
Foto: vocea.md
Legislaţia naţională cu privire la ajutorul social este supusă în prezent unui proces de modificare şi perfecţionare. Oleg Bercari, şef adjunct al Direcţiei politici de asistenţă socială a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, a menţionat la o recentă şedinţă a Clubului jurnaliştilor de investigaţie că legislaţia în cauză urmează să conţină trei elemente noi.
Astfel, autorităţile statului intenţionează să ajusteze acest cadru legal în aşa fel încât programul de ajutor social să cuprindă un număr mai mare de familii în care sunt prezenţi copii. Totodată, va fi stabilit un mecanism care să permită o mai bună monitorizare a modului în care sunt gestionate mijloacele financiare acordate familiilor cu copii aflaţi în situaţie de risc. Acelaşi mecanism ar urma să prevadă şi muncă în favoarea comunităţii din partea şomerilor, a specificat Oleg Bercari.
Sărăcie absolută şi extremă
Sărăcia este clasificată în ţara noastră, ca şi în întreaga lume, ca fiind extremă şi absolută. Conform unor date oficiale, în Republica Moldova sărăcia absolută este considerată în prezent atunci când venitul mediu lunar al familiei este de circa 1100 de lei. În acelaşi timp, sărăcia extremă survine în momentul în care aceste venituri nu depăşesc 640 de lei.
În tendinţa generală de eradicare a sărăciei, Guvernul a lansat în 2008 un program de transferuri sociale sub formă monetară, numit „Ajutor social”. Acest program se axează pe necesităţile şi veniturile familiilor, iar asistenţa este direcţionată spre acestea din urmă, nu spre persoane.
Oleg Bercari a precizat, la solicitarea unui corespondent al ziarului „Vocea poporului” că, în prezent, potrivit reprezentanţilor Ministerului Economiei, în ţara noastră nu există familii afectate de sărăcie extremă. Asta deoarece nivelul venitului lunar minim garantat este de aproximativ 680 de lei, în timp ce sărăcia extremă este prezentă atunci când acest minim nu acoperă 640 de lei.
Circa 56 de mii de familii au beneficiat în 2013 de cel puţin o prestaţie de ajutor social. Cuantumul mediu al acestor prestaţii per familie a fost de 730 de lei. Cea mai mare prestaţie acordată lunar pentru a susţine familiile ameninţate de riscul de a cădea sub limita sărăciei extreme a constituit 5200 de lei.
Minimul de existenţă vs. sărăcia extremă
Concomitent, statul acordă şi ajutor pentru perioada rece cu durata de cinci luni într-un an în cuantum fix de 250 de lei lunar. Pentru ultima lună din sezonul rece precedent au beneficiat de acest tip de prestaţie peste 84 de mii de familii, a precizat vorbitorul.
Întrebat cum se explică decalajul dintre minimul de existenţă şi ajutorul social care asigură familiile doar împotriva sărăciei extreme, Oleg Bercari a argumentat că minimul garantat nu-l poate atinge pe cel de existenţă pentru a nu descuraja oamenii să se angajeze în câmpul muncii, mai ales legal. Pe de altă parte, acest minim nu poate fi nici mai mic decât pragul sărăciei extreme, fiindcă în acest caz familiile nu ar mai putea să se descurce.
Majorarea minimului garantat
Guvernul discută în prezent despre majorarea până la 720 de lei a minimului garantat. Creşterea în cauză urmează a fi operată de la începutul viitorului sezon rece.
Oleg Bercari a accentuat că plăţile sociale sunt acoperite din bugetul de stat, dar sunt achitate prin intermediul bugetului asigurărilor sociale. În 2013, au fost alocate pentru acordarea de ajutor social circa 243 de milioane de lei. Petru acest an, în acelaşi scop au fost prevăzute circa 400 de mln. de lei, precum şi alte 200-250 de mln. de lei – pentru perioada rece a anului.
În prezent, peste 52 la sută dintre beneficiarii de ajutor social sunt familii care au copii, iar circa 40 de procente – în care sunt persoane cu dizabilităţi. Totodată, 20-22 la sută din familiile beneficiare sunt persoane cu statut de şomer. În cazul ajutorului pentru perioada rece a anului, peste 70 la sută dintre beneficiari sunt familii în care sunt pensionari.
Obligaţie pentru şomeri
Un grup de deputaţi moldoveni a propus introducerea unei prevederi legale ce ţine de obligaţia pentru persoanele cu statut de şomer, din cadrul familiilor beneficiare de ajutor social, de a accepta să presteze lucrări publice neremunerate în beneficiul comunităţii. Lucrările respective ar putea consta în refacerea şi întreţinerea infrastructurii, ecologizare, îngrijire la domiciliu a copiilor, bolnavilor, vârstnicilor, persoanelor cu handicap etc.
Sergiu Iurcu, şef adjunct al Departamentului protecţie social-economică a Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, a menţionat că, anterior, sindicatele au propus excluderea din textul acestei propuneri a sintagmei „neremunerate”. Pornind de la principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă, libertatea de a lucra, care include dreptul la munca liber aleasă sau acceptată, al alegerii profesiei şi ocupaţiei etc., este garantată.
Mai mult, legislaţia naţională, dar şi normele dreptului internaţional interzic utilizarea muncii forţate şi a discriminării în domeniul raporturilor de muncă. Or, desfăşurarea unor lucrări neremunerate, care este atribuită conform Codului muncii la munca forţată, este interzisă, a concluzionat Sergiu Iurcu.