Convenția colectivă, o pistă pentru negocierea Contractului colectiv de muncă

Foto: vocea.md

În raionul Hîncești va fi aprobată în curând Convenția colectivă la nivel de teri­toriu. Despre cum au decurs negocierile pentru convenție am discutat cu Valeriu Condratiuc, vicepreședinte al raionului Hîncești, dar și președinte al Comisiei pen­tru consultări și negocieri colective, și cu Ana Cimpoieșu, preşedinta Consiliului interramural al sindicatelor din acest raion.

– În Republica Moldova, doar în 19 raioane au fost semnate Convenții colec­tive la nivel de teritoriu. În Hîncești, negocierile se află pe ultima sută de me­tri… Cum au decurs trata­tivele?

Ana Cimpoieșu: Comisia de negocieri a lucrat productiv. Într-adevăr, textul Convenției colective la nivel de teritoriu este la un pas de înregistrare. De fapt, convenția, în structura și ideea pe care noi am conceput-o, este ca o pistă pentru negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. La convenție, efectul de multiplicare este important.

Valeriu Condratiuc: Lucrul la convenție nu a fost ușor, fiind­că nu am avut patronat. Eu am organizat cel puțin patru adunări cu agenții economici pentru a for­ma acest patronat. La ora actua­lă, lucrurile acestea nu numai că sunt greu de realizat, ci sunt încă neînțelese de partenerii sociali. De exemplu, e foarte greu să grupezi acum antreprenorii pentru a rea­liza unele sarcini comune. În ceea ce privește administrația publică locală și poziția noastră: multe lucruri trebuie regândite chiar de sindicate la nivel național, pen­tru a fi soluționate la nivel local. Inițial, proiectul convenției a avut altă formă. Erau niște condiții ne­cesare sindicatului, angajaților, dar nu pot fi realizate de pe poziția autorităților publice locale. Adică, administrația publică locală și an­treprenorii nu sunt pregătiți din punct de vedere al cadrului juri­dic, normativ, organizatoric, pen­tru a accepta anumite puncte.

– Lucrurile o să evolueze, o să se schimbe în timp, pro­babil?

Valeriu Condratiuc: Când? În ce direcție? Cine o să promo­veze legile corespunzătoare, de exemplu, astfel ca noi să nu putem aproba bugetul pe anul următor fără semnătura sindicatelor sau fără semnarea Convenției colec­tive? E un lucru normal, real. În afară de aceasta, din punct de ve­dere legislativ sau în baza actelor regulatorii, care sunt obligațiunile antreprenorilor locali, ținând sea­ma de faptul că autoritatea publică locală nu poate stimula de multă vreme procesele. Nu avem câmp de manevră în ceea ce privește impozitele. La nivel local, aceste lucruri sunt niște „construcții de beton” care foarte greu pot fi mișcate din loc.

– Nimeni nu știe cât va dura instabilitatea politică, luc-rurile însă nu se pot opri în loc…

Valeriu Condratiuc: Facem ceea ce este în puterile noastre. Să examinăm situația concret la noi. Patronate sunt doar la câteva în­treprinderi, ceea ce nu constituie nici un procent din ponderea to­tală a antreprenoriatului de la noi. Ce putem noi face? Putem acționa în dimensiunile celor care au ade­rat la patronat, adică mai puțin de 1% din sectorul real al economiei din raion. Dacă baza legislativă a Republicii Moldova va fi constitui­tă astfel încât întreprinderea să fie interesată să participe la negoci­eri, atunci și sindicatele ar putea acționa prin intermediul patrona­tului pe potrivă.

Ana Cimpoieșu: Deoarece în sectorul privat nu prea sunt organizații sindicale, dar negoci­erile se fac între trei părți: sindi­cate, patronate și administrația publică locală. Din păcate, prac­tic, nu avem membri de sindicat în întreprinderile care au aderat la asociația patronatelor. Sincer să vă spun, nici nu prea au inte­res patronii ca să se formeze sin-dicate.

Valeriu Condratiuc: O so-luție ar fi ca prin lege să fie scutite de anumite impozite întreprinde­rile la care există organizație sin­dicală.

– Angajații trebuie să cu­noască avantajele pe care le au dacă aderă la sindi­cate.

Valeriu Condratiuc: Așa e teoretic, dar eu am experiență de mai bine de 20 de ani în calitate de conducător de întreprindere, cu 200 și mai mulți angajați. Noi nu am avut organizație sindica­lă. Ne-am înțeles cu sindicate­le să transferăm bani pentru ca salariații noștri să poată beneficia de bilete de tratament. Dar cum a apărut tentativa ca să fie creată o organizație sindicală, din cadrul administrativ au apărut oameni care au frânat acest lucru. De ce șefului de producere îi trebuie ne­plăceri când singur era „împărat” acolo?

Eu nici nu am știut ce s-a în­tâmplat, am aflat peste două luni de acest lucru.

– Dar patronii nu au drep­tul să interzică salariaților crearea unei organizații sindicale.

Ana Cimpoieșu: Corect, nu au dreptul legal, dar pot influența situația. Totuși, acolo unde există organizații sindicale, sunt mul­te lucruri care îi avantajează pe salariați.

Valeriu Condratiuc: Des­pre ce lider sindical poate fi vor­ba când acesta e plătit de către patron. Chiar dacă este înființată organizația sindicală, dependența de patron este exagerată uneori.

Ana Cimpoieșu: În cazul în care există o colaborare, conlucra­re între patroni și liderii sindicali, se pot face foarte multe. Noi nu suntem pe diferite părți ale barica­dei. Noi avem același scop. Și pa­tronul, și sindicatul, au scopul de a mări productivitatea muncii cre­ând condiții de lucru adecvate, un climat psihologic propice în colec­tiv. În plus, sindicatul mai apără niște probleme care țin de fiecare în parte. Lupta nu dă rezultate, ci distruge. De exemplu, când ne­gociam cu patronatele, am zis că ar fi bine ca angajatorul să aloce o indemnizație unică femeilor la nașterea copilului. Dar patro­nul a zis că nu are bani, că n-o să meargă așa ceva. Atunci s-au adus cifre concrete referitoare la scăde­rea demografică la nivel de raion. Până la urmă, am ajuns la un con­sens, să se negocieze un contract colectiv de muncă. Vă dați seama că doar acolo unde sunt sindicate se va negocia și mamele vor bene­ficia de acest suport. Sau există o hotărâre de guvern potrivit căreia angajatul poate aloca bani pentru transportarea salariaților. Iarăși, suma și modul de implementare a ideii se negociază în contrac­tul colectiv de muncă. Salariații ar trebui să-și dea seama că pot beneficia de aceste facilități doar unindu-se în organizații sindi-cale.

– Membrii de sindicat din raion simt protecția din partea sindicatelor?

Valeriu Condratiuc: Mulți salariați sunt trimiși în concedii forțate și neremunerate. Ei nu au nici o protecție în fața patronului. Este o mare diferență între sindi­catele din instituțiile bugetare și cele din sectorul privat. Deoarece sunt complet diferite formele de lucru, necesitățile, impactul aces­tora asupra situației.

Ana Cimpoieșu: Acolo unde sunt sindicate, nu există mun­că la negru. Nu se dau salarii în plic, este respectat Contractul co­lectiv de muncă. Vom încerca să promovăm mai intens formarea organizațiilor sindicale în între­prinderi private. Atunci când omul rămâne față în față cu problemele sale, nu are nici o putere. Iar când se informează, mai citește, află cine îl poate ajuta să depășească anumite probleme. Un om infor­mat este un om puternic. Mijloa­cele mass-media într-adevăr sunt puterea a patra și trebuie să aibă forța de convingere a maselor că numai activismul fiecărui cetățean ne poate scoate din situația în care suntem.

– Oamenii ar trebui să-și schimbe concepția referitor la sindicat și să nu aștepte doar beneficii materiale, ci susținere juridică atunci când este concediat, nego-cierea unui contract colec-tiv de muncă avantajos etc.

Ana Cimpoieșu: Într-adevăr, trebuie să ne debarasăm de men­talitatea sovietică. Dar necesitățile și viziunile se schimbă încetul cu încetul. Tinerii au cu totul alte viziuni. Consiliul de tineret al CNSM face lucruri foarte bune. Venind cu un seminar în raionul nostru, am instruit 35 de tineri din diferite ramuri, cu alte viziuni, cu alte concepții, cu alte probleme abordate. Activizarea e importan­tă. Unii nu simt protecția pentru că ea este, dacă nu ar fi, imediat ar simți lipsa acesteia.