E o temă destul de delicată, sensibilă, despre care mulți se feresc să vorbească, necum să scrie, deși aceste fenomene sunt frecvente în viața noastră, ne însoțesc pe tot parcursul vieții, într-un fel sau altul…
Istoria e plină de trădări, la diferite niveluri, dar nu vorbim aici de trădări care au schimbat cursul istoriei.
Acele trădări (foarte multe) au fost scrise în analele istoriei și sunt judecate de istorie, de generațiile care au fost sau care sunt și vor mai fi…
Nu vorbim aici nici despre falsa prietenie dintre popoare. Mai țineți minte cântece patriotice, niște versuri precum ar fi „căci suntem frați pe veci cu tătari și uzbeci…”, iar adevărații frați de sânge de peste „pârâu” erau categorisiți drept „dușmani”?
Coborâm mai jos, la firul ierbii. Numai să nu-mi spuneți că nu ați cunoscut ce e trădarea. Fiindcă nu poți cunoaște adevărata prietenie dacă nu ai fost trădat măcar o dată. Prietenia și Trădarea sunt două fațete ale aceleiași monede: fața și reversul medaliei, cum s-ar zice…
Am cunoscut la viața mea (ba îi am și acum, fiindcă unii au plecat pe alt tărâm) prieteni adevărați, cu care mă mândresc și sper că sentimentul e reciproc raportat la umila mea persoană. Dar am cunoscut și trădări dureroase. Și nu e vorba aici de femei, că în dragoste, de, ca în dragoste. „Dragostea poate fi oarbă, prietenia nu”… (André Gide). E vorba de prieteni, mai bine zis, de confrați de idei pe care îi consideram prieteni și pentru care eram gata să mă vâr și în foc…
Mai întâi, ce înțeleg eu prin prietenie. Că am auzit și trăsnăi din astea: unul, îmi zice, eu sunt prieten cu cutare că am un interes… Îți ajuți un prieten în mod dezinteresat, fără a aștepta recompensă ori gratitudine din partea lui. Iar dacă poți, chiar și fără să-i spui că l-ai ajutat, că el oricum va afla de la alții despre asta… Să apelăm la înțelepciunea populară, la câteva proverbe, precum și la unii filosofi ale căror idei despre prietenie au fost transmise prin cărți.
Prietenul la vreme de nevoie se cunoaște. Prietenia este mâna ce-ți șterge lacrimile când viața te doare. În același context: Prietenul sigur îl cunoști în împrejurări nesigure (Cicero).
În spațiul mărginit în care trăim, prietenia este pentru noi suportul cel mai de preț (Epicur). Capeţi experienţă pierzând falşi prieteni (Francis Bacon).
Prietenia e ca vinul; cu cât e mai veche, cu atât e mai bună (Vasile Bogrea).
Lista de reflecții și maxime despre prietenie poate fi continuată, dar ne oprim aici, din lipsă de spațiu și din teama de a nu obosi cititorul.
Să spunem câteva cuvinte și despre trădare. Mai întâi, că nu poți fi trădat de neprieteni, aceștia doar îți pot face porcării, ticăloșii, infamii… Uite cu prietenii sau cu falșii prieteni e altceva.
Am avut, pe parcursul vieții, mai mulți prieteni, pe unii dintre care i-am pierdut. Sau poate că greșeam considerându-i prieteni. Ei bine, mă sună unul dintre acești prieteni după ce am fost atacat în prezența lui, iar el nu a intervenit. L-am întrebat de ce a tăcut? Mi-a răspuns scurt: „Am fost un laș…”. L-am iertat chiar atunci pentru sinceritatea sa, dar prietenia noastră a dispărut. Fiindcă cel care a trădat o dată va mai trăda…
Marea înțelepciune e să-ți alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri (Camil Petrescu).
În prietenie e nevoie de un lucru simplu: să fii prieten! Dar cred cu tărie că cel mai important într-o prietenie e să nu îți încalci principiile sănătoase, bazate pe încredere, pe dragoste de aproapele și pe credința în Dumnezeu.
