Banii remişi de „gasterbaiteri” sunt investiţi doar în consumul intern

Un studiu recent clasează Republica Moldova în topul ţări­lor cu cea mai mare contribuţie a remitenţelor la creşterea economică, având o pondere la produsul intern brut (PIB) de 23%. În 2012, moldovenii care lucrează peste hotare au trimis acasă în jur de 1699 mil. dolari şi doar un procent in­signifiant din această sumă a fost valorificat în afaceri.

 

Lipsa oportunităţilor economi­ce, însoţite de un nivel de guvernare sub aşteptările populaţiei, sunt unii dintre factorii-cheie care-i forţează pe migranţi să părăsească ţara. Ma­joritatea dintre aceştia încearcă să scape de şomaj sau sărăcie. Potrivit datelor Biroului Naţional de Statis­tică (BNS), în 2012 în căutarea unui loc de muncă sau la muncă peste hotare erau circa 17% din bărbaţii cu vârsta aptă de muncă şi aproxi­mativ 10% din femei. Cifre care, în viziunea experţilor, ar putea avea pe viitor repercusiuni serioase sub aspect economic şi social.

Statistica denotă că începând cu 2003 fluxul de migranţi din zonele rurale a început să crească cu ritmuri mai sporite decât cel din zonele urbane, iar diferenţa a atins circa patru-şase puncte pro­centuale. Rata mai mare a migraţi­ei din localităţile rurale (70%) s-a manifestat şi prin cota mai mare a persoanelor care au migrat pen­tru prima dată. Aceasta înseamnă că numărul de „migranţi noi” este mai mare la sate decât la oraşe.

 

Remitenţele ar putea creşte în următorii doi ani

 

Principalii factori de atracţie ex­ternă sunt oportunităţile individu­ale şi financiare pe care le oferă ţă­rile de destinaţie pentru emigranţii moldoveni, se arată în studiul ela­borat de Centrul Analitic Indepen­dent „Expert-Grup”. Astfel, în Rusia cererea pentru forţa de muncă în construcţie rămâne înaltă. În ţările UE moldovenii au mai multe oferte în domeniul serviciilor. „Reţelele şi diasporele moldoveneşti, formate în unele ţări de destinaţie, oferă o oarecare siguranţă altor emigranţi şi a catalizat plecarea la muncă şi a copiilor emigranţilor. Explicabil ar fi că cei din urmă nu văd şansa de a-şi realiza acasă proiectele in­dividuale”, este de părere Adrian Lupuşor, unul dintre autorii stu­diului. El susţine că doar în Italia, peste 3500 de emigranţi moldoveni au iniţiat afaceri proprii de succes. Probabil că remitenţele sunt unica consecinţă pozitivă a migraţiei in­ternaţionale.

 

Experţii sugerează autorităţilor noastre să elaboreze politici cu­prinzătoare care să permită valori­ficarea remitenţelor

 

Actualmente, nu există o sursă naţională care să monitorizeze în mod continuu veniturile emigran­ţilor moldoveni remise în ţară. To­tuşi, dinamica unor indicatori din balanţa de plăţi sugerează că aceste venituri au crescut continuu şi au atins cote maxime în 2008, înainte de criza financiară globală şi sunt iarăşi în creştere din 2010. Experţii economici cred că sunt premize ca în 2014-2015 cotele maxime a re­mitenţelor din 2008 să fie depăşite.

Lina Patraşcu, reprezentant al Băncii Naţionale a Moldovei (BNM), spune că BNM nu dispu­ne de careva estimări concludente pentru a stabili cota reală a remi­tenţelor în totalul transferurilor de bani.

 

 

Pe de altă parte, mulţi moldo­veni remit bani prin canale neo­ficiale, sume care nu sunt captate de instituţiile noastre de stat. Esti­mativ, cam 35-40% din remitenţe sunt transferate pe căi informale. Specialiştii mai spun că este greu să supui contabilităţii remitenţele non-bancare, cum ar fi coletele cu bunuri de consum curent sau bu­nuri durabile (tehnică de uz casnic, automobile etc.). Însă valoarea re­mitenţilor non-bancare n-ar trebui subestimată, cu atât mai mult cu cât un sondaj, efectuat în 2012 de Luecke şi Stoehr, demonstrează că ponderea acestora este de 10% din totalul de remitenţe. Acelaşi sondaj estimează că emigranţii remit în mediu circa 27 mii de lei pe an, în timp ce BNS indică o cifră aproxi­mativă de 29 mii de lei anual.

 

Majoritatea emigranţilor transmit lunar până la 500 dolari

 

Până acum, remitenţele emi­granţilor au avut un impact pozitiv, fiind un motor de creştere pentru economia naţională. Concomitent, ele au sporit veniturile gospodării­loe casnice şi veniturile în bugetul public de pe urma taxării indirec­te a mărfurilor importate. În anii 2000-2004, anume remitenţele, alături de transferurile guverna­mentale, au scos o bună parte din populaţie din sărăcie.

Datele BNS arată că în ultimii 12 ani volumul net al remitenţelor a crescut de mai bine de nouă ori, de la 178,6 mil. dolari la 1699 mil. dolari în 2012. În medie, majorita­tea emigranţilor (58,7%) transmit lunar sume relativ mici de bani, de până la 500 dolari. Acest lucru s-a observat, mai ales, în cazul celor plecaţi în Rusia. Cei din ţările UE tind să trimită sume mai mari, da­torită salarizării mai bune şi a con­diţiilor favorabile de muncă.

 

Unicul pro­gram investiţional de stat, care ţinteşte direct investirea remitenţelor, nu dispune de o abor­dare sistematică a fenomenului re­spectiv

 

În 2011 remitenţele au constituit 15,3% din veniturile gospodării­lor casnice, iar în primele trei tri­mestre ale anului 2012 s-au mărit cu două puncte procentuale, fiind pentru jumătate din populaţia ţării una din principalele surse de venit, după salarii şi plăţi de protecţie so­cială. Astfel, emigraţia a scos din sărăcie populaţia expusă riscurilor, dar şi a făcut dependentă de remi­tenţe cam tot atâta lume, dacă luăm în consideraţie că peste 50% din veniturile moldovenilor sunt aco­perite de transferurile celor plecaţi.

Analiştii economici de la „Ex­pert-Grup” susţin că remitenţele asigură momentan circa o pătrime din PIB şi sunt sursa principală de finanţare a contului curent. De facto, remitenţele au o contribuţie economică mai mare decât inves­tiţiile străine directe, transferurile guvernamentale şi împrumuturile, ceea ce înseamnă că ele mai contri­buie esenţial şi la menţinerea suste­nabilităţii datoriei externe a RM şi a stabilităţii monedei naţionale.

 

 

„Totuşi, un model de creştere economică bazată pe migraţie nu este durabil. Consider că veniturile remise trebuiesc direcţionate mai puţin spre consumul final şi, pre­ponderent, investite în afaceri, ca să rezulte o plus valoare.

Acest lucru nu se întâmplă în Republica Moldova, doar o mică parte din remitenţe sunt investite, iar piaţa muncii a rămas anemică toţi aceşti ani”, opinează expertul Valeriu Prohniţchi.

Problema e că nici Guvernul nu a abordat vreodată serios impactul migraţiei şi a remitenţelor asupra economiei naţionale. Unicul pro­gram investiţional de stat, PARE 1+1, care ţinteşte direct investirea remitenţelor, nu dispune de o abor­dare sistematică a fenomenului re­spectiv.

Experţii sugerează autorităţilor noastre să elaboreze politici cu­prinzătoare care să permită valori­ficarea remitenţelor.

Pentru ca moldovenii nu doar să consume banii câştigaţi peste hota­re, ci şi să-i investească în afaceri, statul trebuie să le asigure un cli­mat economic favorabil, să le ofere facilităţi în activitatea de întreprin­zători, dar şi să negocieze cu ţări­le-gazdă acorduri privind protecţia socială a migranţilor.