Există în istoria unui popor momente cruciale, când sunt luate decizii majore, care îi marchează soarta pentru o perioadă îndelungată, sau, mai trist, liderii acestuia eșuează lamentabil, iar consecințele poziției celor care au abilitatea și căderea de a fi în fruntea maselor sunt dureroase și
lasă răni adânci în conștiința neamului. Că rănile trupești se vindecă mai ușor decât cele sufletești, mentale…
Evenimentele din august 1991 (pregătite, de fapt, de manifestațiile în masă anterioare) au adus libertatea (așa ni se părea și așa credeam sincer atunci), însă această libertate s-a dovedit a fi plină de lipsuri și greutăți, iar până la urmă, iluzorie.
Astăzi, această așchie de popor trece prin momente similare cu cele din 1990-1991, dacă nu chiar mai dificile. Fiindcă răul nu dispare de la sine, răul trebuie învins prin luptă, iar pentru aceasta trebuie să ai memorie istorică și conștiința lucidă, precum și coloana vertebrală dreaptă, nemaivorbind de cultura generală, de tragerea de inimă, râvnă pentru carte. Iar despre ultima calitate a neamului nostru au scris încă acum câteva sute de ani cronicarii. Desigur, de la Cantemir încoace lucrurile s-au schimbat, au evoluat mult, dar este loc de mai bine.
Dragi concetățeni, duminică, 28 septembrie, pe lângă faptul că veți merge la biserică, vă îndemn insistent să găsiți timp să treceți și pe la secția de votare, să vă faceți datoria cetățenească, să votați cu cine vă dictează conștiința și vrerea inimii. Fiindcă, dacă o să stați acasă, vor decide alții pentru dumneavoastră drumul pe care urmează să-l parcurgem în următorii ani: spre pace și bunăstare sau spre primejdia iminentă pentru însăși ființa noastră, pentru copiii și nepoții noștri.
Dumnezeu să vă lumineze gândurile și pașii, pentru a trece și de această încercare, ca să ajungem în lumea popoarelor civilizate, acolo unde suntem așteptați și acolo unde este locul nostru…
