3 iulie 2020
Chisinau
Dialoguri

Vlad CANȚÎR: Mişcarea sindicală este singura care protejează cu adevărat drepturile salariaților

Loading
Dialoguri Vlad CANȚÎR: Mişcarea sindicală este singura care protejează cu adevărat drepturile salariaților
Vlad CANȚÎR: Mişcarea sindicală este singura care protejează cu adevărat drepturile salariaților
cantir

Foto: vocea.md

Interviu cu Vlad Canţîr, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Angajaţilor din Serviciile Publice din Republica Moldova „SindASP”

 

– Dle preşedinte, care sunt în prezent principalele priorităţi ale Federaţiei?

– Ne dorim un sindicalism veritabil. Pentru a avea anumite reuşite, este important însă ca sindicatul să fie tare, să dispună de o imagine foarte bună, să fie punctual şi consecvent în tot ce face. Condiţia unui astfel de sindicalism trebuie alimentată, în mod primordial, din experienţa altor ţări, în care sunt promovate valori sindicale autentice. Din momentul alegerii mele în calitate de preşedinte al federaţiei, am făcut vizite de lucru în toate cele 41 de asociaţii afiliate „SindASP”. Am încercat să fac contact direct cu oamenii, pentru că nu în toate asociaţiile raionale lucrurile stau la fel de bine. Având o armată de peste 31 de mii de membri, mi-am dat seama că aceasta e o forţă, e un număr de oameni care are nevoie nu doar de o condiţie de aparență sau una formală a sindicatului.

– Cât de dezvoltat este sentimentul lor de apartenenţă?

– Când am mers prin asociaţii, am înţeles, în primul rând, de ce pleacă oamenii din sindicate. Numărul de membri a scăzut în 2012 cu circa 1000 de oameni. În schimb, a crescut un pic cel al tinerilor şi aceasta este o chestie foarte importantă. Eu consider că vizitele pe care le-am făcut împreună cu reprezentanţi ai aparatului federal au fost benefice în acest sens. Dialogul, discuţiile erau foarte sincere, se punea accentul pe problemele dureroase, nu la modul foarte general.

– Cum credeţi că pot fi soluţionate aceste probleme?

– La o întrunire la nivel de confederaţie, am spus că forţa noastră este în unitate de acţiuni, în conjugarea eforturilor întru a fundamenta în Republica Moldova un dialog social de calitate şi de performanţă, nu unul formal. Am sesizat faptul că sindicaliştilor le place foarte mult să discute, să analizeze parcă. Rezultatele acestor discuţii, impactul se reduce însă, pe alocuri, la zero. S-a vorbit că există şi rezistenţă din partea partenerilor noştri de dialog social. Totuşi, nu întotdeauna posibilitatea de a face ceva corespunde cu doleanţele membrilor şi de aici apare o sumă mare de probleme.

– Credeţi că e nevoie de o schimbare de tactică în dialogul social?

– În cadrul unei şedinţe, am lansat ideea unui nou val pentru sindicalismul din Republica Moldova. Eu sunt un adept încrâncenat al unificării mișcării sindicale. Mă bucur foarte mult că şi conducerea Confederaţiei, şi preşedinţii celorlalte centre de ramură susţin această inițiativă. Este normal și logic ca în ţara noastră să fie o singură mişcare sindicală cu toate componentele de branşă care există, concentrate în acelaşi val pentru soluţionarea problemelor. Altfel, de o manieră dispersată și solitară, nu vom reuşi niciunul să rezolvăm, la nivel de dialog social, de discuţie, de abordare, problemele care există în Republica Moldova.

– Cât de consolidată este în prezent Federaţia “SindASP” şi ce preconizaţi în acest sens?

– Fundamentul mişcării sindicale este organizaţia primară. În cazul celor 41 de asociaţii, constituite din 1522 de organizaţii primare, ca şi la nivel de federaţie şi chiar confederaţie, trebuie de pus accentul pe formare, culturalizare, educaţie sindicală. Partenerii sociali simt imediat capacitatea slabă a unui lider sindical care ştie doar a dialoga pe tonalități stridente, fără justificări şi argumente concludente, şi îl manipulează după cum doresc. Adică, pentru a avea un dialog social bine fundamentat, trebuie să ai actori tari, bine pregătiţi.

 

cantir-2

Foto: vocea.md

 

– Care sunt cele mai importante aşteptări ale membrilor de sindicat?

– Elementul material este inevitabil și determinant în viaţa omului. Noi am intervenit insistent, de multiple ori, în procesul de discuție și definitivare a proiectului de lege privind noul sistem de salarizare pentru funcționarii publici. Astăzi, regret foarte mult iniţiativa de a amâna pentru o perioadă mai îndelungată aplicarea unor prevederi ale acestei legi. Clauzele respective au fost amânate iniţial până în 2014, iar acum se propune să fie tergiversate până în 2016. Nici o lege din Republica Moldova nu trebuie să fie lege-capcană sau lege-fantomă.

– Cum se răsfrânge aceasta asupra eficienţei muncii prestate de salariaţii în cauză?

– Toţi angajaţii din serviciile publice din Republica Moldova aşteaptă, pentru a extirpa, spre exemplu, corupţia – salarii decente pentru o muncă decentă. Pe branșa noastră fenomenul salariilor în plic nu este atât de răspândit. Oricum, pentru a reduce din povara salariului inoportun, fiecare funcţionar public, în mod normal, se gândeşte cum să existe, cum să-şi întreţină familia. Şi atunci, funcționarii aşteaptă impactul implementării acestei legi.

– Cine sunt angajaţii din serviciile publice?

– E vorba de multiple domenii. Avem instituții centrale, primării și consilii ra-ionale cu toate serviciile, asistență socială, fiscalitate, penitenciare, alte sectoare concentrate în funcţia publică din Republica Moldova.

– Cum este percepută în ţara noas-tră reforma ce presupune trecerea unei armate întregi de angajaţi din sectorul public în cel privat?

– Aceasta presupune, în speță, varii probleme. Stăpânul e la el acasă, e proprietatea sa privată. În tot ce ţine de stat, e casa tuturor şi aici se exercită mai lejer şi controlul, şi se negociază altfel. Îmi pare rău de unii patroni sau chiar angajatori ai unor structuri de stat care vin cu mult patos şi aură luminoasă atunci când vorbesc despre un dialog social, de negocieri de calitate și mai doresc să se sfătuiască parcă şi cu sindicatul. Asta cât suntem noi acolo, dar după culise e o altă viaţă, mai dură, mai disperată, cu alte abordări a tot ce s-ar numi sindicalism autentic, adică protecția celor care muncesc.

– Cum aţi caracteriza condiţiile de muncă ale angajaţilor din sectorul public?

– În genere, acestea sunt obținute sau stoarse pic cu pic. Să luăm, de exemplu, o primărie sau un consiliu raional. Cu eforturi concentrate și dificultate se face o reparaţie, se procură un calculator mai puţin agresiv sau un laptop. Înțeleg foarte bine că există, din păcate, şi problema onestității sau calităţii profesionale a multor angajaţi din serviciile publice. Căutăm soluții și le vom găsi cu certitudine.

– Se atestă şi în serviciile publice accidente de muncă, îmbolnăviri profesionale?

– Accidente de muncă nu prea avem. Aici nu sunt riscuri de accidente sau de traume fizice. În schimb, există problema bolilor profesionale, determinată de riscurile de la locul de muncă. Am discutat problema în multe instituții, unde sunt angajaţi care lucrează în condiţii mizerabile. Evaluarea condiţiilor de muncă, partea materială, care ar trebui să vină întru a exclude factorii de nocivitate sau a-i compensa omului efectele urâte ale acestora, e o problemă destul de mare în cadrul sindicatului nostru.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și
HTML Snippets Powered By : XYZScripts.com