Alexandra C. este angajată la o companie cu capital străin, care își desfășoară activitatea în Chișinău. Timp de câteva luni, femeia a fost supusă terorii psihologice la locul de muncă.
„Patronul vroia să scape de mine, așa că îmi zicea să depun cerere de eliberare din serviciu. Nu am fost de acord, pentru că nu am avut nici o încălcare. Trebuiau să reducă funcția pe care o dețin, însă astfel proprietarul firmei urma să îmi achite indemnizație în caz de reducere de personal, ceea ce îl cam ardea la buzunar. Atunci am fost impusă să stau opt ore pe zi, singură în birou, fără acces la telefon și la calculator. Credeam că înnebunesc”, povestește Alexandra.
„Citeam Codul muncii, dar veneau mereu responsabili de la companie, mă verificau ce fac, îmi ziceau că nu trebuie să am nimic în față. Care lege interzice așa ceva?, m-am revoltat atunci. Doar datorită faptului că nu am cedat presiunilor angajatorului, m-am documentat și am acționat conform legislației în vigoare, dar grație intervenției sindicatelor, am reușit să îmi păstrez serviciul”, subliniază femeia.
doar pentru utilizatorii înregistrați
Logare
