
Foto: bucurestifm.ro
Am fost implicat într-un accident rutier, mai exact, automobilul meu a fost lovit de un altul în intersecţie. Ulterior, au fost întocmite înscrisurile necesare la faţa locului de către colaboratorii de poliţie, în privinţa persoanei care mi-a lovit automobilul s-a întocmit proces-verbal cu privire la contravenţie, prin care a fost recunoscută vinovată de provocarea accidentului rutier. Compania de asigurări, după prezentarea tuturor actelor solicitate, a întocmit actul de examinare a automobilului şi a calculat despăgubirea de asigurare ce urma să-mi fie achitată. Dar, ulterior, invocând motive formale, aceasta a tărăgănat efectuarea plăţilor. Mai nou, compania de asigurări a depus contestaţie la procesul-verbal cu privire la contravenţie după trecerea a mai mult de patru luni de la încheierea acestui act, nefiind de acord cu acțiunile agentului constatator. Oare se procedează corect?
V. Boghiu, mun. Chişinău
Compania de asigurări, în cazul dvs., face abuz de drepturile procesuale şi nu îşi îndeplineşte în modul corespunzător obligaţiile asumate la încheierea contractului de asigurare.
Astfel, contestaţia depusă de către compania de asigurări este inadmisibilă, neîntemeiată, tardivă şi urmează a fi respinsă de către instanţa de judecată.
În primul rând, compania de asigurări nu este subiectul care poate depune contestaţie la procesul verbal cu privire la contravenţie.
Potrivit prevederilor art. 448 alin. 1 Cod contravenţional, în decursul a 15 zile de la data aducerii la cunoştinţă a faptului încheierii procesului-verbal cu privire la contravenţie, contravenientul, victima sau reprezentantul acestora, procurorul sunt în drept să-l contesteze în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea din care face parte agentul constatator.
De fapt, Codul contravenţional este singura lege care cuprinde norme de drept ce se aplică procesului contravenţional. În cazurile expres prevăzute, dispoziţia articolului din cod poate să conţină o normă de trimitere la un alt act cu caracter normativ. În asemenea cazuri, exigenţele aplicabile normei legii contravenţionale, inclusiv exigenţa de previzibilitate, sunt aplicabile şi actului normativ respectiv. Dacă în procesul aplicării unui alt act normativ se constată că prevederile acestuia contravin principiilor stabilite în Codul contravenţional, se aplică prevederile acestui cod.
Într-adevăr, în conformitate cu art. 16 alin. 7 pct. c) al Legii cu privire la asigurări nr. 407 din 21.12.2006, asigurătorul este în drept să conteste în instanţa de judecată actele emise de către organele de constatare a circumstanţelor producerii cazului asigurat, precum şi deciziile adoptate referitor la stabilirea culpei asiguratului în producerea cazului asigurat. Dar, fiind depusă contestaţia în temeiul Codului contravenţional, sunt aplicabile prevederile acestuia cu prioritate faţă de alte legi.
Deci, compania de asigurări nu este partea care poate contesta procesul-verbal cu privire la contravenţie.
Mai mult ca atât, nu pot fi acceptate nici argumente referitor la omiterea termenului de depunere a contestaţiei, deoarece legea prevede expres pentru toate părţile în procesul contravenţional termenul de 15 zile şi nu acordă nici o prioritate.
Legea obligă asigurătorul, după ce a luat cunoştinţă de producerea accidentului, să deschidă dosar de daune, să solicite organelor şi instituţiilor competente informaţii despre accident şi consecinţele lui, să examineze bunurile avariate şi să încheie, în termen de 5 zile lucrătoare, un proces-verbal de constatare a pagubelor, să închidă dosarul de daune privind pagubele materiale în cel mult 15 zile calendaristice din data depunerii de către păgubit a ultimului document necesar finalizării dosarului. Legiuitorul, pentru apărarea persoanelor care beneficiază de despăgubiri de asigurare, a prevăzut că contestarea în instanţa de judecată a deciziei privind stabilirea culpei asiguratului nu exclude vinovăţia acestuia până în momentul în care decizia judecătorească devine definitivă şi executorie, asigurătorul fiind obligat să achite despăgubirea de asigurare în termenul stabilit de lege sau contractul de asigurare. Deci, compania de asigurări urma să achite despăgubirea de asigurare în termenul prevăzut de lege, fapt care nu a fost făcut.
Aceste circumstanţe demonstrează că, de fapt, contestaţia dată a fost depusă doar în scopul amânării neîntemeiate a executării obligaţiiilor puse în sarcina companiei de asigurări prin lege şi contract.
În situaţia dvs., urmează să finalizaţi examinarea contestaţiei şi să vă adresaţi în judecată pentru încasarea silită a despăgubirii de asigurare, precum şi a penalităţilor de întârziere.
Liubomir DUDULICA,
avocatmd@gmail.com