Practici defectuoase de aplicare a prevederilor legale de către angajatori

Durata normală de 40 de ore a săptămânii de lucru, precum şi felul în care sunt aplicate prevederile Codului muncii ce ţin de remunerarea lucrătorilor în funcţie de programul de activitate pe care îl au, continuă să genereze controverse.

 

Astfel, pe adresa Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Mol­dova sunt expediate, în perma­nenţă, scrisori din partea salaria­ţilor-membri de sindicat, prin care este solicitată opinia experţilor în diverse probleme legate de aceste aspecte.

Cu referire la o solicitare din partea unui salariat de la o institu­ţie preşcolară din oraşul Criuleni, juriştii CNSM remarcă faptul că, în prezent, ziua de lucru cu o durată neîntreruptă de 24 de ore constituie o încălcare a legislaţiei muncii. Or, potrivit art. 100 din Codul muncii, durata zilnică maximă a timpului de lucru nu poate depăşi 10 ore şi, doar prin convenţie colectivă, ea poate fi, pentru anumite genuri de activitate, unităţi sau profesii, de 12 ore, urmate de o perioadă de re­paus de cel puţin 24 de ore.

Cât priveşte munca de noapte şi remunerarea acesteia, în corespun­dere cu dispoziţia art. 103 alin. (1) din Codul muncii, este reprezenta­tă de activitatea prestată de lucră­tori de la 22:00 până la 6:00. Plata pentru lucrul efectuat în acest răs­timp, potrivit art. 159 al aceluiaşi cod, va include un adaos în mărime de cel puţin 0,5 din salariul de bază pe unitate de timp, stabilit angaja­tului.

În baza celor relatate în aceeaşi petiţie, juriştii sindicali au menţio­nat că, în cazul descris, au fost lu­crate 12 zile câte 12 ore de la 17:30 până la 6:30, precum şi cinci zile câte 24 de ore de la 7:00 până la 7:00. În mod corespunzător, au fost lucrate 264 de ore, ceea ce de­păşeşte limita normală a timpului de muncă pentru o lună.

 

Durata normală a timpului de muncă pentru o săptămână este de 40 de ore

Conform art. 95 alin (2) din Co­dul muncii, durata normală a tim­pului de muncă pentru o săptămâ­nă constituie 40 de ore. Totodată, art.104 alin. (1) din acelaşi cod sti­pulează că munca prestată în afa­ra duratei normale a timpului de muncă prevăzută în articolul sus-menţionat este considerată muncă suplimentară.

Astfel, pentru munca suplimen­tară, art. 157 alin. (2) din Codul muncii prevede că, în cazul retri­buirii muncii în acord cu aplicarea sistemului tarifar de salarizare, se plăteşte un adaos de cel puţin 50 la sută din salariul tarifar din catego­ria respectivă, remunerat pe uni­tate de timp pentru primele două ore, şi în mărime de cel puţin 100 de procente – pentru orele urmă­toare.

 

Drepturi ale salariaţilor

 

În cazul de faţă, în afara plă­ţii pentru orele de zi şi de noapte, angajatorul urma să achite şi plata pentru munca prestată suplimen­tar, lucru care nu s-a întâmplat. În aceste condiţii, lucrătorul este în drept să ceară angajatorului său achitarea deplină a plăţii salariale, în corespundere cu prevederile le­gislaţiei în vigoare.

În caz de refuz, salariatul este în drept să depună o cerere în instan­ţa de judecată pentru soluţionarea litigiului individual de muncă, în corespundere cu art. 355-356 din Codul muncii. Totodată, proble­mele legate de retribuirea muncii, inclusiv plata la timp şi integrală a salariului constituie obiect al con­trolului de stat, efectuat de Inspec­toratul de Stat al Muncii.

În aceeaşi scrisoare sunt soli­citate informaţii privind dreptul muncitorilor, precum sunt bucă­tarii, paznicii şi spălătoresele de la instituţia preşcolară de a beneficia de plata pentru vechime în mun­că. În context, juriştii constată că, potrivit p. 6 din Condiţiile unice de salarizare a personalului din unităţile bugetare, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 381 din 13.04.2006, acestor angajaţi, cu excepţia muncitorilor, le este stabi­lit un spor lunar pentru vechime în muncă, ce este calculat în procente faţă de salariul de funcţie.

 

Reducerea orelor de muncă

 

De menţionat că, la insistenţa reprezentanţilor CNSM, Guvernul a abrogat p. 3 din Hotărârea sa nr. 1223 din 9 noiembrie 2004, care permitea o durată de până la 24 de ore a unei zile de muncă pen­tru personalul de gardă. În conse­cinţă, a fost exclus orice temei legal pentru angajatori de a stabili dura­ta unui schimb mai mare de 10 ore, iar în unele cazuri – de 12 ore.

Experţii de la confederaţie con­stată că acea prevedere admitea în mod nejustificat munca peste pro­gram sau, cu alte cuvinte, favoriza aplicarea unei durate de 24 de ore de muncă neîntreruptă pentru per­sonalul de gardă.

Acest lucru genera, însă, nume­roase cazuri de încălcare a preve­derilor Convenţiei nr. 47 a Organi­zaţiei Internaţionale a Muncii, care a fost ratificată de ţara noastră, în partea ce ţine de standardul social de 40 de ore de muncă pe săptămâ­nă.

 

Sesizarea încălcărilor

 

Reprezentanţii CNSM au fost, însă, şi continuă să fie sesizaţi des­pre diferite devieri de la durata normală de 40 de ore a săptămânii de lucru, ceea ce contravine prin­cipiului de reducere progresivă a orelor de muncă, stabilit de Con­venţia nr. 47.

Unele cazuri concrete au fost aduse la cunoştinţa experţilor de la CNSM prin intermediul petiţiilor depuse de către salariaţii membri de sindicat. În una dintre aceste scrisori, un cetăţean scrie urmă­toarele: „Nu am fost plătiţi pentru munca suplimentară timp de 12 ani. Eram trei electricieni şi lucram câte 24 de ore neîntrerupte fieca­re. În calculator erau trecute 240 de ore, dar salariul ne era calculat pentru 172-176 de ore”.

Un alt salariat scrie: „Eu lucrez la o firmă din raionul Floreşti. În sezon este foarte mult de lucru, muncim de dimineaţă până la mie­zul nopţii, mai mult de 12 ore pe zi. A doua zi suntem foarte obosiţi, deoarece lucrăm fără schimburi, suntem puţini, iar directorul nu doreşte să mai angajeze oameni. Conducătorul unităţii vrea să fie efectuat cât mai mult lucru cu doar câţiva oameni. Mi se pare că el nici nu ne consideră oameni, cu excep­ţia faptului că trebuie să lucrăm până târziu sau în week-end”.

 

Adresări colective

 

Devierile de la durata normală a timpului de muncă a servit drept motiv şi pentru o adresare din par­tea unui grup de salariaţi de la o unitate din Glodeni către Procu­ratura Generală, Ministerul Mun­cii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Inspectoratul de Stat al Muncii şi Confederaţia Naţională a Sindica­telor din Moldova.

Unele cazuri de abatere de la du­rata normală a timpului de muncă sunt constatate şi de reprezentanţii organizaţiilor sindicale de ramură. De exemplu, potrivit „Sindindcom­service”, la unele unităţi, pe motivul lipsei de materie primă, al volumu­lui necesar de lucru, dificultăţilor financiare etc., angajatorii au sta­bilit, fără acordul sindicatelor, o durată zilnică şi săptămânală de muncă de patru şi, respectiv 20 de ore, cu un salariu înjumătăţit.

Şi reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor Lucrătorilor din In­stituţiile Bancare şi de Asigurări au comunicat că angajatorii încep optimizările legate de micşorarea cheltuielilor de la reducerea per­sonalului. Atunci când rămân mai puţini salariaţi, iar volumul de lu­cru continuă să fie acelaşi, devine evidentă tendinţa de exploatare a oamenilor.

 

Legislaţie vs. circulară

 

De menţionat că, în pofida fap­tului că a fost abrogată prevederea legală ce permitea o durată de până la 24 de ore a unei zile de muncă pentru personalul de gardă, la sfâr­şitul lunii iulie 2014, Ministerul Sănătăţii, CNAM şi Sindicatul „Să­nătatea”, au semnat o circulară. Prin intermediul acesteia, condu­cătorii instituţiilor medico-sanita­re sunt îndemnaţi să stabilească o durată mai mare de 12 ore a turei sau gărzii.