Cadrele didactice, în aşteptarea unui răspuns la revendicările lor

 

„Vocea poporului” continuă Clubul de dialog. De data aceasta, la „Ceaiul de la ora 10” au fost invitați reprezentanți ai Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţe: Ion Bulat, prim-vicepreşe­dinte, Nadejda Lavric, vicepreşedintă, Marga­reta Sîrbu, preşedinta Consiliului Municipal Chişinău al FSEȘ, Ana Cimpoieşu, preşedinta Consiliului raional Hînceşti al FSEȘ, și Ion Po­caznoi, preşedintele comitetului sindical FSEȘ de la Universitatea Tehnică din Moldova.

 

Lucrătorii din învăţământ sunt în aşteptarea unui răspuns din partea Gu­vernului la solicitarea lor de a le fi majorate salariile. Reprezentanţii Fe­deraţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei au declarat, în cadrul celui mai recent club de discuţii cu redacţia „Vocea poporului”, că, în pofida creş­terii galopante a preţurilor, salariile pedagogilor rămân neschimbate, iar nemulţumirea oamenilor creşte.

„Pe fondul evenimentelor care au avut loc şi continuă să se producă în ţara noastră, cadrele didactice sunt extrem de îngrijorate. Toată lumea ştie că, în timp ce prin sistemul bancar au fost furate miliarde, bani pentru salarii nu se găsesc şi atunci nemulţumirea oamenilor creşte”, a menţionat Nadejda Lavric, vicepreşedintă a FSEŞ.

„Noi am cerut majorarea cu 70 la sută a salariilor, dar nu avem cu cine discuta. Iniţial, a căzut un guvern, după care şi ur­mătorul. Mai mult, noi lucrăm la Conven­ţia colectivă de ramură, care în alţi ani, pe acum, era deja încheiată, dar în prezent şi acest proces decurge anevoios”, a adăugat Ion Bulat, prim-vicepreşedintele FSEŞ.

 

Dialog suspendat 

 

Membrii organizaţiilor primare afiliate FSEŞ solicită, în prezent, tot mai frecvent de la liderii lor informaţii legate de majo­rarea salariilor în sistemul de învăţământ şi protejarea drepturilor şi a intereselor pedagogilor. Vorba e că, anul trecut, acest sindicat a adoptat şi înaintat Guvernului o listă de revendicări legate de creşterea sa­lariilor.

După ce au fost iniţiate discuţii cu repre­zentanţii Guvernului Gaburici, acesta şi-a dat demisia, după care a căzut şi următorul Cabinet de Miniştri. În consecinţă, a fost suspendată şi 

activitatea Comisiei naţiona­le pentru consultări şi negocieri colective. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la nivel de ra­mură, ceea ce a făcut imposibilă satisface­rea revendicărilor respective.

În contextul unei recente întâlniri cu au­torităţile publice locale, managerii institu­ţiilor de învăţământ şi liderii sindicali din raionul Anenii Noi au fost anunţaţi că nu există mijloace bugetare nici pentru achita­rea salariilor existente.

„Şi atunci conducătorii de unităţi, dar şi liderii de sindicat, şi-au exprimat nedume­rirea că trebuie să ceară de la cadrele didac­tice calitate, în timp ce nimeni nu le poate garanta plata salariilor şi, cu atât mai mult, un nivel al acestora care să le ajungă pentru viaţă”, a remarcat Nadejda Lavric.

 

Strategiile sindicatului

 

În aceste condiţii, reprezentanţii Federa­ţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei urmează să se convoace pentru a decide ce acţiuni vor întreprinde. Până atunci, vor aştepta să vadă ce va prevedea bugetul de stat pentru 2016 şi, totodată, vor încerca să iniţieze discuţii şi negocieri prin intermediul Comisiei triparti­te şi bipartite la nivel de ramură.

„Sindicatul nostru este adept al dialogu­lui social, însă numai atât timp cât ne sunt respectate drepturile ca partener social. Dacă nu suntem auziţi, purcedem şi noi la acţiuni de protest. Din câte se vede, suntem singurul sindicat care a mobilizat lumea la manifestaţii în limitele cadrului legal şi cu cerinţe strict social-economice”, a subliniat Nadejda Lavric.

Vicepreşedinta FSEŞ a adăugat că toate majorările salariale obţinute de pedagogi în ultimii ani au fost dobândite în urma unor acţiuni de protest. Ar fi de dorit ca acelaşi lucru să fie obţinut doar prin dialog, dar, din păcate, el nu întotdeauna dă rezultate.

Nadejda Lavric a mai specificat că, în pre­zent, în sistemul de învăţământ activează peste 47 de mii de cadre didactice membri de sindicat, iar personalul nedidactic consti­tuie aproape 43 de mii de persoane sindica­liste.

„Factorul primordial în educaţie este ca­drul didactic, iar fără o remunerare decentă nici o reformă nu este posibilă. De aceea, insistăm asupra unei retribuţii pe măsura importanţei sociale a profesiei. În prezent, o remunerare sub minimul de existenţă în sistem o are personalul nedidactic. Salariile neatractive, scăderea prestigiului social al acestei profesii au redus dramatic interesul pentru cariera didactică”, a subliniat Nadej­da Lavric.

 

Acţiuni prioritare

 

FSEŞ desfăşoară în prezent un şir de ac­tivităţi, care sunt foarte variate, iar cele mai importante dintre ele ţin de protecţia soci­al-economică a membrilor, aspectele orga­nizatorice, financiare, relaţii internaţionale etc. Priorităţile în acest sens au fost stabilite în cadrul ultimului congres al acestui sindi­cat, desfăşurat într-o atmosferă critică şi cu cerinţe foarte mari din partea delegaţilor, a apreciat Ion Bulat.

Discuţiile avute în acest context au fost generate de schimbările care au loc în soci­etate şi în practic toate sferele de activitate. Astfel, au fost înaintate numeroase propu­neri ce au vizat şi necesitatea de a fi elabo­rată o redacţie nouă a statului FSEŞ, care, din cauza multiplelor redactări la care a fost supus, aproape că va fi unul nou.

Activităţi intense au fost desfăşurate în ultimii ani şi în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă în sistemul de învăţă­mânt. „Deşi s-ar părea că în sfera bugetară nu prea au cum să se producă accidente de muncă, acestea au loc, iar în 2015 au fost înregistrate 11 cazuri de acest fel, soldate inclusiv cu decesul a două persoane”, a pre­cizat prim-vicepreşedintele FSEŞ.

Unul dintre cele mai grave accidente se referă la decesul unui antrenor dintr-o şcoa­lă din raionul Cantemir, care şi-a fracturat coloana vertebrală în zona gâtului şi a dece­dat în timp ce demonstra anumite exerciţii fizice. Şi situaţia legată de fochişti este una ilustrativă, or, nu a fost nici un an în care prin sălile cazanelor de prin raioane să nu se fi produs vreun accident, a exemplificat Ion Bulat.

 

Îmbolnăvirile profesionale

 

Şi bolile profesionale sunt o problemă ce afectează, practic, toate colectivele pedago­gice, a constatat Margareta Sîrbu, preşedin­ta Consiliului Municipal Chişinău al FSEŞ.

„Aceste maladii sunt recunoscute în în­treaga lume, iar în ţara noastră sunt mai evi­denţiate. În ultima perioadă, am participat la efectuarea unui studiu în această materie, iar datele care au ieşit la iveală sunt foarte îngrijorătoare”, a menţionat Margareta Sîr­bu.

Astfel, pe lângă problemele legate de căi­le respiratorii, mai sunt atestate alte zeci de boli de care suferă profesorii şi, în general, angajaţii din învăţământ.

Bunăoară, în municipiul Chişinău, în fie­care al zecelea colectiv sunt profesori bolnavi de cancer, în special, mamar.

Sunt şi cazuri de afecţiuni ale glandelor tiroide, pe care aproape toţi profesorii le au, chiar dacă gradul de răspândire a lor diferă de la o instituţie la alta. Au fost înregistrate şi cazuri de tuberculoză, care, deşi nu sunt multe, dar, prin gravitatea lor, necesită să fie luată atitudine promptă.

Margareta Sîrbu a remarcat că, din 2015, la nivel de ţară, mai multe categorii de pro­fesori nu mai trec radiografia pulmonară, care anterior era obligatorie. Acum, aceste examene medicale sunt efectuate numai de lucrătorii din grădiniţe şi învăţătorii claselor primare.

„Nu cred că riscurile sunt mai mici în cazul profesorilor care predau în clasele mai mari, iar faptul că problema bolilor profesionale este mai acută în ţara noastră decât în comu­nitatea europeană este din cauza salariilor mici. Oamenii nu-şi permit să procure medi­camente şi să urmeze tratamentul necesar”, a opinat Margareta Sîrbu.

Aceeaşi opinie este susţinută şi de Ion Pocaznoi, preşedintele comitetului sindical al colaboratorilor Universităţii Tehnice din Moldova. Potrivit lui, nici după ce ating vâr­sta de pensionare, cadrele didactice nu au o situaţie materială mai bună.

„Un doctor habilitat care a activat mai mult de 40 de ani primeşte acum o pensie de 2100 de lei. Şi, la vârsta de 70 de ani, e nevoit să continue să lucreze, pentru că pensia nu-i ajunge pentru a supravieţui”, a accentuat Ion Pocaznoi.

Problemele cu care se adresează cel mai des cadrele didactice la comitetul sindical ţin, în primul rând, de situaţia materială, a preci­zat Ion Pocaznoi. Astfel, membrii de sindicat solicită de multe ori ajutor material pentru a urma un tratament, dar se plâng şi de salariul insuficient pe care îl au, mai ales cadrele au­xiliar-didactice.

„Şi nivelul mediu de vârstă al cadrelor di­dactice este unul destul de avansat. La vârsta de 60 de ani şi mai mult, de obicei, profeso­rii au probleme de sănătate, iar pentru tra­tamente costisitoare nu le ajung bani. Sunt şi printre cadrele didactice tinere persoane care se confruntă cu probleme de acest gen”, a specificat Ion Pocaznoi.

În condiţiile în care bugetul sindical este destul de limitat, şi ajutorul material acor­dat din partea comitetelor sindicale este pe potrivă. Liderii sindicali apelează în astfel de cazuri şi la conducătorii instituţiilor, care de obicei dau dovadă de receptivitate, numai că şi ei sunt limitaţi în posibilităţi.

 

Lupta pentru existenţă

 

Şi dacă pedagogii de prin oraşe, pe lângă serviciu, îşi mai pot găsi de lucru şi în altă parte, pentru a obţine un câştig suplimentar, atunci cei din mediul rural sunt nevoiţi să ia sapa sau foarfecele de vie în mână. Potrivit Anei Cimpoieşu, preşedinta Consiliului raio­nal Hînceşti al FSEŞ, ei fac asta însă nu de aceea că tare doresc acest lucru, ci din cauza că nu pot supravieţui din salariu.

Şi dacă pedagogii de la oraş au de cele mai dese ori o sarcină didactică completă sau o pot completa prin şcolile din apropiere, cei de prin sate, în caz că sunt, de exemplu, doar şapte ore de fizică în gimnaziu, nu au de unde să ia mai multe. O soluţie ar putea fi uneori să facă naveta în satul vecin, dar va trebui să suporte şi costuri de transport.

Când vine vorba despre personalul auxili­ar şi tehnic, la sate este o concurenţă legată de ocuparea acestor poziţii, comparativ cu oraşele, unde acest personal este gata să-şi abandoneze activitatea. Este una din puţinele posibilităţi de a câştiga bani pentru a achita facturile la electricitate sau telefon, pe lângă lucratul pământului, în speranţa că va veni un moment pentru a putea vinde nişte stru­guri sau păsări la piaţă.

 

Fără alternativă

 

Acum, în şcoală se munceşte mai mult din inerţie, încă mai activează acea armată de profesori, majoritatea cărora sunt aproape de vârsta pensionării, iar unii au şi depăşit-o, a subliniat Ana Cimpoieşu.

„Avem 38 la sută de pensionari prin şcoli. În colectivul din care provin eu, 30 la sută din cadrele didactice fac parte din această cate­gorie, iar în prag de pensionare sunt alte 20 la sută”, a precizat preşedinta Consiliului ra­ional Hînceşti al FSEŞ.

Aceştia sunt profesorii care s-au deprins că trebuie să-şi facă lucrul şi încă să-l efectue­ze cât mai bine. În acelaşi timp, alţi pedagogi nu stau la coadă ca să le ia locul atunci când vine vorba despre un salariu de 2700 de lei, care pentru un tânăr începător, ce are nevoie, între altele, să-şi întemeieze o familie, nu este suficient.

 

Consecinţele stresului

 

Când vine vorba despre bolile profesio­nale, în ţara noastră, cazurile de acest gen aproape că nu sunt înregistrate. În învăţă­mânt, maladiile în cauză ţin, în primul rând, de coardele vocale. Stresul este însă cel care cauzează majoritatea bolilor ce apar în siste­mul de învăţământ, este de părere Ana Cim­poieşu.

Or, cadrele didactice, dar chiar şi perso­nalul tehnic, se află printre copii pe durata a şapte ore sau şi mai mult. Este vorba despre un nivel înalt de responsabilitate, dar şi des­pre diferiţi factori biologici, fizici, chimici. Nu în ultimul rând, intervine şi factorul uman, iar acest stres duce la îmbolnăvire.

În consecinţă, în ultimul timp, sunt foarte frecvente adresările din partea membrilor de sindicat după ajutor material pentru trata­ment. De cele mai multe ori, stările semna­late sunt destul de grave, cum ar fi cele pro­vocate de cancer, insuficienţă renală, infarct, maladii care necesită tratament îndelungat şi costisitor.

 

Securitate şi sănătate în muncă

 

În aceste condiţii, sindicaliştii din raionul Hînceşti au iniţiat, în ultimul timp, o conlu­crare fructuoasă cu inspectorii de muncă de la sindicate. Aceştia vizitează instituţiile de învăţământ, evaluează situaţia, interacţio­nează cu angajatorii şi cu liderii sindicali.

„Ei atrag atenţia în primul rând asupra evaluării factorilor de risc. Deşi s-ar părea că la o astfel de instituţie nu prea ar exista aşa ceva, în realitate sunt, şi foarte mulţi, iar di­rectorul şi întreg personalul nu a fost instruit ca să-i vadă şi să-i înlăture”, a subliniat Ana Cimpoieşu.

La una dintre şcoli, inspectorii de muncă atrag atenţia asupra unor copaci care se pot rupe în caz de furtună, linii electrice aerie­ne de înaltă tensiune, ce trec exact deasupra şcolii, sau cabluri electrice conectate contrar normelor de securitate.

În prezent, inspectorii de muncă ai sin­dicatelor desfăşoară la Anenii Noi un şir de ateliere de lucru. La ele, participanţii sunt fa­miliarizaţi cu normele în vigoare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu setul de documente de care trebuie să dispună fieca­re unitate, precum şi raporturile juridice de muncă,  drepturile şi interesele salariaţilor ce decurg din ele.

Dacă până acum conlucrarea cu specialiş­tii în materie din partea statului se reducea la controale periodice şi depistarea unor nere­guli, atunci inspectorii de muncă ai sindica­telor vin la instituţiile de învăţământ pentru a contribui la modul practic la îmbunătăţirea stării de lucruri şi formarea deprinderilor ne­cesare în acest scop.

„Când vorbim despre controlul de stat, acesta vine să amendeze, în timp ce inspec­torii sindicali îşi notează tot ce văd la şcoală, lasă o listă de recomandări şi promit să revi­nă peste o lună pentru a constata schimbările ce au avut loc”, a adăugat Ion Bulat.

Majoritatea conducătorilor acceptă o ast­fel de conlucrare. Mai mult, în cadrul unui concurs în această materie, organizat recent în şapte instituţii din raionul Cimişlia, fiecare dintre acestea a prezentat teancuri întregi de documente, care certificau că toate condiţiile sunt întrunite.

 

Motivarea tinerilor

 

O provocare serioasă pentru sindicaliştii din învăţământ o constituie şi atragerea ti­nerilor specialişti în sistemul educaţional din ţara noastră. Un proiect cu genericul „Cadre didactice tinere – oportunităţi, drepturi şi garanţii”, este realizat de reprezentanţii FSEŞ în perioada anilor 2016-2017.

În cadrul acestui proiect, sunt studiate problemele cu care se confruntă tinerii pe­dagogi la încadrarea în câmpul muncii. Tot­odată, aceştia sunt familiarizaţi cu drepturile legale pe care le au.

Un pas important pentru ca tinerii pe­dagogi să se regăsească în sistemul de în­văţământ a fost instituirea, la propunerea sindicatelor, a indemnizaţiei unice destina­te absolvenţilor care se angajează în sistem conform repartizării atât în mediul rural, cât şi în cel urban.

În prezent, absolvenţii colegiilor pedago­gice primesc 24 de mii de lei, în trei tranșe, achitate pe parcursul a trei ani de activitate. De asemenea, absolvenţilor universităţilor pedagogice le este acordată o indemnizaţie de 30 de mii de lei.

„De vreme ce coloana vertebrală a oricărei societăţi este intelectualitatea, aceasta trebu­ie să includă în mod indispensabil şi tinerii. Totodată, pentru ca schimbarea pe care ne-o dorim cu toţii să se producă, este necesar ca pensionarilor să le fie asigurate sursele ne­cesare pentru existenţă, iar tinerilor – salarii decente şi condiţii pentru activitate”, a con­cluzionat Margareta Sîrbu, preşedinta Consi­liului Municipal Chişinău al FSEŞ.

 

De menţionat că şedinţele Clubului de dia­log organizate de redacţia „Vocea poporu­lui” au loc o dată pe lună.