Angela Otean: „Drepturi revendicate şi obţinute sau dacă baţi la uşă, ţi se deschide”

În ultimele zile ale sesiunii parlamentare de vară, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o serie de modificări la actele legislative prin care se înlăturau  unele lacune discriminatorii din legislaţia noastră în ceea ce privește asigurarea drepturilor sociale. În sfârşit, angajatele din organele de drept şi cele ale securităţii statului au fost repuse în drepturi egale cu celelalte salariate asigurate, care beneficiau de o indemnizaţie motivantă pe perioada concediului pentru   îngrijirea copilului până la vârstă de trei ani. Astfel, dacă soţia este la întreţinerea soţului angajat, indemnizaţia de maternitate este atribuită pe numele soţiei după locul de muncă de bază al soţului.

Un aport considerabil în revendicarea acestui drept aparține, cu certitudine,  Fede­raţiei Sindicatelor din Moldova „SINDLEX”, care, a solicitat, prin intermediul Organiza­ţiei de Femei, Executivului şi Legislativului de a modifica şi completa actele legislative speciale care reglementează raporturile de muncă şi drepturile salariale ale funcţiona­rilor cu statut special.

Despre cum a fost şi cât de lungă şi ane­voioasă a fost calea spre obţinerea acestei victorii, am discutat cu Angela Otean, se­cretarul general al federaţiei, preşedinta Organizaţiei de Femei din cadrul Federaţiei „SINDLEX”, colonel în rezervă.

– Doamnă Otean, care au fost eta-pele de promovare a revendicări-lor în cauza?

– Din momentul  constituirii organizației de femei în cadrul federaţiei, la prima  şe­dinţă au fost punctate obiectivele ce urmau a fi discutate şi promovate la nivelul parte­nerilor noştri sociali, în cadrul comisiilor de negocieri şi, desigur, în timpul întâlnirilor cu persoanele cu drept de iniţiative legisla­tive. De ani buni, doamnele din organele de drept,  dând viaţă unui copil, la solicitarea concediului pentru îngrijirea copilului până la vârstă de trei ani, erau tratate ca și femeile neasigurate, adică primeau la fel ca și şome­rii o indemnizație  de 400 de lei şi doar pe o perioada de un an şi jumătate. Ca să fie mai clar, un psiholog dintr-o instituţie şcolară, la solicitarea concediului pentru îngrijirea copilului  până la trei ani, fiind o persoană asigurată, i se stabilea o indemnizaţie de 30% din salariul mediu lunar calculat pe o perioada determinată, iar o polițistă psiho­log, din serviciul protecţiei civile şi stărilor excepționale, din poliţia de frontieră sau din sistemul penitenciar, în aceeaşi situaţie, fi­ind prin legile speciale asigurată de stat, pri­mea o palmă la figurat, fiind tratată în mod discriminator, cu 400 de lei. Acelaşi necaz îl  avea şi salariatul la una din instituţiile re­spective în cazul în care soţia nu era angajată în câmpul muncii, era la întreţinerea acestu­ia şi, dacă năștea un copil, nu i se achita con­cediul de maternitate şi nu beneficia nici de celelalte drepturi pentru astfel de cazuri.

Am mers pe etape, adresându-ne tuturor actorilor care ar fi putut să ne ajute. La o şe­dinţă a Organizaţiei de Femei, am elaborat un apel, solicitând sprijinul   partenerilor so­ciali şi înaintând revendicările ministerelor de resort, Guvernului, comisiilor parlamen­tare din domeniul de referinţă, fracțiunilor parlamentare, conducerii Parlamentului. Nu pot să afirm că deodată s-a rezolvat  to­tul, anterior mai avusem câteva întâlniri cu conducerea parlamentului, care ne-a încu­rajat, spunându-ne că se lucrează în acest sens, dar carul se vede că era greu de urnit din loc. Ţin minte, la un moment dat, ne propuneam să mergem o delegaţie din mai multe mame poliţiste la o şedinţa a deputa­telor, dar până la urmă am primit asigură­rile că iniţiativa legislativă a  deputatei Va­lentina Buliga a fost înregistrată şi urmează calea juridică în comisiile  parlamentare. Un an şi ceva a fost necesar pentru ca, în sfârşit, şi legiuitorii noştri să  ajungă la convingerea că există semne de tratament discriminato­riu faţă de cei care prin lege sunt asiguraţi de stat şi care, deşi nu sunt plătitori la fondul social, au drepturi egale ca și toate femeile angajate în câmpul muncii. Pe această cale ţinem să-i mulţumim doamnei Buliga pen­tru implicare şi susţinere, precum și pentru abordarea corectă a problemei în comisiile parlamentare.

E un succes al insistenţei noastre şi o do­vadă că, dacă 

prezinţi argumente convingă­toare, se pot schimba în mai bine lucruri­le. Aici vreau să menţionez şi solidaritatea Consiliului de Femei din cadrul CNSM, care, prin preşedinta Liuba Rotaru, ne-a susţinut iniţiativa, acordându-i prioritate în a fi dis­cutată la întâlnirile cu vicepreşedinta Parla­mentului Liliana Palihovici, cu diferiţi mi­niştri şi deputaţi.

Dar cel mai mult le sunt recunoscătoare membrilor noştri de sindicat, doamnelor care au crezut în intenţia mea de a merge pe baricade, de a lupta cu mijloacele dispo­nibile și legale, de a semna adresarea, de a apela către legiuitori. E un început, urmează şi alte iniţiative pentru a ajusta şi armoniza legislaţia cu standardele europene pentru binele omului muncitor.

– Şi care sunt următoarele iniţiative?

– La următoarea şedinţa vreau să pro­pun colegelor mele un proiect de implicare a femeilor din sistemul organelor de drept, membre de sindicat, în evaluarea  gradului de emigrare a tinerilor din țară, practic, a forţei de muncă, impactul pe termen scurt şi lung a acestui fenomen, precum şi a pa­şilor pe care ar trebui să-i facă partenerii noştri sociali, legislativul şi societatea civilă, pentru a consolida   societatea şi a stopa re­gresul demografic şi pierderea forţei apte de muncă. În prezent, din ţară pleacă şi cei care sunt asiguraţi material şi financiar destul de bine, şi aici deja e o problemă, trebuie trase semnale de alarmă, este nevoie de atitudine şi implicare.

De asemenea, ne preocupă chestiunea privind majorarea salariului funcţionarilor cu statut special, care demult nu mai aco­peră necesităţile pentru un trăi decent. Şi, desigur, ne gândim la revendicarea unui pa­chet de garanţii sociale echivalent cu gradul riscului profesional.

Cred că următoarele iniţiative vor conţine şi solicitarea introducerii tichetului de masă sau echivalentul lui şi identificarea posibi­lităţilor de legalizare a acestuia. Poliţiştii foarte des, în ultimul timp, se află la dato­rie ore bune peste program şi au nevoie de masă caldă şi apă potabilă.

– Calitatea dvs. de vicepreşedintă a Consiliului de Femei al CNSM a contribuit cumva la urgenta-rea soluționării problemelor, la implicarea în diverse proiecte, in­clusiv cel discutat acum?

–  Când am pornit cu apelul colectiv în instituţiile publice, eram membru simplu în Consiliul de Femei. Dar cred că şi atunci luam atitudine prompt în subiectele care erau în detrimentul salariaţilor. Nu voi fi de acord niciodată cu majorarea  anilor de pen­sionare pentru femei sub pretextul respectă­rii criteriului de gen, e absurd, în condiţiile nivelului scăzut de trăi al cetăţenilor din țara noastră. Cred că e o iniţiativa greşită, să ri­dici censul de pensionare motivând că per­soanele care se pensionează rămân să mun­cească în continuare. Rămân, e adevărat, dar cauza e pensia mică, ce nu le permite să se întreţină, să beneficieze de o odihnă li­niştită și bine meritată. Situaţia dramatică a fondului social nu poate fi stabilizată cu ast­fel de strategii, e nevoie de măsuri concrete pe termen lung, pentru a menţine forţa de muncă acasă, de a deschide locuri de muncă bine plătite, de a lupta cu economia subte­rană. Comparaţia cu ţările cu nivelul înalt de asigurare materială e greşită, noi trebuie să evaluăm realităţile noastre şi să elaborăm politici corecte şi coerente, conform situaţiei reale din ţară. Şi mai sunt convinsă de fap­tul că nimeni niciodată nu o să ne ajute să ieşim din criza actuală, politică, financiară, socială, dacă nu ne vom mobiliza noi înşine şi nu vom trece la treabă, la muncă cinstită şi la înlăturarea corupţiei. Corupţia pentru ţara noastră e fatală şi salariaţii trebuie să înţeleagă aceasta şi să ia atitudine. Salariul în plic prezumă o pensie mică!