Se adânceşte prăpastia dintre săraci şi bogaţi. Cum oprim inegalitatea?

 

 

În zilele noastre, inegalitatea reprezintă una dintre principalele ameninţări pentru bunăstarea omului. „Inegalitatea răneşte pe toată lumea. Trăim într-o lume lipsită de egalitate. Bogaţii sunt insensibili la suferinţele săracilor”, constată Jim Yong Kim, președintele Băncii Mondiale. Bogă­ţia planetei este concentrată în mâinile unui grup îngust de persoane, încât majoritatea absolută a omenirii nici nu-şi dă seama de aceasta. Aproape un procent de inşi deţine 46% din averea lumii.

 

Salarii mai mici, milionari mai mulţi

 

Chiar dacă, în ultimii ani, din perspec­tiva creşterii economice, s-au înregistrat progrese vizibile, repartizarea venitu­rilor băneşti, din păcate, pe an ce trece, devine tot mai inechitabilă. Luaţi aminte ce se face în Republica Moldova! Astfel, în timp ce numărul milionarilor a cres­cut în perioada de după izbucnirea crizei mondiale cu peste 60 la sută, ajungând anul acesta, potrivit datelor Inspectora­tului Fiscal Principal de Stat, la 231 de persoane, salariul mediu lunar pe ţară s-a micşorat în răstimpul dat cu 4-5%!

Cum se explică o asemenea creştere a inegalităţii de venituri? De ce cea mai mare parte a acestora ajung în buzunare­le celor mai bogaţi oameni din societatea noastră? Nu demult, economistul fran­cez Thomas Piketty a publicat o carte, „Capitalul în secolul XXI”, prin interme­diul căreia caută să lanseze o teorie unică despre inegalitate, în măsură să explice natura creşterii economice, repartizarea veniturilor între capital şi muncă, pre­cum şi distribuirea averii şi a veniturilor între indivizi.

Potrivit acestuia, amploarea inegalită­ţii, care a luat proporţii deosebit de mari în ultimii ani, este determinată în mare măsură de veniturile şi remunerările excesive. În afară de aceasta, remarcă Thomas Piketty, a sporit în mod verti­ginos nivelul salarizării celor mai bogaţi oameni, care reprezintă categoria supe­rioară a societăţii noastre. În acest sens, el face referinţă la faptul îmbogăţirii ex­cesive a unui procent, a celor mai bogaţi cetăţeni ai SUA. Veniturile obţinute de cei mai înstăriţi reprezentanţi ai societă­ţii depăşesc în mod catastrofal câştiguri­le salariale ale populaţiei ţării.

 

Directorii de întreprinderi îşi trag salarii fabuloase

 

Acum, atât în ţările dezvoltate, cât şi în statele mai slabe, precum Republica Moldova, cu economii în curs de dezvol­tare, se aplică „ceva nou” şi anume ma­jorarea cuantumurilor „super-retribuţii­lor”. Bunăoară, potrivit ultimelor date, în ţara noastră există 30 de manageri de companii de stat, cu salarii lunare de la 20 de mii până la 100 de mii de lei. Unii dintre aceşti directori de întreprinderi de stat ajung să facă parte chiar din lista milionarilor din ţară. Aceasta în timp ce salariul mediu brut pe ţară nu se ridica anul trecut nici la 4300 de lei.

Cine decide cât trebuie să câştige lu­nar directorul general al unei companii de stat? În principiu, conducătorii din veriga superioară îşi stabilesc ei înşişi salariile, invocând nişte norme sociale. Aceştia îşi motivează majorarea lefurilor prin faptul că normele sociale sunt expu­se eroziunii. Adică, ei justifică creşterea abuzivă a veniturilor lor prin factori so­ciali, politici, dar nicicum prin argumen­tări de ordin economic.

Corina Silbo, reprezentantă a Agenţiei fiscale din Suedia, consilier al Inspecto­ratului Fiscal Principal de Stat din Mol­dova, crede că adâncirea prăpastiei din­tre veniturile persoanelor bogate şi ale celor sărace din ţara noastră ar rezulta şi din cauza faptului că salariile şi alte surse de venituri în ţara noastră nu sunt taxate cum ar trebui să fie.

Atât experţii locali, cât şi cei de peste hotare, insistă ca statul, dincolo de asigu­rarea creşterii şi a stabilităţii dezvoltării economice, să se preocupe şi de distribu­irea corectă, echitabilă a veniturilor. Or, afirmarea spiritului dreptăţii, echităţii presupune nu doar creşterea nivelului mediu al veniturilor pe cap de locuitor al ţării, ci, în primul rând, ca venitul glo­bal să nu se concentreze în mâinile unui grup limitat de persoane, să fie împărţit egal între toţi cetăţenii ţării. Bunăoară, Jephie Franchelle de la Universitatea Harvard propune scutirea de impozite a angajaţilor cu venituri mici, retezarea sumelor de bani neimpozitate ale anga­jaţilor cu salarii mari, precum şi aplica­rea unor taxe mai mari pentru averea moştenită.

Thomas Piketty îndeamnă să se in­troducă impozit global la averile mari, pentru a încetini cumva ritmul galopant al îmbogăţirilor excesive. Acesta este de părere că dacă un conducător de între­prindere ar fi conştient că va rămâne cu doar o părticică mică din venitul pe care el contează să-l obţină prin încălcarea normelor sociale şi sporirea remunerării sale excesive, atunci el nu ar mai dori să se facă de ruşine.

 

Impozite mai mari pentru venituri mai mari

 

 

Sindicatele din Republica Moldova consideră că echilibrarea inegalităţilor dintre bogaţi şi săraci poate fi realiza­tă prin majorarea cotei de impozitare a veniturilor persoanelor cu câştiguri mari, ne informează Maria Creminsca­ia, consultant principal-expert în pro­bleme financiare şi social-economice al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova (CNSM). Drept confirmare, dumneaei ne relatează că CNSM a îna­intat un set de propuneri la proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative ce vizează politica fiscală, vamală şi bugetară a Republicii Moldova pentru anul viitor. Astfel, sindi­catele sugerează ca suma veniturilor per­soanelor fizice impozitate la nivelul cotei de 7 la sută să fie mărită de la 27.852 de lei, cât este în prezent, până la 29.328 de lei. În timp ce veniturile mai mari de suma indicată de sindicate să fie taxate cu un impozit de 18%.

Totodată, CNSM propune ca în Codul Fiscal să fie introdusă prevederea ca ve­niturile anuale ale persoanelor fizice care depăşesc 240 de mii de lei să fie impo­zitate cu o cotă de 25%. Maria Cremins­caia argumentează că, prin acceptarea respectivei sugestii a CNSM, în afară de reducerea inegalităţilor dintre persoa­nele sărace şi cele bogate, se va obţine o suplimentare a veniturilor în bugetul de stat şi cel al administraţiilor publice locale.

Unde mai pui, precizează dumneaei, că, în multe ţări europene, persoanele fizice cu venituri mari plătesc impozite mult mai înalte în bugetele ţărilor lor. De exemplu, cota maximă de impozitare în ţări precum Suedia, Lituania şi Letonia este de 25 la sută, în Bulgaria, Polonia, Portugalia – 40%, în Italia – 45%, în Austria – 50%, în Belgia – 55%, în Olan­da – 60%.

Ar mai fi de specificat că, în Irlanda, persoanele fizice cu venituri medii pe economie plătesc un impozit în mărime de 48 la sută. În timp ce salariaţii din Germania, Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Olanda şi Marea Britanie ale că­ror venituri sunt de două ori mai mari decât venitul mediu pe economie sunt impozitaţi conform cotei maxime de fis­calitate.

Maria Creminscaia a mai ţinut să evi­denţieze că sindicatele din Moldova con­sideră impozitarea veniturilor persoane­lor fizice ce depăşesc de 4-5 ori salariul mediu pe economie la nivelul cotei de 25 la sută drept una argumentată, mai ales dacă avem în vedere că cetăţenii cu veni­turi mari din ţări precum Belgia, Olanda plătesc impozite de 55-60%. S-a calculat că, în cazul acceptării propunerii venite din partea Confederaţiei Naţionale a Sin­dicatelor din Moldova, volumul încasări­lor de la impozitul pe venit al persoanelor fizice în bugetul public ar creşte cu peste 1 miliard 170 de milioane de lei.

În mod paradoxal, în loc să accepte cu entuziasm propunerea CNSM, punerea în practică a căreia ar genera creşterea acumulărilor la bugetul ţării, Ministerul Finanţelor se opune introduceri cotei majorate de impozitare, susţinând că această modificare ar contribui la extin­derea fenomenului plăţii salariilor „în plic”. În replică, CNSM argumentează că asemenea argumente nu-şi au locul, de­oarece de salarii mari beneficiază întregi segmente ale sectorului bugetar, precum sistemul judiciar, administraţia publică, demnitarii de stat, sfere în care, practic, contracararea fenomenului de achitare a salariilor „în plic” poate fi uşor realizată.