Moldovenii sunt reticenţi când vine vorba de asigurări

Un sondaj, realizat acum câţiva ani, arată că majoritatea populaţiei din RM cunoaşte doar despre asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (RCA), celelalte tipuri de produse care oferă siguranţă rămânând în umbră. Gradul mic de penetrare a servici­ilor de asigurare se explică simplu – situaţia financiară a populaţiei este precară, iar mentalitatea insuficient de deschisă pentru a trata asigurarea ca una din priorităţi. 

 

În primele trei luni ale anului curent, cele 17 companii active pe piaţa de asigurări din Republi­ca Moldova au raportat un volum total de prime brute subscrise de circa 232 mil. lei (14,4 mil. euro), nivel similar cu cifrele raportate pentru ianuarie-martie 2012, arata datele financiare preliminare centraliza­te de Comisia Naţiona­lă a Pieţei Financiare (CNPF).

Circa 92% din totalul afacerilor asiguratorilor au fost raportate pe segmen­tul de asigurări generale, restul de 8% fiind aferente poliţelor life. Potrivit date­lor CNPF, ca şi în perioa­dele anterioare de rapor­tare, portofoliul pieţei a fost dominat în continuare de asigurările de tip auto: CASCO – 16,9%, RCA – 20,3%, respectiv Carte Verde – 25%. Alte tipuri de poliţe de asigurări generale cu pondere semnificativă în structura pieţei au fost cele de tip property (in­cendiu, calamităţi naturale şi alte asigurări de bunuri) care au generat circa 7,9% din totalul pieţei, poliţele de sanatate (cu valabilita­te în interiorul şi în exte­riorul Moldovei) – 4,1%, accidente şi boală – 2,9%, răspundere civilă generală – 1,8%.

 

 

În ceea ce priveşte va­loarea îndemnizaţiilor brute plătite de companiile de asigurare, aceasta s-a majorat cu 9,6% pana la 118 mil. lei (7,3 mil. euro) – echivalentul a 50,8% din totalul subscrierilor. Circa 58% din totalul daunelor plătite au fost aferente seg­mentelor auto.

 

Nivelul de asigurare – 306 lei pe cap de locuitor

 

Chiar dacă în ultimii ani există o tendinţă de creşte­re a industriei asigurărilor, ponderea în PIB nu este tocmai încurajatoare. Asta, deoarece cota serviciilor de asigurare a descrescut de la 1,36% în 2009 la 1,24% în 2012. Aceasta înseamnă că avem rezerve duble la acest capitol, dacă ne comparăm cu ţările din regiune. Tot în 2012, densitatea asigurări­lor, care reprezintă raportul dintre volumul primelor brute subscrise şi numărul populaţiei, a înregistrat ni­velul de 306,0 lei/locuitor, fiind în creştere cu 23,3 lei/locuitor (8,2 la sută) faţă de nivelul anului precedent.

 

 

Aceasta în condiţiile în care majoritatea ţărilor din Europa Occidentală rapor­tează rate de penetrare a asigurarilor de 6-10% (adi­că ponderea veniturilor din primele de asigurări în PIB), Olanda şi Marea Britanie conducând deta­şat. Pe de altă parte, regi­unea ECE oferă o imagine mai complexă: unele pieţe, cum ar fi Turcia, România şi Serbia, înregistrează rate de penetrare a asigurări­lor sub 2%, în timp ce pe pieţele dezvoltate precum Cehia, minim 4% din PIB provin din veniturile din prime de asigurări.

„Indicatorul cotei ser­viciilor de asigurare în PIB demonstrează că nu s-a reuşit întru totul ca asigu­rările să fie conştientizate de toţi (populaţie, agenţii economici, factorii de de­cizie de diferite nivele) ca un instrument eficient de protecţie contra riscurilor. Dacă e să vorbim de pro­duse de asigurare, atunci piaţa are la bază asigurările auto (asigurările RCA in­ternă, Carte Verde şi Cas­co), după care distingem asigurările de bunuri, asi­gurările de persoane (viaţă, sănătate şi accidente) şi cele de răspundere civilă (altele decât cele auto)”, susţine Vladimir Ştirbu, director Direcţia generală suprave­ghere asigurări CNPF.

 

În categoria de asigurări obligatorii intră nu doar RCA şi Carte Verde, ci şi următoarele asigurări im­puse prin lege şi acte nor­mative ale instituţiilor de resort:

 

– asigurările obiectelor de leasing (în special auto casco şi echipamente);

– asi­gurările bunurilor gajate la bănci (în special imobile, echipamente);

asigurare medicală pentru călători în străinătate (obligatorii la cumpărarea foilor de odih­nă peste hotare);

– asigura­rea de construcţie-mon­taj, în special în domeniul drumurilor;

– asigurarea de exploatare a obiectelor in­dustriale periculoase (ca şi condiţie pentru obţinerea şi menţinerea licenţei);

– alte asigurări obligatorii de vo­lum mai mic (testări clini­ce, răspunderea brokerilor, laboratoare de certificare etc.).

 

Veaceslav Cernica, di­rector executiv al broke­rului de asigurare Ervax Grup spune că subdezvol­tarea asigurărilor din Mol­dova poate fi explicată prin una din următoarele situa­ţii: pe de o parte, oamenii nu se informează despre pierderile pe care le suferă semenii lor: distrugeri de avere şi vieţi omeneşti de pe urma inundaţiilor, in­cendiilor, vânturilor puter­nice, cutremurelor, grindi­nei, îngheţurilor etc., iar pe de altă parte, deşi sunt in­formaţi, nu conştientizează faptul că aceste pierderi îi pot afecta în mod direct.

”Altă categorie de oa­meni cunosc perfect ris­curile, simt că îi pot afecta, dar nu au bani să cumpere asigurarea. Merită de men­ţionat şi experienţa negati­vă de colaborare cu asigu­rătorii care poate inhiba intenţiile de a cumpăra asigurări nu numai a celui care a avut experienţa, ci şi a apropiaţilor şi colectivită­ţii acestuia. În această ordi­ne de idei, oamenii cumpă­ră asigurări atunci şi numai atunci când simt pericolul, au bani liberi şi cred că so­cietatea de asigurări are o situaţie financiară bună”, susţine Cernica.

Bineînţeles că asigurară­rile auto obligatorii RCA şi Carte Verde sunt în topul preferinţelor cetăţenilor, pentru că în lipsa lor sunt penalizaţi sau chiar le este îngrădită circulaţia pe dru­murile publice. Asigura­rea pentru daună proprie la autovehicule este o altă opţiune preferată de asi­guraţii moldoveni, întrucât pentru mulţi autovehiculul reprezintă o prioritate în viaţă pentru care contrac­tează împrumuturi grele şi lucrează asiduu. Asigură­rilor legate de deţinerea şi exploatarea autovehicule­lor le corespunde aproape 65% din încasările de pri­me de asigurare pe piaţă.

 

Cerere şi ofertă mică pentru asigurarea de viaţă

 

Asigurările de viaţă de­ţin circa 5% din totalul volumului de asigurări, în ţările dezvoltate însă acest tip de asigurări subscriu mai mult de jumătate din totalul primelor brute sub­scrise.

Situaţia dată poate fi explicată şi prin anumite chestii obiective, dar şi su­biective. Obiectiv ar fi că RM este încă un stat tânăr şi oamenii nu au încrede­re ce va fi peste 20-30 ani. Subiectiv este faptul că moldovenii trăiesc încă cu obiceiurile preluate din sis­temul sovietic, când totul era asigurat până la moarte. În viziunea mai multor ex­perţi, moldovenii nu au re­uşit să conştientizeze noile reguli de trai, deşi ar trebui să-şi schimbe mentalitatea cardinal, din considerentul că este evident trendul de majorare a vârstei de pen­sionare până la 70 ani.

 

Cererea pentru asigurări depinde de necesităţile şi bunăstarea populaţiei

 

Pe de altă parte, se lu­crează foarte prost la capi­tolul informare şi populari­zare a produselor asigurării de viaţă. Aceasta în condi­ţiile în care avem un sistem de pensii care în curând nu va face faţă cerinţelor. Dacă nu demult patru contribu­abili lucrau pentru asigura­rea pensiei unui pensionar, pe moment acest raport este de unu la unu.

Deşi sunt frecvente şi cumpărările din impuls, totuşi de cele mai multe ori decizia de cumpărare poate fi luată în decurs de luni sau chiar ani din mo­mentul primului dialog cu clientul. Ponderea de 5% a asigurărilor de viaţă în total este explicată anume prin dificultatea efectuării vân­zărilor pe acest sector, dar şi prin oferta sărăcăcioasă de pe piaţa autohtonă de asigurări. În prezent, doar două companii prestează servicii de acest fel.

„Este un produs desti­nat clasei de mijloc care, în mod normal, ar trebui să constituie nu mai puţin de 85 la sută din populaţia ţării. Volumul asigurărilor de viaţă are şanse să creas­că atunci când va creşte nivelul de trai şi ponderea acestui tip de populaţie”, explică Cernica.