Cum sunt cheltuiţi banii noştri pentru sănătate?

 

 

În cei zece ani de la introducerea asigurărilor medicale obligatorii în ţara noastră, costul poliţei de asigurare medicală a fost majorat în repetate rânduri. Astfel încât, pentru a avea acces la un medic, acum trebuie să plătim aproape de zece ori mai mult decât în 2004. De exemplu, anul acesta, pentru a procura o poliţă de asigurare medicală obligatorie, trebuie să dăm 4056 de lei. Cam cât un salariu mediu brut pe ţară. Ar reieşi că trebuie să muncim cel puţin o lună în an doar pentru a achita impozitul pe medicină, indiferent de faptul dacă în acest răstimp am mers sau nu măcar o singură dată la policlinică sau spital.

 

Veniturile cresc, cheltuielile scad

 

Desigur, în condiţiile în care dăm o bună parte din veniturile noastre pentru întreţinerea sistemului public de ocrotire a sănătăţii, nu poate să nu ne pese cum sunt folosiţi aceşti bani, cât de eficient, în ce măsură contribuie la dezvoltarea medicinei din ţară, îmbunătăţirea calită­ţii asistenţei medicale. Astfel, Compania Naţională de Asigurări în Medicină, in­stituţia publică a ţării abilitată să gestio­neze banii pe care îi plătim lunar în fon­durile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum şi din vânzarea poliţe­lor de asigurare medicală obligatorie, în frunte cu conducătorul ei, Mircea Buga, se laudă că cheltuielile pentru ocrotirea sănătăţii au crescut din momentul in­troducerii medicinei cu plată de zece ori. Dar oare şi calitatea serviciilor medicale au evoluat în egală măsură? Oare acu­mulările care se fac în bugetul asigurări­lor medicale sunt cheltuite transparent, raţional pentru dezvoltarea sistemului public de sănătate?

De pildă, un raport recent al Curţii de Conturi a Republicii Moldova arată că în timp ce veniturile în fondurile asigu­rării obligatorii de asistenţă medicală au crescut anul trecut cu 7,6 la sută, inclu­siv pe seama majorării cu 11,2 la sută a costului poliţelor de asigurare medicală obligatorie faţă de cel precedent, chel­tuielile pentru funcţionarea sistemului public de sănătate au scăzut cu aproape 94 de milioane de lei. Rezultă că nu toţi banii pe care suntem obligați să-i plătim în fondurile respective ale medicinei din ţară sunt folosiţi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de tratament din policlinici şi spitale, pentru ridicarea nivelului de re­tribuire a lucrătorilor medicali.

 

Economii pe seama bolnavilor din policlinici şi spitale?!

 

Dacă analizăm mai detaliat raportul privind executarea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul trecut, vedem că 140 de milioane de lei din acestea sunt depuse în bănci. Adică, în loc ca orice leu colectat de la contri­buabili să fie folosit pentru profilaxia şi tratamentul cât mai eficace al oamenilor, conducerea Companiei Naţionale de Asi­gurări în Medicină face economii, pla­sând sume impunătoare de bani încasate de la contribuabili în conturi ale insti­tuţiilor bancare din ţară. În felul acesta, instituţia respectivă riscă să se transfor­me într-un agent economic privat, abili­tat să colecteze impozitul pe sănătate pe care statul ne obligă să-l plătim. Drept consecinţă, banii noştri vor fi folosiţi pentru întreţinerea armatei de cinovnici care s-au aciuat în structurile Compani­ei Naţionale de Asigurări în Medicină. Apropo, pentru finanţarea acestora, anul trecut s-au cheltuit peste 44 de milioane de lei. Mai mult decât pentru finanţarea măsurilor de prevenire a riscurilor de îmbolnăvire a populaţiei ţării.

 

Se dau bani pentru nu ştiu ce

 

Raportul Curţii de Conturi arată că anul trecut cele peste patru miliarde de lei, cu titlu de cheltuieli, în conformitate cu Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, au fost distribui­te pe patru programe şi subprograme de finanţare a sistemului public de ocrotire a sănătăţii. Însă, deşi s-au alocat miliar­de de lei pentru realizarea unor anumite scopuri ce vizează consolidarea şi extin­derea asistenţei medicale a populaţiei ţării noastre, nu este clar că aceste ţin­te au fost atinse. Deoarece, după cum o dovedeşte auditul Curţii de Conturi, respectivele compartimente nu conţin nişte date după care am putea spune că aceste peste patru miliarde de lei au fost utilizate pentru dezvoltarea domeniului de sănătate publică. Se constată că, în lipsa unor criterii clare de folosire a ba­nilor contribuabililor, este imposibil de măsurat impactul creşterii volumului de venituri asupra calităţii serviciilor medi­cale şi extinderii acestora.

Mai mult ca atât, Curtea de Conturi suspectează că mijloacele financiare din fondurile destinate asistenţei medicale a populaţiei sunt transferate unor institu­ţii medicale cu care Compania Naţională de Asigurări în Medicină are încheiate contracte de prestare a serviciilor medi­cale, fără argumentări temeinice. Astfel, spitalele, policlinicile, farmaciile îşi pot primi sută la sută sumele de bani de la CNAM pentru bunurile livrate, serviciile prestate doar după prezentarea trimes­trială a facturilor. Însă, în opinia Curţii de Conturi, aceste acte nu pot servi drept argumente suficiente pentru achitarea plăţilor, deoarece nu conţin date precise privind executarea obligaţiilor contrac­tuale în perioada respectivă.

 

N-au tras învăţăminte din greşelile anterioare

 

Unde mai pui că multe dintre insti­tuţiile medicale prezintă documente de plată prin care certifică executarea unor volume de servicii ce depăşesc preve­derile contractelor încheiate cu CNAM, astfel pretextând achitarea unor sume suplimentare din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Doar nouă instituţii medicale din ţară, pe care colaboratorii Curţii de Conturi au reuşit să le supună auditului, au indicat 9766 de cazuri de tratare a bolnavilor peste prevederile contractelor încheiate, pen­tru care fapt au primit mai bine de 90 de milioane de lei din bugetul pentru sănătate.

Administraţia CNAM a alocat supli­mentar aceste sume de bani, potrivit Curţii de Conturi, fără a specifica crite­rii clare de repartizare a banilor.

Încă în cadrul auditului anterior, Curtea de Conturi a identificat defici­enţe privind alocarea de către Compa­nia Naţională de Asigurări în Medicină a sumelor de bani pentru plata medi-camentelor costisitoare necesare pen-tru tratamentul bolnavilor din ţară. Însă administraţia nu prea a luat în sea­mă constatările, recomandările respec­tive.

Drept urmare, CNAM a transferat doar anul trecut în acest scop 49,5 mi­lioane de lei, la solicitările a patru insti­tuţii medicale, fără ca să existe calcule concrete care ar justifica nevoia de can­titatea respectivă de medicamente, nu a cerut date, analize privind stocurile de preparate acumulate la instituţiile me­dicale respective la momentul depunerii solicitărilor pentru plată.

 

Cheltuieli contrar destinaţiei

 

În afară de acumulările din contribu­ţii şi vânzări de poliţe de asigurare me­dicală obligatorie, veniturile fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medi­cală au fost suplimentate anul trecut cu transferuri din bugetul de stat în valoa­re de peste 25 de milioane de lei, pre­văzute în mod expres pentru realizarea unor programe cu destinaţie specială de ocrotire a sănătăţii.

Însă, întrucât destinaţia acestora nu au fost definite în mod concret, strict, respectivele milioane, potrivit Curţii de Conturi, au putut fi utilizate şi în alte scopuri, ceea ce conduce la amplifica-rea cheltuielilor care nu-şi au rostul din banii plătiţi de contribuabilii din ţară.

 

Ion GRAUR