Republica Moldova trăiește unul dintre cele mai grave derapaje legislative din ultimii ani: o lege și ordine ale Ministerului Mediului au fost adoptate fără consultarea silvicultorilor, a sindicatelor, fără transparență și fără înțelegerea complexității domeniului forestier și cinegetic.
S-a lucrat pe ascuns. S-a mimat democrația. S-a servit interesul îngust, nu interesul public.
Fondurile de vânătoare au fost constituite într-un mod neprofesionist, amestecând păduri cu pajiști și terenuri agricole, ignorând ecologia și statutul strict al pădurilor din grupa funcțională I. Timp de decenii, silvicultorii au investit milioane de lei anual în gospodărirea cinegetică, iar azi aceste teritorii riscă să fie atribuite prin licitație unor persoane care nu au dus vreodată o roabă de furaj în pădure.
Grupurile care au împins această legislație încearcă acum să deposedeze întreprinderile silvice de un patrimoniu gestionat exemplar pentru a-l transforma în profit rapid, prin exploatări brutale și „ferme de vânat” improvizate. În urma lor va rămâne doar dezastru: păduri rănite, vânat distrus, ecosisteme compromise. Este o privatizare mascată, o tentativă de capturare a fondului cinegetic.
Există momente în care pădurea tace, dar oamenii ei trebuie să vorbească. Pădurea nu e marfă. Vânatul nu e pradă de licitat. Fondurile cinegetice nu pot fi împărțite după capricii politice.
Federația Sindicatelor din Silvicultură „Sindsilva” trage un semnal de alarmă pentru toți cei care au apărat pădurea ani la rând. Ordinul Ministerului Mediului nr. 142/2025 și Ghidul nr. 141/2025 pun în pericol nu doar gestiunea, ci însăși logica protecției forestiere.
Legea interzice pășunatul oilor și al caprelor în pădure – natura însăși o interzice. Și totuși, în calculul fondurilor cinegetice pădurile sunt tratate ca pajiștile. Cum să echivalezi o inimă cu o piatră? Natura nu negociază; omul, când nu ascultă pădurea, o pierde.
Codul silvic protejează pădurile din grupa I: ele apără echilibrul ecologic. Transformarea lor în „ferme de vânat” afectează ireversibil ecosistemul. Rănile pădurii vor fi resimțite de generații întregi.
Fondurile cinegetice au fost reorganizate ignorând legislația, regimul strict de protecție, riscurile ecologice și eforturile financiare ale silvicultorilor. Este o lovitură aplicată unei ramuri care a avut mereu rezultate, dar niciodată protecție politică.
De 35 de ani, fără sprijin de la buget, silvicultorii au investit anual peste 20 de milioane lei în gospodărirea cinegetică: drumuri de patrulare, hrană, adăposturi, lucrări de amenajare. Iar acum ni se spune că aceste fonduri pot fi date la licitație, fără compensarea investițiilor și fără garanția protecției mediului. Asta nu e administrare, ci este deposedare.
Cine râvnește fondurile cinegetice?
Răspunsul e simplu: cei care vor profit rapid. Așa-numita „gestionare privată” în viziunea lor înseamnă: exploatare intensă 2–3 ani; vânat împușcat la limită; habitat distrus; infrastructură abandonată. Statul va rămâne cu ruina ecologică.
Fără gestiune profesionistă, fondurile cinegetice devin zone de dezechilibru, degradare și risc genetic. Silvicultorii sunt singurii care pot garanta echilibrul. Silvicultorii sunt ultimul bastion. Sindicatul este scutul lor. Silvicultorii nu cer favoruri. Cer lege, rațiune și dreptate. Sindicatul este vocea lor și vocea pădurii.
Federația „Sindsilva” nu va accepta: deposedarea patrimoniului; distrugerea fondurilor cinegetice; ignorarea profesioniștilor; mar-ginalizarea silvicultorilor; ordinele abuzive.
Nu vom accepta ca locurile de muncă să fie sacrificate sau ca patrimoniul forestier să devină monedă politică.
Vom lupta pentru: abrogarea ordinelor Ministerului Mediului 142/2025 și 141/2025; crearea unui grup de lucru din specialiști și reprezentanți ai sindicatelor; o evaluare ecologică reală; pentru stoparea privatizării mascate; protecția locurilor de muncă; menținerea controlului de stat asupra fondului forestier și cinegetic.
Federația „Sindsilva” cere transparență, consultări și responsabilitate. Pădurea nu e de vânzare. Vânatul nu se licitează. Demnitatea profesională nu se negociază.
Unde unii văd exploatare, noi vedem patrimoniu. Unde unii văd profit, noi vedem generații.
O parabolă spune că, fiind întrebat cum a rezistat furtunii, stejarul a răspuns: „Am avut rădăcini”. Silvicultorii au rădăcini – în pământ, în profesie, în responsabilitate. De aceea nu vor cădea.
Un îndemn pentru întreaga societate
Să nu permitem ca pădurea să fie negociată. Să nu lăsăm vânatul pradă intereselor. Să nu anulăm munca celor care păzesc codrii. Silvicultorii sunt vocea pădurii. Sindicatul este forța lor.
Apelăm la Parlament, Guvern, Ministerul Mediului, la societatea civilă, la presa liberă, către toți cei care cred în lege și în viitor.
Federația Sindicatelor din Silvicultură „Sindsilva” se pronunță în apărarea codrilor, în apărarea adevărului, în apărarea oamenilor care veghează la viitorul țării.
Ghenadie GRUBÎI, președintele Federației „Sindsilva”
