Cum sunt tratate în alte țări problemele sindicaliștilor

 

Oceania

Abandonaţi în ţări străine

 

Visul de groază al oricărui marinar este să se pome­nească într-o ţară necunos­cută fără bani. În condiţiile de criză, armatorii tot mai des îşi abandonează mem­brii echipajelor, concedi­indu-i de pe nave fără să le achite solda sau îi constrâng să stea cu lunile pe vasele părăsite în aşteptarea salari­ilor neachitate.

 

Problemele marinarilor aban­donaţi au ajuns în repetate rânduri în vizorul organismelor internaţi­onale. Astfel, pe 11 iunie 2014, în cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii, au fost aprobate amen­damentele care vizează îndeplini­rea de către proprietarii de nave a obligaţiilor de repatriere şi achita­re a compensaţiilor cuvenite mari­narilor, care urmează a fi operate în Convenţia OIM din 2006 pri­vind munca în domeniul maritim (MLC).

Modificările urmează să asigu­re executarea garantată de către proprietarii de nave a obligaţiilor privind repatrierea şi achitarea compensaţiilor pentru marinarii care au suferit în urma acciden­telor de muncă. Navele sub pavi­lioane naţionale urmează să aibă la bord certificate care confirmă acoperirea financiară a obligaţiilor respective. Poate fi vorba de poliţă de asigurare, de asigurarea socială de stat sau de garanţii bancare.

Amendamentele vor intra în vigoare la începutul anului 2017 pentru toate ţările care au ratificat MLC, în cazul în care nici un stat nu le va contesta. Însă, până se va întâmpla acest lucru, armatorii ne­păsători continuă să lase în voia sorţii marinarii.

În cazul în care nava a fost pă­răsită într-un port internaţional, pentru membrii echipajului situ­aţia evoluează conform aceluiaşi scenariu. Pe navă se termină com­bustibilul, motiv din care se deco­nectează sistemele de condiţionare a aerului şi de încălzire. Condiţiile se agravează pe zi ce trece, se epui­zează alimentele şi apa.

Totodată, marinarii evită să pă­răsească vasele, de teamă să nu-și piardă drepturile salariale. Şi aces­te temeri sunt întemeiate, pentru că şansa de a-şi primi solda neplă­tită de proprietari se menţine doar în cazul nepărăsirii navei. Metoda cea mai sigură de a evita astfel de situaţii neplăcute este aderarea la un sindicat şi angajarea pe navele unde sunt în vigoare contractele colective de muncă: reprezentaţii sindicatelor sunt tot timpul dis­puşi să contribuie la soluţionarea conflictului în favoarea marinaru­lui înşelat.

 

Franța

Zeci de mii de persoane au ieşit din nou în stradă pentru a protesta faţă de reforma muncii

 

Zeci de mii de protestatari care se opun proiectului de lege al guvernului francez privind reformarea pie­ţei muncii au ieşit marţi în stradă, pentru a 11-a oară în patru luni, într-o atmos-feră tensionată în special la Paris, unde au avut loc ciocniri şi arestări, relatea­ză AFP.

 

Protestele din ultima perioadă reprezintă o frondă de o amploa­re fără precedent sub un guvern socialist. La Paris, aproximativ 200 de persoane cu cagule, măşti şi cu haine negre s-au infiltrat în fruntea marşului, aruncând cu pietre de pavaj asupra forţelor de ordine, care au răspuns cu gaze lacrimogene. Încă de dinainte de pornirea marşului, poliţia a reţi­nut 27 de protestatari la punctele de filtraj.

Philippe Martinez, secretar ge­neral al sindicatului contestatar CGT, a vorbit despre 

„o nouă zi de acţiuni” cu posibile manifesta­ţii la 5 iulie, în contextul în care proiectul de reformă se va afla în continuare în dezbatere în parla­ment.

La Paris, circa 2.500 de poli­ţişti şi jandarmi au fost mobili­zaţi pentru a asigura securitatea manifestaţiei. Conform sindica­tului Force Ouvriere, 55.000 de persoane au manifestat marţi la Paris. Manifestaţii şi acţiuni de protest fără incidente au avut loc în mai multe oraşe, printre care Marsilia, Lyon, Rennes şi Le Ha­vre.

Guvernul refuză categoric să “negocieze” proiectul de refor-mă. Sindicatele au atras deja atenţia că îşi vor continua mobili­zarea în iulie şi chiar până în sep­tembrie dacă executivul nu retra­ge legea.

 

Iran

Bătaia cu biciul şi închisoarea: muncitorii sunt supuşi represiunilor

 

În mai a.c., şapte angajaţi ai minei de aur Agh Dareh din Iran au fost supuşi biciuirii publice, iar un cunoscut acti­vist sindical aflat la închisoa­re a intrat în greva foamei.

 

Angajaţii minei de aur din oraşul Takab din nord-vestul ţării au fost supuşi pedepselor fizice pentru că au protestat împotriva concedierii a 350 de colegi. Fiecare a primit de la 30 la 99 de lovituri cu biciul. Angajatorul a făcut o reclamaţie împotriva salariaţilor săi pentru că aceştia au organizat acţiunea de protest, iar paza întreprinderii a dus la îndeplinire sentinţa.

Pedepsele corporale au ajuns una dintre cele mai frecvente măsuri punitive aplicate faţă de activiştii sindicali.  Din cauza re­presiunilor la care sunt supuse sindicatele independente, în ţară nu există nici o organizaţie mem­bră a IndustriALL, totodată, Glo­bal Union susţine apariţia în Iran a sindicatelor libere.

În noiembrie anul trecut, Jafar Azimzade, sudor şi lider al Sindi­catului Liber al muncitorilor din Iran, a fost condamnat la șase ani de detenţie pentru activitate sindi­cală, după ce a organizat o petiţie semnată de 40000 de muncitori. Acesta a fost acuzat că ar fi „creat un pericol pentru securitatea naţi­onală”.

Pe 29 aprilie, în semn de pro­test împotriva represiunilor la care au fost supuşi muncitorii iranieni, Azimzade a intrat în greva foamei. Alţi activişti sindicali, inclusiv Reza Shahabi, liderul Sindicatului conducătorilor de autobuze VA­HED, se află la închisoare.

După vizita recentă întreprinsă în Iran de reprezentanţii FMI, sin­dicatele iraniene afirmă că intensi­ficarea represiunilor este cauzată de dorinţa de a face angajaţii irani­eni cât mai docili în faţa investito­rilor străini.

În declaraţia făcută publică de Sindicatul metalurgiştilor şi me­canicilor din Iran în cadrul Con­ferinţei Internaţionale a Muncii se menţionează: „Biciul FMI lovește în spatele muncitorilor, dar şi în industria noastră de prelucrare”.

 

Mexic

Pedagogii au lăsat două state fără benzină

 

În urma acţiunilor de protest organizate de pedagogii din Mexic, în două state din su­dul ţării se resimte o insuficienţă acută de combustibil şi produse alimentare. Profe­sorii protestează împotriva reformei siste­mului educaţional. 

 

Actualul val de greve durează peste 40 de zile. Ca­drele didactice barează autostrăzile, astfel că TIR-urile care transportă inclusiv combustibil şi produse alimentare ajung cu greu în statele de sud ale ţării.

Pedagogii din Mexic de mai mult timp se opun reformei sistemului educaţional. Pe de o parte, re­forma este menită să instituie un control mai riguros asupra calificării cadrelor didactice, pe de alta, însă, ea reduce substanţial drepturile muncii.

În urma protestelor au fost efectuale mii de con­cedieri şi arestări. Acum o săptămână, acţiunea de protest Oaxaca a degenerat în confruntări şi violen­ţe masive.