Ideea că o epidemie globală gravă cu zeci și sute de mii de victime este foarte probabilă și că consecințele acesteia vor fi catastrofale pentru economia mondială – nu este nouă. Încă din anii 2000, Banca Mondială a creat un grup de experți care investiga probabilitatea epidemiilor și consulta liderii mondiali cu privire la modalitățile de evitare a acestora.
De atunci, Banca Mondială a emis în fiecare an rapoarte cu avertizarea că posibilitatea apariției unei epidemii grave crește, iar majoritatea țărilor nu sunt pregătite pentru asemenea situații.
Iată argumentele lor:
- Față de secolele anterioare, toate îmbunătățirile la nivel medical și anti-epidemiologic sunt anihilate de răspândirea transportului aerian, extinderea comerțului și a turismului.
- Tehnologiile moderne permit nu numai combaterea epidemiilor, ci și crearea sau modificarea unor microorganisme deosebit de periculoase, ceea ce înseamnă că un antidot creat de oameni poate duce la pericole și mai grave.
- Nu toate statele au sisteme care pot rezista la răspândirea rapidă a infecțiilor fatale.
În 1918, o epidemie de gripă („spaniola”) a lovit o treime din populația terei și a ucis cel puțin 50 de milioane de oameni. Un virus similar astăzi poate ucide 50-80 de milioane de oameni.
Pierderile economice vor fi deosebit de mari datorită panicii la care contribuie și instrumentele moderne de comunicare. Panica va submina comerțul și va agrava criza economică.
Lupta împotriva epidemiei va fi subminată și de neîncrederea față de politicieni și oamenii de știință. În 2014-2016, acest lucru a complicat serios lupta împotriva răspândirii virusului Ebola în Africa de Vest.
Nu este ușor de evaluat daunele economice cauzate de epidemiile grave: în era globalizării, nu au existat infecții respiratorii care ar ucide sute de mii într-o perioadă scurtă. Există doar câteva lucrări care încearcă să evalueze amploarea dezastrului și aproape toate consideră ipotetic un nou virus gripal, precum virusul gripal spaniol.
În 2006, economiștii au introdus un model care descrie dependența daunelor economice cu numărul de decese cauzate de epidemiile grave de gripă. La bază au fost puse daunele provocate de recenta epidemie SARS și cele indirecte – comerț redus, panică între investitori și consumatori și creșterea costurilor de îngrijire a sănătății. În plus, a fost luat în considerație posibila creștere a cheltuielilor bugetare.
Potrivit oamenilor de știință, o epidemie cu aceeași rată de mortalitate ca „spaniola” (adică numărul de decese în raport cu întreaga populație mondială) va provoca o criză economică globală comparabilă cu Marea Depresie. PIB-ul global într-o epidemie catastrofă cu 142 de milioane de decese ar putea scădea cu 8-9% pe an. Cele mai mari pierderi vor avea (peste 10% din PIB), centrele comerciale ca Singapore, Hong Kong și țările cu rezerve impunătoare de petrol. Mai puțin – țările în proces de dezvoltate, unde vor și migra capitalurile din țările afectate.
În 2016, un grup de economiști a prezentat un alt model bazat pe o ipotetică epidemie de virus gripal. Oamenii de știință au încercat să calculeze probabilitatea unor epidemii severe și moderat severe, examinând toate cazurile din 1700.
„Spaniola” din acest model se distinge din nou ca o „superepidemie”. Epidemiile mai mici care au ucis sute de mii și chiar milioane de oameni în 300 de ani au avut mai puține șase. Potrivit cercetătorilor, în fiecare an probabilitatea unor epidemii grave și mai ales severe, care pot ucide 700 de mii sau mai multe persoane, este estimată la 3,6%. Ultima epidemie de gripă de această magnitudine s-a întâmplat în 1968.
Chiar și o epidemie relativ mică, cu numărul de victime de 700 de mii, va duce la o scădere a venitului mondial cu 0,8% în țările cu venituri medii și 1,6% în cele mai bogate.
Cu cât epidemia este mai grea, cu atât costul său relativ este mai mare. Cu alte cuvinte, fiecare deces în cazuri grave va „costa” economia mondială mai mult decât în cele mai blânde.
Deși epidemii severe apar rar , amploarea pierderilor cauzate de acestea este de așa natură încât afectează economia globală pe zeci de ani. În calcul pe fiecare an (inclusiv anii în care epidemia nu s-a produs), economiștii au estimat pierderi la 0,7% din venitul global, ceea ce ar fi comparabil cu pierderile estimate din încălzirea globală (0,2-2% din venituri).
