Când sunt descoperiți că au încălcat legea, angajato­rii sunt traşi la răspundere administrativă şi astfel de cazuri sunt destul de multe”, ne spune Adrian Bobeică.

Problema este însă depistarea cazurilor de exploatare prin muncă a copiilor. Inspec­toratul Muncii poate interveni doar în 

mo­nitorizarea copiilor care sunt angajaţi legal, susţine Bobeica.

Potrivit inspectorului, numărul cazuri­lor de depistare a copiilor implicaţi ilegal în câmpul muncii s-a redus la jumătate comparativ cu anul trecut. Pe parcursul anului trecut, 35 de minori au fost descope­riţi la munci ce depăşeau cadrul legal, dar şi care presupuneau pericol sporit pentru viaţa şi sănătatea acestora. A fost semna­lat şi un accident de muncă cu implicarea unui minor de 17 ani, care a căzut în gol pe un şantier de construcţii. Pe marginea a 13 cazuri din cele depistate anul trecut au fost întocmite procese-verbale cu privire la contravenţie şi trimise instanţei de jude­cată. Trei dintre acestea au fost clasate de magistraţi, în restul cazurilor antreprenorii au achitat amenzi în valoare totală de 35 de mii de lei.

Și părinții sunt vinovați

Preşedintele Centrului de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului în Moldova, Cezar Gavriliuc, a menţionat că există o lipsă de informaţie pentru pă­rinţi şi copii despre condiţiile de muncă, program, dar şi despre impactul negativ al muncii la negru sau a efortului fizic asupra sănătăţii copilului. Mai grav este, în opinia acestuia, că părinţii iau copiii peste hotare şi îi angajează în domenii extrem de pericu­loase, cum ar fi construcţiile. Deseori, copi­ii muncesc în contul datoriilor părinţilor şi astfel le sunt lezate drepturile la învăţătură, odihnă, joacă etc.

Președintele Federaţiei Naţionale a Pa­tronatului din Agricultură şi Industria Ali­mentară, Alexandru Slusari, se declară con­vins că nu doar angajatorii se fac vinovaţi de exploatarea copiilor, ci şi părinţii care îi încurajează să meargă la muncă.

„Sărăcia părinţilor este motivul principal pentru care copiii vin să lucreze. Nu atât ne­cesitatea forţei de muncă pentru patroni, cât situaţia complicată din punct de vedere eco­nomic din localităţile rurale. Desigur, în ast­fel de condiţii, părinţii uneori impun copiii să plece la muncă”, a spus Slusari.

De aceeași părere este și președintele Sin­dicatului Lucrătorilor din Industria  Con­structoare de Automobile şi Maşini Agrico­le, Boris Babici. „De vină sunt și liderii care angajează copii la muncă. Îi înțelegem, nu este suficientă forță de muncă, dar asta este o încălcare. În plus, mulți părinți sunt peste hotare, iar copiii rămân acasă și îndeplinesc munca celor maturi. Sindicatele pot doar să atragă atenția guvernării asupra acestei probleme, dar nu avem dreptul de control. Avem inspectori ai muncii care trebuie să meargă chiar și pe dealuri ca să vadă dacă nu sunt acolo copii antrenați la muncă. De asemenea, să meargă la școală să vadă: dacă copilul lipsește, atunci unde este. Chiar dacă există moratoriu asupra unor controa­le, lucrul dat se poate face. Sunt mai multe modalități prin care se poate preveni aceas­tă încălcare”, a spus, pentru „Vocea popo-rului”, Boris Babici.

Copiii săraci sunt cei mai exploatați prin muncă

Apărătorii drepturilor copiilor susțin că cei mai expuşi riscului de a fi exploataţi prin muncă sunt copiii din familiile social vul­nerabile. Iar diminuarea acestui fenomen trebuie începută prin identificarea la timp a familiilor respective. Acestea ar trebui monitorizate foarte des de către asistenții sociali, de către medicul de familie, de către polițistul de sector sau inspectorul pentru minori din acea localitate. Experții în dome­niu susțin că trebuie schimbată mentalita­tea potrivit căreia copiii se educă doar prin muncă, dar aceasta trebuie să fie mai curând o plăcere decât impunere.

Codul muncii prevede că, începând cu vârsta de 15 ani, copiii pot fi antrenaţi doar la „munci uşoare”, care nu le prejudiciază sănătatea şi dezvoltarea. O monitorizare efectuată asupra unui grup de copii din ca­drul Centrului pentru documentarea drep­turilor copilului (CDDC) arată că, de cele mai multe ori, adolescenții sunt antrenați în muncă fără un contract legal, ce ar impune angajatorul să respecte regimul de muncă de 4-5 ore și condiții adecvate, care să nu afecteze sănătatea minorului. Adolescenți muncesc, de obicei, la cărat mortar, saci cu nisip în construcții, hamali la piață, deseori în timpul nopții, în agricultură și în comerț, unde lucrează câte 10-12 ore pe zi.