
Foto: ziarulnational.md
Dacă parcurgem comunicatele de presă ale Biroului Naţional de Statistică (BNS) de la 2009 încoace, vedem o tendinţă constantă de scădere a inflaţiei. După ce, în 2010-2011, creşterea preţurilor de consum a atins cote moderate de 7,4-7,6%, în anii următori, inflaţia a coborât la nivelul de 4,6, 4,7%, în 2014. De ce atunci sondajele indică o stare de nemulţumire a populaţiei faţă de condiţiile de viaţă? Astfel, în ciuda ritmului încetinit de creştere a preţurilor, raportat de statisticile oficiale, de exemplu, un studiu recent al Asociaţiei Naţionale de Marketing denotă că situația financiară a cetățenilor țării nu s-a schimbat în ultima vreme.
Scumpirile la produse afectează populaţia cu venituri mici
Explicaţia vine de la Institutul Naţional de Cercetări Economice (INCE), care a realizat un studiu privind preţurile cu amănuntul la comanda CNSM. Autorii susţin că în pofida ritmului scăzut al inflaţiei din ţară din ultimii 5-6 ani, s-au scumpit foarte mult produsele, îndeosebi cele alimentare, care sunt cumpărate cel mai frecvent de către populația ţării cu cele mai mici venituri. Bunăoară, dacă în 2010-2013 prețurile la produsele alimentare au crescut în medie cu 26,8%, laptele și produsele lactate s-au scumpit cu 34,6 la sută, iar laptele de consum chiar cu 45,8%. Costul unui litru de ulei vegetal a crescut cu mai bine de 50 la sută. Prețurile ouălor cu amănuntul s-au majorat cu aproape 60%. Cele mai semnificative creșteri de preţuri, în perioada 2010-2013, s-au înregistrat la zahăr, cu aproape 80%, la legume, cu peste 65%, și la struguri, cu aproximativ 90%.
Cât privește prețurile cu amănuntul la mărfuri nealimentare, acestea s-au majorat în anii 2010-2013 în medie cu 23,4%. Însă, ca şi în cazul produselor alimentare, cel mai mult s-au scumpit mărfurile cele mai solicitate de către majoritatea populaţiei: materialele de construcţii, cu peste 25%, combustibili, cu mai bine de 55%.
![]() |
BNM trebuie să fie responsabilă pentru stabilitatea monedei naționale |
Nici tarifele la serviciile prestate populației, după datele statistice oficiale, nu au crescut cine ştie ce. Totuşi, remarcă studiul INCE, cifrele medii ale BNS ascund o scumpire substanţială a serviciilor comunale, cu 51,4%. Tariful pentru gaze naturale din reţea s-a majorat cu aproape 70%. Au sporit costurile pentru educaţie şi învăţământ, cu 43,5 la sută. Domeniul culturii a devenit inaccesibil pentru persoanele cu venituri mici, după o creștere de peste 40 la sută a preţurilor pentru serviciile prestate în sfera dată. De altminteri, prețurile și tarifele la bunurile și serviciile vitale continuă să crească şi în anul de faţă. S-au scumpit medicamentele, benzina şi motorina.
În ţara noastră, principalul regulator al preţurilor este Banca Naţională a Moldovei (BNM), al cărui obiectiv fundamental îl reprezintă stabilitatea preţurilor. Aceasta, după ce iniţial scopul fundamental al BNM a fost „realizarea şi menţinerea stabilităţii monedei naţionale”. Totuşi, se subliniază în studiul INCE, BNM nu ar trebui să renunţe la obiectivul fundamental anterior, asigurarea stabilităţii cursului de schimb al monedei naţionale. Deoarece, explică savanţii INCE, într-o economie mică, deschisă, precum este cea a noastră, ce se caracterizează printr-o dependenţă înaltă de relaţiile economice externe, prin volumele mari de importuri şi exporturi în raport cu producţia internă, impactul cursului de schimb asupra stabilităţii preţurilor este foarte important.
Trebuie de avut în vedere şi faptul că ponderea înaltă, în continuă creştere, a importurilor în PIB, supremaţia acestora asupra exporturilor, reprezintă o ameninţare constantă pentru creşterea preţurilor de consum pe piaţa internă din perspectiva deprecierii monedei naţionale, eşecului politicii de stabilitate a cursului de schimb. Or, devalorizarea bruscă a leului moldovenesc sau tendinţa de depreciere comportă riscuri mari de creştere a preţurilor, inclusiv la bunurile şi serviciile de consum. Concluzia este că politica de asigurare a stabilităţii preţurilor a BNM trebuie să fie conjugată în mod constant cu politica de stabilitate a cursului valutar. Din păcate, acum, în plină criză financiară, administraţia BNM îşi declină orice responsabilitate pentru devalorizarea catastrofală a monedei naţională şi, implicit, a salariilor noastre.
Veniturile populaţiei cresc, sărăcia se extinde
Autorii studiului INCE remarcă alt paradox al realităţilor noastre. În ultimii ani, susţin aceştia, aparent, veniturile populaţiei cresc mai repede decât preţurile de consum. De exemplu, salariile s-au majorat anual în 2012-2013 cu peste 8%, în timp ce preţurile au crescut doar cu 4,6%. Ar reieşi că avem o îmbunătăţire a nivelului de trai al populaţiei ţării. Din păcate, în Republica Moldova, prob-lemele sărăciei şi ale inegalităţii se acutizează. Pe motivul preţului înalt, multe bunuri şi servicii devin inaccesibile pentru categoriile de populaţie cu venituri mici. De aceea, se recomandă reactualizarea cadrului legislativ şi normativ, care reglementează stabilirea şi revizuirea salariului minim pe ţară, precum şi utilizarea minimului de existenţă, calculat pentru diferitele categorii de populaţie, drept un instrument pentru politicile de protecţie a veniturilor, în special, pentru păturile sărace, pentru a diminua impactul creşterii preţurilor de consum.
Haos în sfera preţurilor reglementate de către stat
În fine, constată studiul INCE, politica şi mecanismele de reglementare de către stat a preţurilor de consum şi a tarifelor necesită o îmbunătăţire substanţială. Nu există o concordanţă între cadrul legislativ şi cel de reglementare, din care cauză unele dispoziţii ale legislaţiei existente se bat cap în cap. Principiile, regulile, ordinea, procedurile şi instrumentele de politică în domeniul preţurilor şi tarifelor sunt „împrăştiate” prin mai multe acte normative, care reg-lementează activitatea diferitelor sectoare, organe ale administraţiei publice. Implementarea politicilor de preţuri şi reglementarea preţurilor şi a tarifelor se efectuează de către mai multe autorităţi publice. Astfel, tarifele pentru energia electrică, termică şi gazele naturale sunt reglementate şi aprobate de către ANRE, după metodologia acesteia. Iar tarifele pentru serviciile de comunicaţii electronice de uz general, oferite utilizatorilor finali, persoane fizice, sunt reglementate de către ANRCETI. Reglementarea preţurilor la medicamente ţine de competenţa Ministerului Sănătăţii.
De aceea, se insistă asupra elaborării şi adoptării unui proiect de lege privind politica de stat în domeniul preţurilor şi al tarifelor, care să stabilească obiectivele economice şi sociale, principiile de bază ale politicii de stat în această sferă, inclusiv pentru bunurile şi serviciile de consum.
Sindicatele cer o lege privind preţurile şi tarifele
Studiul INCE vine să sublinieze încă o dată, a menționat Petru Chiriac, vicepreşedinte al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, că în ţara noastră, la stabilirea preţurilor, a tarifelor nu se ţine cont de impactul acestora asupra nivelului de trai al locuitorilor ţării cu cele mai mici venituri, ci se manifestă interes doar pentru profitul pe care urmează să-l realizeze agenţii economici ca urmare a scumpirilor. Cu părere de rău, problemele protecţiei sociale a cetăţenilor Republicii Moldova sunt ocolite tot mai mult de către stat. Prin majorările sistematice de preţuri, multe produse, servicii devin inaccesibile pentru păturile sărace ale populaţiei ţării noastre. De aceea, CNSM insistă să fie elaborat un proiect de lege cu privire la preţuri şi tarife, care să fie discutat în cad-rul negocierilor tripartite, pentru a fi dezbătut şi aprobat de către Parlamentul ţării. Prin adoptarea acestui act legislativ, ar trebui să fie excluse samavolniciile în ce priveşte stabilirea preţurilor la produsele de primă necesitate, precum pâinea, laptele, zahărul, untul. Astfel încât păturile vulnerabile ale populaţiei să simtă atenţia cuvenită din partea statului.