Maria Plămădeală, comoara Oficiului Poştal Văsieni

Foto: vocea.md

Puţini sunt astăzi oameni care se dedică cu trup şi suflet profesiei. Poştăriţa Maria Plămădeală din satul Văsieni, raionul Ialoveni, este un exemplu concludent în acest sens. Deja de patru decenii cutreieră satul în lung şi în lat, pentru a aduce locuitori­lor ziare, facturi, scrisori, dar şi o vorbă bună.

O nouă zi în satul Văsieni, o nouă toamnă cu roiuri de frunze galbene, roşii, multicolore. Pentru eroina noas­tră însă, tot anul este o înşiruire de zile bune, frumoase, zile în care ea comuni­că aproape cu toţi oamenii din sat. E la curent cu toate noutăţile, iar dacă vreun sătean are vreo nelămurire, Maria Plă­mădeală este ghidul perfect. A rotunjit 70 de ani, dar sufletu-i e tânăr de parcă are 20.

„Vârsta de 70 de ani nu a fost nicio­dată o piedică, unicul lucru care mă ţine în viaţă este poşta, scrisorile, facturile şi oamenii din sat”, mărturiseşte mătuşa Maria.

Am găsit-o la poştă, aranja facturile după mahala. Într-o cămăruţă mică, mătuşa Maria părea mai degrabă o bu­nică frumoasă care aduce sărbătoarea în case – de statură mică, cu o broboadă tipică femeilor de la sat. Mătuşa Maria aranja atât de minuţios facturile de îţi creai impresia că vezi un chirurg ce îşi aranjează instrumentele înainte de o importantă intervenţie. Munca de poş­taşeste mai grea decât cea a unui chi­rurg, ne mărturisește ea.

Maria Plămădeală este membru de sindicat de aproape jumătate de secol, dar spune că niciodată nu a profitat de acest statut

„Mereu trebuie să fiu cu zâmbetul pe buze şi binevoitoare. Asta o cere etica unui poştaş. Chiar dacă deseori oame­nii sunt înfuriaţi că nu a venit pensia la timp sau este prea mică, eu trebuie să fiu calmă şi înţelegătoare”, ne spune Maria Plămădeală. Am întrebat-o care i-a fost cea mai mare bucurie în cei 70 de ani de viaţă. „Bucuria mea a fost să fiu poştaş”.

Zece kilometri pe jos – o sursa de energie pentru un poştaş

Nu întâmplător am remarcat în pri­ma frază a acestui material că puţini sunt oameni care se dedică cu trup şi suflet profesiei. Maria Plămădeală nu a fost căsătorită şi nici copii nu are. Înce­pând din anul 1972, mătuşa Maria îm­preună cu sora sa au început lucrul la Oficiul Poştal din sat. În urmă cu câţiva ani, sora Mariei Plămădeală a decedat, eroina noastră a rămas de atunci sin-gură.

„Nu sunt singură, îmi sunt alăturea toţi oamenii din sat. Mă întâlnesc zilnic cu ei, mai stăm la sfat”, ne contrazice într-un fel doamna Maria. Chiar dacă salariul şi pensia sunt prea mici pen­tru necesităţile cotidiene, poştăriţa din Văsieni nu s-a plâns niciodată. Îşi face munca din dragoste şi cu dăruire. Ba mai mult, de curând în obligaţiile sale de serviciu a mai apărut o îndeletnici­re. „Eu am hotărât că trebuie cu orice preţsă atrag tinerii să lucreze la poştă”. Atunci când împarte ziarele şi ştie nea­părat că în acea casă locuiesc tineri, ea numaidecât încearcă să-i convingă că a fi poştaşe cea mai interesantă profesie. Cu toate stăruinţele mătuşii, tinerii nu se prea îmbulzesc să lucreze la poştă. Oamenii din sat vorbesc numai de bine când aud de numele Maria Plămădea­lă. „E o femeie ca o pâine caldă, noi nu ne închipuim un alt poştaşîn sat, de la ea aflăm noutăţi de la Chişinău, de la raion şi din sat”, ne spune o săteancă. „Şi niciodată nu s-a certat cu nimeni”, ne spune altă locuitoare care stătea în rând, la poştă, să-şi primească pensia. Mătuşa Maria, e o romantică, e veselă şi optimistă chiar şi la 70 de ani. Iradia­ză feminitate. Cei care nu-i ştiu vârsta îi dau 55 de ani. Zilnic, Maria Plămădea­lă parcurge nouă, zece kilometri pe jos şi nu oboseşte. „Pentru mine mişcarea înseamnă viaţă, eu simt că dacă voi sta acasă, îmi va veni repede sfârşitul, măr­turiseşte doamna Maria”.

Foto: vocea.md

Un cadou din partea Federaţiei Sindicatelor din Comunicaţii

Poştăriţa din Văsieni este cunoscută în sat, la raion, dar şi la Chişinău. Pre­şedintele Federaţiei Sindicatelor din Comunicaţii (FSCM), Ion Pîrgaru, spu­ne că doamna Maria Plămădeală este la evidenţa sindicatelor ca cel mai exem­plar lucrător poştal. Din acest consi­derent, domnia sa a mers împreună cu echipa „Vocii poporului” în satul Văsi­eni pentru a saluta călduros poştăriţa veterană.

„Suntem mândri că doamna Maria se află în rândurile lucrătorilor din comu­nicaţii. Să lucrezi cu ea este o onoare. De ajutorul ei au beneficiat zeci de genera­ţii de operatori de poştă, şefi ai oficiilor poştale şi chiar poştaşi, care au plecat, iar ea a rămas”, a menţionat liderul sin­dical. Ion Pîrgaru a remarcat şi meritul doamnei Maria, pentru a fi numită cel mai exemplar lucrător. „În ciuda vâr­stei înaintate, doamna Maria niciodată nu a întârziat la serviciu în toţi cei 41 de ani de muncă zilnică, niciodată nu a lipsit sau a refuzat să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu. Şi mai ales nu s-a plâns de salariul mic şi condiţiile de muncă dificile”, a mai adăugat Ion Pîrgaru. Liderul sindical nu a venit cu mâna goală în vizită la Văsieni. Domnia sa a adus cu sine un cadou pentru poş­tăriţa veterană, deși „Cadourile uneori nu au valoarea necesară de a mulţumi şi a aprecia un om pentru fidelitatea sa faţă de muncă”.

“Suportul moral şi gratitudinea din partea noastră doamna Maria îl va avea mereu. Însă uneori este nevoie şi de lu­cruri materiale. Din acest considerent, sperăm că darul nostru să-i aducă bu­curie şi satisfacţie”, a menţionat preşe­dintele FSCM. Maria Plămădeală este membru de sindicat de aproape jumă­tate de secol, dar spune că niciodată nu a profitat de acest statut. „De câte ori am rugat-o să se ducă la sanatoriu, pen­tru că ni se acordau foi de tratament, ea mereu spunea că nu are cine lucra, şi refuza. Niciodată nu s-a folosit de facilităţi şi înlesniri, chiar dacă uneori avea mare nevoie de ele”, a menţionat Eleonora Istratiev, şefa Oficiului Poştal Văsieni. Potrivit ei, mătuşa Maria este cea care a învăţat-o şi a îndrumat-o atunci când s-a angajat ca manager al Oficiului Poştal. „Chiar dacă îi sunt şefă, doamna Maria mereu m-a ajutat şi mi-a arătat ce şi cum să fac, de foarte multe ori mi-a luat şi apărarea în faţa locuitorilor nemulţumiţi. Ea este co­moara noastră”, a conchis doamna Is­tratiev. Grăbită din fire, poştăriţa Maria Plămădeală ne-a spus că nu mai poate sta cu noi la sfat pentru că trebuie să împartă facturile prin sat. Ne-am oferit s-o ducem cu maşina. A refuzat! „Mer­sul pe jos e viaţa mea, ce vreţi să mor la voi în maşină???”