CNSM propune soluții pentru alinierea legislației naționale la Convenția OIM

CNSM a expediat pe adre­sa Ministerului Muncii și Protecției Sociale și a Can­celariei de Stat propuneri pentru proiectul de ho­tărâre privind aprobarea proiectului de lege vizând modificarea unor acte nor­mative (alinierea legislației naționale la prevederile Convenției OIM 190).

Eugeniu COVRIG

șef

Departamentul juridic al CNSM

Prin prezenta, cu referire la proiectul de hotărâre cu privire la aprobarea proiectului de lege privind modificarea unor acte normative (alinierea legislației naționale la prevederile Conven-ției OIM 190), propunem ca la de­finitivarea acestuia să fie luate în considerare următoarele.

1. Cu referire la pct. 1 al art. I și pct. 1 al art. VII din proiectul de lege

Completarea propusă pentru noțiunea „hărțuire sexuală” nu asigură o îmbunătățire a calității acesteia. Totodată, nu este clar din ce raționament autorul pro­iectului de lege avizat propune reglementarea diferită a aceleiași noțiuni „hărțuire sexuală”. Or, potrivit celor propuse în proiec­tul de lege (a se vedea pct. 1 din art. I și pct. 1 din art. VII), noțiunea „hărțuire sexuală” din art. 1 al Codului muncii ar urma să fie ex­pusă într-un alt cuprins (varian­tă) decât cea din art. 2 din Legea cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați nr. 5/2006, inclusiv cea din art. 173 din Codul penal al Re-publicii Moldova nr. 985/2002.

Mai mult decât atât, nu este clară nici intenția autorului pro­iectului de lege, de dublare a noțiunii „hărțuire sexuală”, prin mai multe acte normative. Or, reglementarea noțiunii respecti­ve, atât în Codul penal, cât și în Codul muncii, este suficientă nu doar ca înțelegere și aplicare, ci și ca transpunere a standardului internațional în domeniu.

În acest context, nu conside­răm oportună și necesară nici pro­punerea de la pct. 1 al art. VII din proiectul de lege, privind comple­tarea art. 2 din Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121/2012, cu noțiunea „hărțuire sexuală”, care de fapt repetă (dublează) definiția, existentă deja, în actele normative specificate supra.

Prin urmare, propunem exclu­derea din proiectul de lege a pro­punerilor referitoare la noțiunea „hărțuire sexuală” sau, cel puțin, revizuirea lor, în scopul asigurării principiului coerenței și corelării cu actele normative în vigoare.

2. Cu referire la pct. 3 din art. I din proiectul de lege

Propunerea privind completa­rea Codului muncii cu un alineat nou (8 prim), care să reglemente­ze interzicerea violenței și hărțuirii în sfera muncii, nu respectă prin­cipiile și normele de tehnică legis­lativă. Or, conținutul articolului re­spectiv are un caracter incoerent și cuprinde o gamă largă de idei și aspecte juridice. Și anume, de la aspectele ce țin de timpul și locul în care este interzisă violența și hărțuirea în sfera muncii, la drep­tul la viață privată și la recupera­rea prejudiciului cauzat prin acte­le de violență, inclusiv din partea statului.

Mai mult, cuprinsul alin. (1) al art. 8 prim, propus pentru com­pletarea Codului muncii, pe lângă faptul că conține greșeli gramati­cale, acesta nici nu are o formu­lare clară și o încheiere a ideii/gândului.

Astfel, propunem ca cuprinsul art. 8 prim din pct. 3 al art. I din proiectul de lege să fie revizuit prin prisma art. 10, alin. (2) din Codul muncii și art. 10 din Legea nr. 5/2006, în vederea respectării cerințelor legale privind elabora­rea actelor normative, inclusiv a celor statuate de art. 51 din Legea cu privire la actele normative nr. 100/2017. Deoarece, potrivit nor­mei legale menționate, articolul trebuie să aibă un caracter unitar și să conțină una sau mai multe norme cu raport direct între ele, subordonate uneia și aceleiași idei.

3. Cu referire la pct. 2 al art. II din proiectul de lege

Analizând propunerile pentru modificarea și completarea art. 10 din Legea cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați nr. 5/2006, conchidem că acestea nu sunt corelate cu pre­vederile Codului muncii, în spe­cial, cu cele care reglementează: obligațiile angajatorului privind in­formarea și consultarea salariaților și a reprezentanților acestora; mo­dalitatea aducerii la cunoștință a informației și a regulamentului intern; dreptul angajatorului de a nu aproba regulamentul intern al unității și altele.

În context, propunem de a revi­zui, în primul rând, normele Codu­lui muncii care țin de elaborarea și aprobarea opțională a regula­mentului intern al unității, și, în al doilea rând, propunerile de la pct. 2 al art. II din proiectul de Lege, în vederea corelării acestora cu pre­vederile legislației în vigoare (a se vedea art. 10, art. 199, art. 206 și altele din Codul muncii).

În altă ordine de idei, por­nind de la prevederile art. 10 din Convenția OIM nr. 190/2019, pre­cum și cele ale Recomandării OIM nr. 206/2019 privind eliminarea violenței și hărțuirii (a se vedea pct. 9, pct. 14 lit. a) – d), pct. 18 lit. a) – c) din Recomandare), refe­ritoare la:

• identificarea și specificarea de către statele membre a sectoa­relor, ocupațiilor și modalităților de lucru mai expuse violenței și hărțuirii;
• aplicarea practică de către sta­tele membre a dreptului victime-lor violenței și hărțuirii în lumea muncii: la compensație după demisie; la repunere în funcție; la despăgubiri corespunzătoare pentru daune; la acordarea con­cediului; la angajarea cu program flexibil; la protecția temporară împotriva concedierii etc., consi­derăm necesară completarea pro­iectului de lege cu prevederi con­crete de modificare, completare a Codului muncii în acest sens. Susținerea acestei propuneri, cu certitudine, va asigura o promo­vare și implementare efectivă a prevederilor Convenției OIM nr. 190/2019 prin legislația națională.

Din acest considerent, propu­nem întocmirea unui „tabel de concordanță”, care ar reflecta în­tr-un mod clar și argumentat mo­dul de transpunere în legislația națională a prevederilor Convenției OIM nr. 190/2019 – care articol, cum se transpune, care este argu­mentarea etc., fapt ce va permite înțelegerea logică a implementării prevederilor Convenției, precum și efectele fiecărei modificări, com­pletări propuse de autorul proiec­tului de lege.