Important e să facem ca membrii de rând să înţeleagă pe ce ar trebui să punem accentul în sens de valori autentice, de protecţie socială şi drepturi, de condiţii de muncă normale. Însă, totul necesită a fi realizat prin dialog. Problema noastră cea mai mare este dialogul social de orice nivel. Şi e foarte bine atunci când se reuşeşte să se facă o convenţie sau un text de acord bilateral care să fie în favoarea angajaţilor.
Acum e foarte greu să realizezi acest lucru din cauza dificultăţilor financiare, care nu pot fi acoperite. Noi putem vorbi despre salarii şi muncă decentă mult şi bine, dar nu în astfel de condiţii. E, întradevăr, austeritate bugetară şi pe acest fundal nu putem să construim nişte piramide sănătoase, fiindcă se vor risipi.
E foarte important ca oamenii să înţeleagă nişte realităţi. Mai esenţial e că problemele sunt de durată şi par a fi interminabile chinurile şi eforturile de a face mai bine şi mai bine în ţară.
În prezent, pe undeva, se face sesizabilă o formă de atac, fie el şi indirect, asupra sindicatului. Şi faptul că scade numărul de sindicalişti este simptomatic. Prima problemă în acest context este a liderilor de sindicat, după care vine calitatea de parteneri sociali în negocieri. Or, aceste lucruri marchează ulterioarele contururi ale unor salarizări, condiţii şi relaţii de muncă normale.
Aspectul psihologic în cadrul relaţiilor de muncă e o problemă mare acum, forma aceasta de tensiune în care se află oamenii, instabilitate, nesiguranţă în ziua de mâine. Şi aici sindicatul ar trebui să aducă claritate, un fel de linişte, de pace, care ar trebuie să fie favorabilă tuturor.
Este îngrijorător faptul că
mor oamenii la 40-50 de ani şi, cu toate acestea, a fost majorată vârsta de pensionare. Poate că economic este justificat acest lucru. Poate că, în comparaţie cu ţările europene, ar fi logic de făcut acest pas şi în ţara noastră, dar pare alogic că s-a majorat la 63 de ani vârsta de pensionare, de vreme ce mulţi nu ajung nici la 50.
Cel mai important este să fie găsit elementul de fortificare a sindicatului din ţara noastră pe orice branşă, ramură. În orice pornire, fiecare trebuie să se regăsească pe el însuşi ca şi calitate, lider, element de fortificare a mişcării sindicale. Sindicatul necesită să fie „elegantizat” ca, după aceasta, să fie transmise formele de graţie, şi de calitate, şi de performanţă prin dialog social şi partenerilor sociali, pentru a fortifica societatea din ţara noastră.
