Tehnologiile continuă să ne schimbe viața și munca, uneori în moduri complet neașteptate. Un exemplu de restaurant de fast-food din New York, unde un casier ia comenzi prin Zoom din Filipine, arată cum tehnologiile transformă piața muncii. Această tendință ar putea semnala începutul unei noi ere de offshoring digital.
Compania Happy Cashier angajează asistenți virtuali care câștigă aproximativ 3 dolari pe oră, ceea ce este semnificativ mai mic decât salariul mediu în Europa sau SUA. Acest model permite restaurantelor să economisească bani, însă, cum se întâmplă adesea cu noile tehnologii, reduce locurile de muncă și scade salariile. Acesta nu este un fenomen nou: încă din anii 2000, offshoring-ul a fost folosit pe scară largă în diverse industrii, cum ar fi moderarea conținutului pe rețelele sociale, suportul pentru clienți și asistența virtuală.
Inteligența artificială și automatizarea promit să schimbe piața muncii și mai mult. În loc să primești un salariu de 10000 sau 30000 de dolari pe an pentru a îndeplini o gamă largă de sarcini, poți câștiga doar o mică parte din această sumă pentru a face doar o parte din muncă, restul fiind realizat de AI. De exemplu, dacă înainte programatorii scriau cod de la zero, acum ei pot doar verifica și corecta codul generat de AI.
Istoria arată că automatizarea rareori înlocuiește complet oamenii, dar adesea schimbă condițiile de muncă și reduce salariile. Muncitorii încep să îndeplinească sarcini mai monotone și mai repetitive, iar unele funcții sunt transferate în străinătate, unde munca este mai ieftină.
În secolul al XIX-lea, Ludiții (muncitori calificați care au folosit sabotajul ca mijloc de negociere în litigiile de muncă) protestau împotriva mașinilor, pe care le vedeau ca pe o amenințare la adresa veniturilor lor. De atunci, introducerea tehnologiilor a fost adesea percepută ca un progres inevitabil. În 1946, când termenul de „automatizare” a apărut pentru prima dată, acesta era văzut ca un mijloc de îmbunătățire a condițiilor de viață și de muncă. Cu toate acestea, în realitate, a dus la creșterea volumului de muncă al muncitorilor și la scăderea calificării și a salariilor acestora.
Tehnologiile moderne, cum ar fi AI, sunt de asemenea susținute adesea de o armată invizibilă de muncitori umani. De exemplu, serviciile Amazon și Presto Automation, care pretind că sunt complet automatizate, se bazează de fapt pe muncitori din India și alte țări pentru a verifica corectitudinea sarcinilor. Acești lucrători, care adesea lucrează în condiții ce pot fi descrise ca „ateliere digitale de sudoare”, îndeplinesc sarcini pentru o plată mică și adesea cu întârzieri la plată.
Analizând tendințele actuale, putem spune că viitorul automatizării va afecta nu doar producția, ci și munca intelectuală. De exemplu, programatorii pot verifica și îmbunătăți codul scris de AI, iar traducătorii pot corecta traducerile. Acest lucru duce la scăderea veniturilor lor și la creșterea cerințelor de productivitate.
Angajatorii sunt interesați de acest model hibrid, deoarece permite economisirea investițiilor în echipamente și reducerea costurilor cu forța de muncă. În ciuda declarațiilor privind schimbările radicale viitoare, tehnologiile sunt folosite cel mai adesea pentru a economisi și a evita legislația muncii.
Cu toate acestea, muncitorii încep să conștientizeze că automatizarea nu este inevitabilă și pot rezista. Un exemplu sunt scenariștii de la Hollywood, care au obținut anumite restricții privind utilizarea AI în munca lor.
Astfel, viitorul muncii ar putea reprezenta o combinație de tehnologie avansată și muncă a oamenilor din diverse țări cu venituri mici. Aceasta ridică întrebări importante despre echitate, salarii și condiții de muncă într-o lume globalizată. Casierul pe Zoom de la 13,000 km distanță nu este doar un semn al noilor oportunități, ci și o provocare pentru societate, care trebuie să găsească un echilibru între progresul tehnologic și drepturile muncitorilor.
