28 februarie 2024
Chisinau
Social

Năpăstuite de soartă, ignorate de stat

Loading
Social Năpăstuite de soartă, ignorate de stat
Năpăstuite de soartă, ignorate de stat
persoane-cu-dizabilitati

Фото: ziuaconstanta.ro

 

Dacă e să ne luăm după datele Biro­ului Naţional de Statistică, în ultimii ani, în ţara noastră, se înregistrează o îmbunătăţire a condiţiilor de muncă, o creștere a gradului de securitate la locul de lucru. Potrivit acestei surse, numărul pensionarilor cu dizabilităţi scade cu fiece an. Dacă e să dăm cre­zare acestor date, ponderea beneficia­rilor de pensii de invaliditate pe motiv de boală profesională şi accidente de muncă a constituit anul trecut 1,9 la sută din numărul total de pensionari cu dizabilităţi, faţă de 2,6 procente, acum cinci ani.

 

Creşte numărul accidentelor de muncă

 

Elena Carchilan, şefa Inspectoratului Muncii al Sindicatelor, vine însă cu alte cifre, care denotă o tendinţă alarmantă de agravare a situaţiei în ţară în ceea ce priveşte securi­tatea muncii. Din datele puse la dispoziţie de dumneaei rezultă că în ultima vreme asistăm la o creştere a numărului de accidente de muncă. Doar în nouă luni ale anului curent s-au produs în ţară peste 300 de accidente de muncă, iar anul trecut, peste 500 de  astfel de cazuri tragice, adică cu 15 procente mai mult faţă de 2012. Mai mult ca atât, dă de bănuit faptul că statisticile oficiale nu dau nici un caz de îmbolnăvire profesională în ultimii doi ani. Petru Chiriac, vicepreşedinte al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, este de părere că asistăm la o campanie nemaiauzită de muşamalizare a cazurilor de îmbolnăvi­re profesională de către patroni, pe fundalul lipsei de împuterniciri a Inspecţiei de Stat a Muncii în vederea depistării şi a combaterii ilegalităţilor în domeniul muncii.

În general, la începutul acestui an, în Re­publica Moldova erau 184,8 mii persoane cu dizabilităţi, cu 2,7 procente mai mult faţă de acum cinci ani, ceea ce reprezintă 5,2 procen­te din populaţia totală a ţării. Pentru compa­raţie, la nivel european, numărul persoanelor cu dizabilităţi reprezintă peste 15 la sută din întreaga populaţie. În medie, la 10 mii de lo­cuitori din ţara noastră revin 520 de persoane cu dizabilităţi. Aproape fiecare a şaptea per­soană cu dizabilitate se încadrează în catego­ria celor cu dizabilitate severă.

 

Cele mai proaste condiţii de trai

 

Se poate spune fără dubii că anume per­soanele cu dizabiltăţi reprezintă categoria cea mai năpăstuită, care îndură cele mai multe lipsuri materiale. După cum constată într-un comentariu al său Biroul Naţional de Statis­tică, prezenţa cel puţin a unei persoane cu dizabilitate într-o familie influenţează nivelul de trai al acesteia. Se dovedeşte că gospodă­riile care nu au în componenţa lor persoane cu dizabilităţi apreciază mai înalt nivelul lor de trai. Peste 11 la sută dintre acestea declară că viaţa lor este „foarte bună” sau „bună”, în timp ce ponderea reprezentanţilor gospodă­riilor cu persoane cu dizabilităţi care afirmă acest lucru este de doar 6,2 la sută.

De asemenea, gospodăriile cu persoane cu dizabilităţi rămân a fi în condiţii mai puţin avantajoase după nivelul de dotare şi confort al locuinţelor. Astfel, doar puţin peste 55 de procente dintre acestea dispun de apă în inte­riorul locuinţei, faţă de  60,3 procente în cazul gospodăriilor cu persoane sănătoase. De grup sanitar în interiorul locuinţei dispun mai puţin de 32 la sută din gospodăriile cu per­soane cu dizabilităţi, comparativ cu 40,9 pro­cente, în cazul gospodăriilor în care toţi sunt sănătoşi.

 

Cele mai mici ajutoare din partea statului

 

Conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, persoana cu grad de dizabili­tate poate beneficia de o pensie din partea statului doar dacă îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare la bugetul asigurărilor soci­ale de stat în raport cu vârsta la data consta­tării dizabilităţii. De exemplu, asiguratul cu o vârstă de peste 31 de ani, ca să beneficieze de o pensie de invaliditate, trebuie să dovedeas­că precum că a plătit contribuţii la fonduri­le de asigurări sociale de stat cel puţin cinci ani. Este adevărat că, potrivit legii, pensia de invaliditate cauzată de un accident de muncă sau boală profesională se stabileşte indiferent de durata stagiului de cotizare. Acesta e încă un argument pentru încheierea unui contract individual de muncă.

Mărimea medie a unei pensii de invali­ditate era, la începutul acestui an, 875,5 lei, adică acoperă doar jumătate din minimul de existenţă, de 1725 de lei stabilit pe ţară pen­tru o persoană.  Chiar şi pensionarii sunt mai „avantajaţi” faţă de persoanele cu dizabilităţi. Pensiile acestora acoperă în proporţie de pes­te 80 la sută minimul de existenţă pe ţară. Apoi, în timp ce cuantumul mediu al pensi­ei pe ţară a crescut cu 34 de procente faţă de 2010, mărimea medie a pensiei de invalidita­te s-a majorat doar cu  30 de procente.  Din păcate, chiar aşa mizere cum sunt, de pensiile de invaliditate nu se bucură toate persoanele cu dizabilităţi din ţară. Peste 47 de mii de lo­cuitori ai ţării se mulţumesc doar cu alocaţii sociale, care sunt cu mult mai mici.

 

Cele mai mici şanse la angajare

 

Desigur, în condiţiile în care statul nostru tratează persoanele cu dizabilităţi cu cea mai mare nepăsare, multe dintre acestea, în mă­sura în care le mai permite sănătatea fizică, îşi caută un loc de muncă. Însă rar cine dintre re­prezentanţii respectivei categorii de populaţie reușeşte. Doar 0,9 la sută din numărul de per­soane cu dizabilităţi din Republica Moldova reuşise, la sfârşitul anului 2014, să obţină un loc de muncă. Un studiu selectiv privind cer­cetarea bugetelor gospodăriilor casnice arată că 46,1 la sută din persoanele cu dizabilităţi în vârstă de 15 ani şi mai mult sunt ocupate în câmpul muncii, comparativ cu aproape 66 de procente, cât reprezintă acest indice în cazul persoanelor fără deficienţe fizice.

Cel mai frecvent, persoanele cu dizabilităţi sunt angajate, pe cont propriu, în agricultură, în proporţie de peste 73%. În mediul urban, persoanele cu dizabilităţi, în proporţie de cir­ca 59 la sută, sunt salariaţi. Ar fi de precizat că cea mai mare pondere a persoanelor cu diza­bilităţi, în calitate de angajaţi, activează în domeniul sănătăţii şi asistenţei sociale. Mai puţini reprezentanţi ai acestei categorii şi-au găsit un loc de muncă în industrie, adminis­traţia publică, învăţământ, artă.

Totuşi, angajatorii din ţară nu prea se grăbesc se primească la lucru persoane cu deficienţe fizice. De pildă, anul trecut, potri­vit datelor statistice oficiale, aveau statut de şomer 598 de persoane cu dizabilităţi. Elena Carchilan explică ezitarea patronilor de firme de a angaja persoane cu dizabilităţi prin defi­cienţa legislaţiei muncii, care stabileşte nişte condiţii prea dure din perspectiva încadrării în muncă a unei persoane cu dizabilități.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și
slot thailand