Sergiu Iurcu: Este necesar să se dezvolte parteneriatul social la nivel de unitate economică

Foto: getinstantpayments.com

Instituţiile dreptului muncii, mai mult poate decât oricare dintre insti­tuţiile juridice, cunosc o transformare continuă, în contextul noilor modifi­cări legislative din domeniul dreptu­lui muncii, impuse, pe de o parte, de transformările structurale intervenite în economia din R. Moldova, iar pe de alta, de necesitatea perfecționării legislaţiei.

În acest sens, este evident faptul că și instituţia încheierii/înce­tării contractului individual/colectiv de muncă este supusă aceluiaşi proces de transformare. În virtutea acestui fapt, în continuare vom discuta des­pre importanța acestei instituții – a contractului colectiv de muncă – în țara noastră, încercând să evidențiem fundamentele socio-juridice ale regle­mentărilor în domeniu. „Vocea Popo­rului” a discutat despre acest subiect cu Sergiu Iurcu, șef-adjunct al Depar­tamentului protecție social-economi­că al Confedeferației Naționale a Sin­dicatelor (CNSM) din Moldova.

Ce este un contract colectiv de muncă şi prin ce se explică importanţa lui?

Potrivit legislației, contractul co­lectiv de munca este rezultatul ne­gocierilor dintre angajator și repre­zentanţii salariaţilor și are ca scop reglementarea raporturilor de muncă şi alte raporturi sociale şi economice legate de muncă, stabilite între aceş­tia. „Totodată, prin contractul colec­tiv de muncă urmează a fi prevăzute drepturi, garanţii, înlesniri şi avantaje pentru salariaţi mai favorabile în ra­port cu cele prevăzute în legislaţie. Anume acest fapt îi conferă contrac­tului colectiv o importanţă deosebită”, precizează Sergiu Iurcu.

Necesitatea contractului colectiv de muncă

În general, specialiștii din domeniu susțin că prevederile legislaţiei mun­cii au un caracter de negociere. Aces­tea stabilesc doar garanţii minime pe care urmează să le asigure salariaţilor angajatorul. Sindicaliștii spun însă că aceste garanții pot fi suplimentate prin negocierea contractului colectiv de muncă, ținând cont de specificul de activitate al companiei şi de posi­bilităţile financiare. „Dat fiind acest fapt, prin contractul colectiv de mun­că se pot obţine drepturi şi garanţii pentru salariaţi mult mai înalte decât cele din legislaţie”, ne mai spune șeful adjunct al Departamentului protecție social-economică al CNSM.

L-am întrebat pe Sergiu Iurcu cât de mult se respectă acest lucru la noi în țară și dacă sindicatele duc o anu­mită evidență, în acest sens. „Situaţia la capitolul încheierea contractelor co­lective de muncă lasă de dorit. Anali­zând evoluţia numărului de contracte colective încheiate şi înregistrate la In­specţia Muncii pe parcursul ultimilor ani, constatăm că numărul acestora în 2008 a crescut semnificativ faţă de perioadele anterioare, atingând prac­tic nivelul numărului contractelor colective semnate cu 10 ani în urmă. Este necesar de menţionat că acest tip de contracte se încheie pe perioade mai mari de un an (2-3 ani) şi date­le Inspecţiei Muncii reflectă situaţia contractelor colective noi înregistrate. Conform informaţiilor acumulate de la centrele sindicale naţional-ramura­le, în 2012 îşi produceau efectul 4.496 de contracte colective de muncă”, ne-a relatat Sergiu Iurcu.

Situaţia la capitolul încheierea contractelor colective de muncă lasă de dorit

Cele mai multe contracte sunt semnate în ramurile bugetare (învă­ţământ, medicină, cultură). În sfera nebugetară, mai multe contracte co­lective de muncă se înregistrează în domenii precum servicii comunale, comerţ, construcţii.

Sergiu Iurcu crede că una din ca­uzele ce duc la existenţa unui număr redus de contracte colective de mun­că este subdezvoltarea parteneriatului social la nivel de unitate economică. „Practic, în unităţile economice nu există comisii pentru dialog social „angajator-salariaţi” în cadrul cărora ar derula negocierile colective. Rezul­tatele unei cercetări realizate de către CNSM şi Institutul Muncii al CNSM în 2010 arată că eficienţa negocieri­lor şi a acţiunii contractului colectiv de muncă, reieşind din răspunsurile salariaţilor membri de sindicat, de­pinde atât de puterea sindicatului de a negocia (1/3 din respondenţi), cât şi de posibilităţile angajatorului de a acoperi financiar prevederile contrac­tului colectiv de muncă (1/3 din res­pondenţi)”, explică sursa.

Ce e de făcut?

Pentru a schimba situaţia în dome­niu, este necesar de a lua mai multe măsuri. În opinia interlocutorului nostru acestea sunt:

– promovarea, cu aportul tuturor partenerilor, a programelor de instru­ire în probleme ce ţin de raporturile de muncă, negocierile colective, cunoş­tinţe în domeniul economic, financiar şi contabil etc.;

– instituţionalizarea tribunalelor muncii sau completelor de judecători specializaţi;

– discutarea permanentă a mersului realizării şi îndeplinirii convenţiilor colective şi contractelor colective de muncă;

– popularizarea prevederilor legisla­ţiei muncii şi a legislaţiei în domeniul parteneriatului social prin intermediul televiziunii, radioului, presei, mijloa­celor electronice de informare.

„Problema principală ce persistă în domeniu este controlul asupra respec­tării îndeplinirii contractelor colective de muncă. Deseori contractele colecti­ve de muncă după ce sunt încheiate nu mai sunt controlate pentru a urmări respectarea lor. Totodată, informaţii despre cazuri de refuz din partea anga­jatorilor de a încheia contracte colec­tive de muncă la nivelul confederaţiei nu deţinem”, concluzionează Sergiu Iurcu.