Datoriile salariale – paravan pentru afaceri profitabile cu cheltuieli minime?

Foto: svoboda.org

Lucrează fără a-şi primi salariul cu lunile, dar şi puţinele plăţi pe care le ridică din când în când le sunt achitate sub presiunea sindicatelor sau a organelor de control ale statului. Vorbim despre angajaţii Fabricii de Vinuri din oraşul Sângerei care afirmă că nu le-au fost plătite salariile pe perioade de la şase până la nouă luni. Şi mai complicată este situaţia celor care au depus cereri de plecare şi aşteaptă cu anii să-şi recupereze datoriile. Condu­cătorul întreprinderii, Mihai Gonţa, nu a fost de găsit pentru a comenta situaţia.

Salariul plătit doar din Paşte în Paşte

Vasile Cucoşeste şef de pază la Fabrica de Vinuri din Sângerei şi spune că ultima dată când a pri­mit bani în contul salariului a fost în preajma Paştelui din acest an. Atunci i-au fost achitate 2500 de lei din plăţile restante, care repre­zintă acum salariul pe încă nouă luni. El dispune de un contract de muncă, iar leafa sa lunară se ridi­că la puţin peste 1000 de lei. An­gajatorul motivează acumularea restanţelor prin lipsa de venituri şi promite că va mai vinde din vinul de la fabrică, va colecta da­torii şi îşi va onora angajamentele salariale.

Vasile Cucoşîşi aminteşte că la un moment dat şi-a anunţat anga­jatorul că se eliberează, iar acesta a venit şi i-a mai achitat o parte din datorii. Altă dată, s-a adresat îm­preună cu ceilalţi angajaţi organi­zaţiei sindicale din care fac parte şi au întocmit împreună o cerere în judecată. În acele împrejurări, conducătorul întreprinderii le-a mai plătit angajaţilor din datorii şi şi-a asumat angajamentul de a le achita, timp de o săptămână, toate salariile restante. Nu s-a ţinut însă de cuvânt, constată şeful pazei.

Vorbeşte frumos, dar…

Dumitru Gadârcă, paznic la aceeaşi unitate economică, poves­teşte că angajatorul său vine peri­odic pe la întreprindere, vorbeşte frumos cu angajaţii, dar nu se ţine de cuvânt. Acesta nu achită salari­ile cu lunile, iar dacă este amenin­ţat cu judecata sau alte modalităţi de constrângere, mai plăteşte din datorii. Dumitru Gadârcă spune că ar vrea să plece de la acest loc de lucru, dar cunoaşte experien­ţa altor foşti colegi de-ai săi care, după ce s-au concediat, nu şi-au mai putut primi banii pe care li-i datorează conducătorul fabricii.

La Fabrica de Vinuri din Sângerei sunt angajaţi şase paznici şi două contabile

Este şi cazul lui Victor Sobol care, din martie 2010, nu lucrează la întreprindere, iar restanţele sa­lariale pe circa două luni încă nu i-au fost achitate.

Ultima dată când a vorbit cu fostul său şef, acesta l-a asigurat că îşi va respecta obligaţiunile de plată, dar că va trebui să mai aştepte. Victor Sobol îşi aminteş­te că ultima dată când a discutat problema cu Mihai Gonţa a fost acum aproximativ un an. El mai precizează că ridica un salariu lu­nar de 1200-1300 de lei, din care jumătate figura în listele contabi­le, iar restul erau bani plătiţi „la negru”. El spune că în situaţia sa mai sunt încă cel puţin cinci foşti agajaţi ai întreprinderii.

Greu de găsit

Apelat telefonic, directorul Fabricii de Vinuri din Sângerei, Mi­hai Gonţa, nu a răspuns nici la locul de muncă şi nici la telefonul mobil. La singurul număr de la sediul fabricii care a răspuns, am fost informaţi că Mihai Gonţa se prezintă la birou foarte rar, iar de mai multe zile nu a mai fost de gă­sit nici la mobil pentru a coordona chestiuni de serviciu. Din spusele angajaţilor, acesta locuieşte în ca­pitală, iar scrisorile recomandate pe care i le-au expediat pe adresa de la domiciliu le-au fost returna­te toate.

Tudor Mocanu, preşedintele Uniunii teritoriale Sângerei a Fe­deraţiei Naţionale a Sindicatelor din Agricultură şi Alimentaţie „AGROINDSIND”, ne-a comu­nicat că la adresarea angajaţilor, la întreprindere au fost efectuate mai multe controale. A fost ini­ţiată chiar şi o cauză în judecată, dar angajatorul le-ar fi promis salariaţilor să le achite datoriile în schimbul retragerii cererii din instanţă şi aceştia s-au conformat. Mocanu precizează că această si­tuaţie durează deja mai mult de trei ani. „Antreprenorul nu prea răspunde la apelurile telefonice. El vine pe furişla fabrică şi perio­dic mai achită din datorii”, susţine Tudor Mocanu.

În opinia sa, în acest caz, ar putea fi vorba mai degrabă despre o metodă de a face afaceri decât despre anumite dificultăţi tempo­rare.

Antreprenorul ar urmări astfel obţinerea unor venituri, cu chel­tuieli puţine. În sprijinul afirma­ţiei sale, Mocanu aduce şi faptul că Mihai Gonţa, pe de o parte se plânge de probleme financiare şi nu achită salariile angajaţilor, iar pe de alta îşi schimbă destul de frecvent mijloacele de transport şi unul e mai scump decât altul.