Concedierea din cauza stării de sănătate. Concediul neplătit și durata acestuia

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

 

Concedierea din cauza stării de sănătate

 

Angajatorul mi-a dat de înțeles că aș putea fi concediat pe motiv de sănătate. Deși am unele probleme cu sănătatea, vreau să știu dacă există vreo soluție pentru a-mi continua activitatea?

Eugen Verstiuc, Chișinău

 

Concedierea salariatului din motive de sănătate se admite numai în cazul scăderii stabile a capacității de muncă sau dacă executarea obligațiilor de muncă îi este interzisă ori este periculoasă pentru alți salariați sau pentru cetățenii pe care îi deservește. Scăderea capacității muncii a salariatului nu întotdeauna duce la concediere. În anumite cazuri, în funcție de gradul pierderii capacității de muncă, salariatul, conform certificatului medical, necesită sau solicită acordarea unei munci mai ușoare. În asemenea cazuri, angajatorul este obligat să asi­gure transferarea salariatului, cu consimțământul în scris al acestuia, la o altă muncă, ce nu îi este contraindicată. Art. 74 alin. (2) din Codul muncii dispune că, dacă la întreprindere lipsește un loc de muncă co­respunzător, la care salariatul ar putea fi transferat, contractul indivi­dual de muncă va fi desfăcut în temeiul art. 86 alin. (1) lit. d). Astfel, o asemenea concediere este interzisă dacă transferarea lucrătorului, cu consimțământul lui, la o altă muncă este posibilă.

Codul muncii reglementează și situațiile în care salariatul refuză acest transfer. Potrivit aceluiași articol din Codul muncii, dacă salari­atul refuză transferul la o altă muncă corespunzătoare stării sănătății lui, acesta este concediat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. x), adică în legă­tură cu refuzul salariatului de a fi transferat la o altă muncă din motive de sănătate, conform certificatului medical.

 

Concediul neplătit și durata acestuia

 

În ce cazuri poate fi acordat concediul neplătit? Care este du­rata maximă sau de câte ori, pe parcursul unui an calendaris­tic, poate fi acordat un astfel de concediu?

Maria Nichita, Cantemir

 

Un astfel de concediu poate fi acordat salariatului numai la soli­citarea acestuia. Art. 120 din Codul muncii dispune în acest sens că, din motive familiale, precum şi din alte motive întemeiate, în baza unei cereri scrise, salariatului i se poate acorda, cu consimţământul angajatorului, un concediu neplătit cu o durată de până la 120 de zile calendaristice. Concediul neplătit cu durată de până la 120 de zile calendaristice poate fi acordat salariatului în mod repetat pe parcur­sul unui an calendaristic, dacă solicitantul de fiecare dată dispune de motive întemeiate.