Partenerii sociali din ţara noastră sunt în acest an mai decişi ca niciodată să-şi conjuge eforturile în crearea condiţiilor necesare pentru prevenirea, certificarea, precum şi tratarea adecvată a morbidităţii profesionale. Asigurări în acest sens au fost date în cadrul unei acțiuni de comemorare a victimelor accidentelor de muncă produse în 2015, inclusiv a celor 33 de lucrători decedaţi, dintre care 13 erau membri de sindicat. Evenimentul a fost organizat în preajma Paştelui Blajinilor.
Astfel, în timp ce în ţară sunt certificate, anual, doar câteva cazuri de îmbolnăvire profesională sau nici unul, factorii de răspundere menționează că, în situa-ţia şi conjunctura actuală, cifra reală a acestora ar trebui să fie de cel puțin câte 3000 de persoane.
Deja de mai bine de un deceniu, la nivel internaţional este o zi dedicată comemorării celor care şi-au pierdut viaţa în urma accidentelor de muncă şi a maladiilor profesionale, a remarcat Oleg Budza, preşedintele CNSM, în cadrul ceremoniei sus-menţionate. Această zi este consacrată promovării securităţii şi sănătăţii la locul de lucru, în special, prevenirii accidentelor ce duc la pierderea capacității de muncă a oamenilor.
În ţara noastră, Ziua Mondială pentru Securitate şi Sănătate în Muncă a fost recunoscută oficial, începând din 2010, la iniţiativa sindicatelor. Conform datelor Organizației Internaționale a Muncii, în lume, aproximativ 6300 de oameni mor în fiecare zi din cauza traumelor sau bolilor legate de locul de muncă, iar 5500 – în urma bolilor profesionale.
În acest an, genericul Zilei Mondiale pentru Sănătate și Securitate în Muncă este „Stresul la locul de muncă: o provocare colectivă”. Tendințele globale actuale privind stresul la locul de muncă ţin de prea mult zgomot, lumină slabă, temperatură prea scăzută sau prea ridicată, spațiu redus şi neaerisit, expunere la substanțe toxice, lipsa echipamentelor necesare.
Totodată, riscurile psihosociale, cum ar fi creșterea concurenței, a așteptărilor cu privire la performanțele din domeniul calității și mai multe ore de activitate la locul de muncă, duc la crearea și menținerea unui mediu de lucru tot mai stresant. Lucrătorii se mai confruntă și cu schimbări organizatorice, cu reducerea oportunităților de muncă, cu teama de a-şi pierde serviciul, cu disponibilizări în masă și cu șomaj, iar în ultimă instanță, cu grave consecințe asupra sănătății și a bunăstării.
În statele comunitare, gestionarea acestui fenomen reprezintă un imperativ, sprijinit şi de acordurile-cadru ale partenerilor sociali privind stresul, hărțuirea și violența la locul de muncă. În plus, Pactul european pentru sănătate mintală și bunăstare recunoaște problema exigențelor în schimbare și a presiunii din ce în ce mai mari la locul de muncă și încurajează angajatorii să aplice măsuri suplimentare de promovare a bunăstării psihice.
Contraste naţionale
În ţara noastră, starea de lucruri din acest domeniu este diametral opusă. Or, setul de documente și proiectul Hotărârii Guvernului de ratificare a Convenției nr. 161 a OIM, care prevede crearea serviciilor de medicină ocupațională, au fost elaborate, avizate, dar așteaptă încă din 2008 să fie aprobate.
Totodată, indicii legaţi de morbiditatea profesională nu
corespund stării de lucruri reale şi condiţiilor de muncă. Astfel, în 2015, în ţara noastră ar fi fost înregistrate doar două cazuri de maladii profesionale.
Pe de altă parte, volumul enorm sau de aproape 320 de milioane de lei al indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă a salariaților, achitat în 2015, caracterizează mult mai exact condițiile în care muncesc angajații decât, bunăoară, rezultatele atestării locurilor de muncă. Acestea indică asupra faptului că doar zece la sută dintre salariați ar munci în condiții ce nu corespund normelor sanitare.
Colac peste pupăză, moratoriul
Pornind de la faptul că în sectorul real sunt folosite, preponderent, tehnologii şi utilaje industriale depăşite de vreme, iar sistemele de încălzire, condiţionare, aspiraţie a nocivităţilor sunt deconectate sau demontate, este evident că aceşti indici nu sunt reali.
Pe lângă proverbialele deja restricţii impuse de Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, și moratoriul instituit în acest an de Guvern a diminuat activitatea inspectorilor de muncă, dar şi a Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice. În aceste condiţii, mulți conducători ai locurilor de muncă organizează insuficient activitățile de asigurare a securității și sănătății.
Şi din cauza sistemului actual de asigurări sociale de stat, care este neperformant, patronii nu respectă cadrul normativ referitor la asigurarea unor condiții decente de muncă, a sănătăţii şi integrităţii corporale a celor care produc bunuri materiale.
„Suntem convinși că atât timp cât angajatorii vor fi obligați să achite plăți compensatorii pentru condițiile de muncă nefavorabile, pentru accidente de muncă cu urmări grave și mortale, ei se vor eschiva de la aceste plăţi prin diferite metode. Or, în prezent, agenții economici achită cotizații egale în fondul de asigurări sociale, indiferent de condițiile de muncă, de incidenţa accidentărilor, de nivelul morbidității”, a concluzionat Oleg Budza.
Minimum 3000
de lucrători din ţara
noastră ar contracta
anual boli profesionale
În context, reprezentanţii Inspectoratului de Stat al Muncii au remarcat că mulţi dintre salariaţii moldoveni sunt afectaţi de stres. Drept dovadă servesc numeroasele petiţii depuse la această instituţie, în care oamenii invocă stări de stres şi probleme de sănătate cauzate de acestea.
Deşi legiuitorii moldoveni au definit, încă acum trei-patru ani, cadrul ce ţine de respectarea demnităţii în muncă şi păstrarea unui climat psihoemoţional sănătos în cadrul unităţilor, foarte puţini angajatori acordă atenţie acestor aspecte. În consecinţă, inspectorilor de stat ai muncii le-au fost date indicaţii să verifice dacă aceşti parametri se regăsesc în regulamentele de ordine interioară ale unităţilor.
În acelaşi timp, angajatorii alocă insuficienţi bani pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale. Ei fac economie pe seama sănătăţii oamenilor, ceea ce se soldează cu o armată întreagă de bolnavi profesional.
Totodată, în timp ce pe plan mondial, 160 de milioane de lucrători contractează anual boli profesionale, numărul cazurilor de acest fel înregistrate în ţara noastră este de cele mai multe ori egal cu zero. În acelaşi timp, în situaţia şi conjunctura existentă, cifra respectivă ar trebui să fie de minimum 3000 de persoane.
Conjugarea eforturilor
În consecinţă, reprezentanţii Inspectoratului de Stat al Muncii pledează pentru conjugarea eforturilor tuturor partenerilor sociali în scopul adoptării unui plan de acţiuni orientat spre controlul şi prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.
Şi Ala Lipciu, coordonatoarea naţională a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, s-a pronunţat pentru creşterea rolului dialogului social în soluţionarea acestor probleme. În opinia sa, negocierile colective ar trebui să se axeze şi pe aspecte legate de resursa umană, integrarea şi reintegrarea în muncă, dar şi pregătirea de retragere la pensia de vârstă.
La rândul lor, specialiştii de la Ministerul Sănătăţii şi-au manifestat interesul de a contribui, împreună cu sindicatele, la revizuirea programelor de pregătire profesională pentru a se acorda atenţie aspectelor psihoemoţionale, de comunicare, precum şi anticipare a reacţiei în situaţiile de stres din partea tinerilor specialişti înaintea încadrării în muncă.
Elaborarea cadrului normativ
Aceiaşi specialişti au menţionat că, în prezent, Ministerul Sănătăţii depune eforturi pentru a elabora cadrul normativ necesar ca să fie stabilite condiţii mai clare, mai transparente de diagnosticare a bolilor profesionale. În acest scop, este în stadiu de finalizare procesul de elaborare a unui regulament sanitar cu privire la stabilirea factorilor de diagnostic de boală profesională.
Până acum, lipsa unui astfel de regulament a creat impedimente în certificarea maladiilor profesionale, ce sunt mai frecvente de facto decât cele luate în evidenţă. Regulamentul respectiv urmează ca în curând să fie plasat pe pagina web a Ministerului Sănătăţii şi să fie transmis spre avizare şi aprobare ulterioară.
De asemenea, a fost remis deja Guvernului un regulament sanitar privind sănătatea persoanelor expuse acţiunii factorilor de risc. Acest document stabileşte norme clare privind condiţiile de care trebuie să dispună personalul care activează în prezenţa factorilor de risc, mijloacele de protecţie, precum şi accesul la serviciile de sănătate.
Mai mult, factorii de răspundere de la Ministerul Sănătăţii au remis din nou spre avizare proiectul de lege pentru ratificarea de către ţara noastră a Convenţiei 161 a OIM privind serviciile de sănătate ocupaţională. Aceasta ar urma să contribuie la crearea unor condiţii bune pentru protecţia salariaţilor contra riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire, precum şi de acces liber la servicii de sănătate în caz de contractare a vreunei maladii profesionale.