28 februarie 2024
Chisinau
Social

Veniturile lucrătorilor din domeniul culturii, mai mici decât minimul de existenţă

Loading
Social Veniturile lucrătorilor din domeniul culturii, mai mici decât minimul de existenţă
Veniturile lucrătorilor din domeniul culturii, mai mici decât minimul de existenţă
biblioteca-drochia

Dragostea de carte trebuie cultivată

 

Atitudinea, respectul faţă de om se vede prin felul cum este apreciată mun­ca acestuia. Din păcate, angajatul din cultură este cel mai prost plătit dintre toţi salariaţii care activează în sfera publică. Astfel, nu demult, Valentina Luchienciuc, preşedintele comitetului sindicatului de ramură al lucrători­lor din cultură din raionul Drochia, ne-a mărturisit că cea mai dureroasă problemă a salariaţilor din domeniul culturii din partea locului o constituie salariile extrem de mici în raport cu preţurile mari la produsele alimenta­re, industriale, cu tarifele exorbitante la serviciile comunale.

 

Mărimea medie a lefii lunare a unui anga­jat de la căminele culturale, din muzee este doar cu puțin peste 1550 de lei. Şi aceasta în timp ce minimul de existenţă la nivelul ţării este de 1627 lei. Adică, ar rezulta că nivelul de trai al lucrătorilor din domeniul culturii din raionul Drochia, şi nu doar din această zonă a ţării, se află sub pragul sărăciei. Este adevărat că salariul unui bibliotecar, cu toate adausuri­le pentru vechime în muncă, pentru categoria de calificare profesională, este niţel mai mare, ajunge până la două mii de lei lunar.

Oricum rămâne umilitor modul de apreci­ere a muncii celor 266 de salariaţi din sfera culturii a raionului Drochia, consideră Valen­tina Luchienciuc. Adică, lucrători ai cămine­lor culturale, bibliotecilor, muzeelor, şcolilor de artă plastică şi de muzică, ce formează 10 organizaţii sindicale primare. Cea mai nume­roasă se arată organizaţia sindicală a lucrăto­rilor căminelor culturale cu peste 110 membri de sindicat. Puţin mai mică este organizaţia primară a lucrătorilor de la bibliotecile din raion, de la şcolile de arte.

 

Acoperișurile sediilor instituţiilor culturale stau să se prăbuşească

 

Totuşi, nu doar salariile mizerabile ale membrilor sindicatului din ramura culturii o preocupă pe Valentina Luchienciuc. Dum­neaei ne-a mărturisit că i se strânge inima când, mergând pe la unele instituţii culturale din localităţile raionului Drochia, vede în ce condiţii jalnice, umilitoare lucrează angaja­ţii acestora. Este dureros, este inacceptabil, opinează liderul sindicatului lucrătorilor din sfera culturii din raionul Drochia, întrucât o persoană ţine să frecventeze o instituţie cul­turală doar pentru că aici doreşte să se simtă mai bine, mai confortabil chiar decât acasă. Din păcate, în căminele culturale, în biblio­tecile din majoritatea localităţilor din raion, în timpul sezonului rece, când locuitorii, mai ales ai satelor, îşi pot permite să meargă la un concert sau la alt eveniment cultural, este mai frig decât afară. În afară de aceasta, mai ac­centuează dânsa, exteriorul sediilor instituţi­ilor culturale au ajuns într-un hal fără de hal, tencuiala de pe pereţi stă să cadă, acoperişuri­le se pare sunt gata să se prăbuşească în orice clipă peste capetele oamenilor.

 

Să nu se distrugă ce poate fi de folos

 

Desigur, au fost vremuri mai bune, când se investea masiv în instituţiile culturale. Acum problema se pune în alt mod, stăruie Valenti­na Luchienciuc, şi anume cum să facem, cum să procedăm ca bibliotecile, căminele cultu­rale să fie folosite mai rațional, cu mai mult randament. Să cheltuim mai puţin pentru consumul de energie electrică, pentru alte ne­cesităţi, să reflectăm asupra altor modalităţi de utilizare a instituţiilor culturale. Deoarece, sugerează dumneaei, multe dintre acestea arată impunătoare, frumoase şi ar fi un păcat să fie lăsate de izbelişte, să se distrugă oda­tă cu trecerea timpului. În acest context, se referă la cazul casei de cultură din satul Per­vomaisc, construită acum două decenii, dar care se află într-o stare bună. Însă ghinionul este că lumea din localitate se împuţinează şi, deci, nu are cui folosi.

Cam aceeaşi situaţie putem constata din această perspectivă şi în alte sate din raion. Tineretul pleacă pe un cap şi atunci apar în­doieli dacă mai face să investeşti pentru repa­raţia unui cămin cultural sau a unei biblioteci. Deşi, perspectivele pentru bibliotecile raionu­lui, ţine să specifice Valentina Luchienciuc, par a fi mai bune. Multe dintre aceste institu­ţii sunt dezvoltate, modernizate prin interme­diul proiectului Novateca, ceea ce permite re­cuperarea parţială a cititorilor din localităţile raionului, graţie aplicării tehnologiilor infor­maţionale, ceea ce permite accesul la internet, facilitează o comunicare mai rapidă.

 

Finanţarea limitată îngrădeşte accesul copiilor în şcolile de artă

 

Poate doar condiţiile de muncă ale mem­brilor de sindicat care activează în şcolile de artă, de muzică din localităţile raionului o mai mulţumeşte, o încurajează pe preşe­dinta comitetului sindical. Vorba dumneaei, aspectul exterior al acestora este pe potriva menirii unei instituţii culturale. De condiţii optime pot beneficia atât profesorii, cât şi ele­vii. Deşi, până la urmă, nu se arată mulţumită totalmente nici de starea acestora. Adică s-ar putea mai multe şi mai bine. În primul rând, Valentina Luchienciuc este de părere că toţi copiii trebuie să aibă posibilitate să frecvente­ze şcolile de artă şi de muzică. Pentru că aceş­tia ar fi feriţi de toate ispitele rele care îi pasc zi de zi, precum drogurile, alcoolismul, fuma­tul, vagabondajul, jocurile de noroc etc.

 

luchianciuc

Valentina Luchienciuc, preşedintele comitetului sindicatului de ramură al lucrătorilor din cultură

 

Din păcate, mulţi copii sunt trataţi cu refuz. Bunăoară, numărul cererilor de a frecventa şcoala de muzică din Drochia creşte în fiecare an cu câte o sută. Însă această instituţie poa­te accepta doar 200 de copii. Desigur, uşile sunt deschise pentru un număr mai mare, slavă Domnului, încăperi sunt, problema care apare constă în faptul că statul remunerează profesorii acestei şcoli doar pentru un număr limitat de elevi.

 

O ţară de la cultură începe

 

Totuşi, în ciuda vitregiilor care le marchea­ză viaţa, munca, Valentina Luchienciuc  cre­de că sindicaliştii din sfera culturii trebuie să rămână patrioţi ai ţării, înainte de toate, iar li­derii sindicali să se pătrundă cât mai profund de nevoile, grijile lucrătorilor din acest dome­niu. Dumneaei are un mesaj distinct şi pentru cei care ne conduc ţara şi anume să înţeleagă odată şi pentru totdeauna că o ţară, un popor de la cultură începe. Or, dacă cultură nu e, ni­mic nu e.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și
slot thailand