Muncesc gratuit pentru păcatele săvârşite

 

Au scăpat de închisoare, însă nu şi de pedeapsă. Este cazul mai multor persoane publice condamnate la închisoare cu suspendare, cu mai multe condiţii. Una dintre ele este să muncească în folosul comunităţii.

 

Ion M. din Chişinău munceşte de câteva zile, dar spune că „îi iese pe nas” măturatul. Bărbatul susţi­ne că aşa a fost să fie ca, într-o du­minică, după ce fusese la frigărui cu familia, şi, bineînţeles, a con­sumat şi puţin alcool, să dea ,,nas în nas” cu poliţiştii. Acum, pentru acest ,,păcat”, trebuie să munceas­că peste 130 de ore în folosul co­munităţii. Are făcute doar peste 20, dar abia de aşteaptă ,,să se spe­le de toate”. ,,Nu mai pun în viaţa mea gram de alcool în gură. Pentru un pahar de bere, uite, acum am de măturat străzi”, ne spune zâmbind acesta, în timp ce dădea cu mătu­ra în curtea unui bloc din sectorul Botanica al capitalei.

 

Muncă pe degeaba

 

Alături de Ion, cot la cot lucrea­ză şi alţi condamnaţi la muncă în folosul comunităţii. Potrivit date­lor Oficiului Central de Probaţiu­ne (OCP), în primele şase luni ale anului curent, peste 900 de per­soane au fost condamnate la mun­că în folosul comunităţii. Peste 800 dintre acestea sunt bărbaţi şi 26 sunt femei. În anul 2015, şi-au ispăşit pedeapsa prin muncă gra­tuită 2401 infractori. Cei mai mulţi dintre aceştia – 2320 – au fost băr­baţi, iar 81 au fost femei.

Potrivit legii, şansa de a munci gratuit o au cei care au fost amen­daţi de instanţa de judecată pentru unele infracţiuni mai puţin grave.

Nu ai bani să plăteşti amenda, nici o problemă. Mergi la mun­că, dar fără să fii răsplătit pentru asta. Acest tip de muncitori nu se deosebesc cu nimic de cei angajaţi oficial. Dacă e iarnă, curăță zăpadă și presară nisip pe drumuri, dacă e primăvară, vară ori toamnă, mă­tură prin curți și strâng gunoaie. Sunt echipaţi cu tot instrumenta­rul necesar şi trudesc zilnic pentru a îndeplini numărul de ore stabilit de instanţa de judecată.

În conformitate cu Codul de executare, administrația publică locală este implicată în proce­sul de identificare a obiectelor cu destinație locală de comun acord cu Serviciul de probațiune.

Lista tipurilor de munci pe care le prestează persoanele condam­nate sunt 

diverse, de la activități de salubrizare până la lucrări de reparație în instituțiile școlare, preşcolare.

 

În ce cazuri se aplică acest tip de pedeapsă

 

Potrivit lui Igor Sandu, şef ad­junct al Direcţiei monitorizare a activităţii de probaţiune din cadrul Inspectoratului Naţional de Pro­baţiune, şef interimar al Biroului de Probaţiune din sectorul Bota­nica al municipiului Chişinău, în funcţie de caracterul infracţiunii săvârşite şi de persoana inculpa­tului, munca neremunerată în fo­losul comunităţii poate fi stabilită pe un termen de la 60 până la 240 de ore.

„De obicei, această sancțiune se aplică pentru infracţiuni uşoare şi mai puţin grave, care prevăd o pe­deapsă de până la cinci ani de în­chisoare sau pentru care în calitate de pedeapsă nici nu se aplică în­chisoarea”, a spus, pentru „Vocea Poporului”, Igor Sandu.

Cei pedepsiți cu muncă nere­munerată în folosul comunității sunt diverşi şi cu diferite niveluri de studii. „Consilierul de proba-țiune, la prima întrevedere cu condamnatul, în urma unei eva­luări, stabilește ce tipuri de lucrări urmează să execute acesta. Mai mult, unii dintre ei pot fi convinşi că e mai bine să muncească aceste ore decât să stea același timp după gratii”, ne-a mai spus Igor Sandu.

Potrivit acestuia, în cazul în care condamnatul ispășește pedeapsa cu închisoarea, nu poate fi obligat la muncă neremunerată în folosul comunității doar în cazul aplică­rii ulterioare, în baza unei decizii de judecată, a unei pedepse mai blânde.

 

La muncă în raionul de unde provine

 

Fiecare condamnat este reparti­zat la muncă în folosul comunității în raionul ori localitatea în care locuiește. De obicei, aceștia sunt antrenați la munci de salubriza-re, în reparații cosmetice ale grădinițelor, școlilor ori ale clă-dirilor administrației publice loca­le etc.

„Consilierii de probațiune, îm­preună cu administrația publică locală, stabilesc locurile din teri­toriu unde persoanele condamna­te pot să-și ispășească pedeapsa prin muncă neremunerată. Orarul de lucru este stabilit împreună cu persoana condamnată”, susține Igor Sandu.

Legea prevede că aceștia au dreptul să muncească nu mai mult de opt ore pe zi, cel mult 18 luni, pentru cei cu pedeapsă penală, și cel mult șase luni pentru cei sancționați contravențional.

„Totul se convine cu condam­natul. Nu vor să muncească, nu e nimic grav. Li se schimbă măsura de condamnare și pot merge după gratii ori să plătească amendă, dacă le-a fost prevăzută și aceas­tă măsură de pedeapsă. Două ore de muncă în folosul comunităţii se echivalează cu o zi de închisoa­re. Sunt condamnați care aleg să plătească amendă, asta pentru că lucrează în altă parte și nu au po­sibilitate să muncească în folosul comunității. Alții nu vor să o facă din demnitate. Pe tot acest par­curs, aceştia sunt supravegheaţi de către consilierul de probaţiune care calculează fiecare minut mun­cit”, ne spune Igor Sandu.

 

Economii de milioane

 

Pe parcursul anului 2015, au fost executate 304.940 de ore în folo­sul comunităţii, ceea ce înseamnă peste trei milioane şi jumătate de lei în bugetul statului.

„Comparativ cu anul trecut, suma economiilor din bugetele locale pentru 2015 a constituit cu 446.251 de lei mai mult, pe când suma orelor total executate nu s-a schimbat semnificativ. Acest fapt se datorează modificărilor care au fost operate în Hotărârea Guvernu­lui cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, care a modificat cuantumul minim garantat, mărindu-l cu 1,48 lei pentru anul 2015. Totodată, în anul 2013 suma economiilor a fost de 2.448.669 de lei, suma cuan­tumului minim garantat fiind de 8, 25 lei. Deci, în perioada 2013-2015, observăm o creștere a eco­nomiilor la bugetul local, dar și o creștere a numărului orelor execu­tate. Astfel, în 2014 și 2015, se ob­servă o creștere a numărului de ore real executate (305.458 și 304.940 de ore), față de 295.733 de ore exe­cutate în anul 2013”, a relevat Igor Sandu.

El a mai adăugat că de pe urma muncii neremunerate are de câștigat nu numai statul, dar și condamnatul. Cel din urmă – pentru că nu ajunge să stea după gratii, iar statul – pentru că economisește bani. În plus, mun­ca în folosul comunității este mai eficientă decât amenzile, deoarece condamnații trag și învățături din asta.

 

13 ani de muncă în folosul comunităţii

 

În Republica Moldova, munca neremunerată în folosul comuni­tăţii a început a fi aplicată din anul 2003, odată cu adoptarea noului Cod penal. Dar dacă răsfoim filele istoriei, această forma de pedeap­să este aplicată din cele mai vechi timpuri, dar denumită diferit.

Încă în perioada guvernării lui Pompei, în Roma antică a fost efectuat unul dintre primele ex­perimente de aplicare a pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii, când piraţii prinşi în Marea Mediterană nu au fost omorâţi, ci împrăştiaţi prin în­treaga ţara şi împroprietăriţi cu pământ, fiind transformaţi cu tre­cerea timpului în slujitori fideli ai statului.