Potrivit lui Adrian Jovmir, ofiţer de presă la Comisariatul General de Poliţie al municipiului Chişinău, cele mai multe accidente din capitala ţării se produc cu implicarea şoferilor de microbuze. Astfel, din cele 13 accidente cu consecinţe grave, care au avut loc de la începutul anului curent, în 12 cazuri drept participanţi s-au dovedit a fi conducătorii auto de maxi-taxi.
(Continuare. Vezi partea I, partea II, partea III)
Lilian Copaci, şeful Direcţiei de management în transport al Direcţiei generale de transport public şi căi de comunicaţie a primăriei capitalei, ne-a dezvăluit că anual parvin sute de petiţii, reclamaţii care vizează activitatea nesatisfăcătoare a transportului de călători cu maxi-taxi.
Trebuie declarat transportul maxi-taxi drept „persona non grata” în capitală?
Mai pe scurt, agenţii economici care administrează rutele de maxi-taxi au acumulat un „capital” de mânie, de revoltă atât de enorm, încât se ajunge la soluţii radicale, precum: „Să le purtăm recunoştinţă operatorilor de maxi-taxi, pentru că au salvat transportul auto de pasageri al municipiului Chişinău în cele mai grele timpuri, dar acum ei nu au ce face în capitală”.
După cum am spus, este o propunere categorică şi a o accepta din mers, fără a cântări urmările, nu cred că este productiv. Or, după cum mi-a explicat Ion Mămăligă, preşedintele Asociaţiei transportatorilor privaţi, cam 60 la sută din locuitorii municipiului Chişinău care se folosesc de transportul public preferă anume microbuzele. Aşa că, vorba mai veche, e rău cu rău, dar e şi mai rău fără rău.
Eu i-aşda dreptate lui Boris Rojnevschi, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Transportatorilor şi Drumarilor din Republica Moldova, care pledează pentru o politică clară, transparentă, judicioasă în sfera transporturilor atât la nivel local, cât şi la scara ţării, care ar exclude concurenţa neloială, ar limita protecţionismul, corupţia în domeniul respectiv. Or, după cum am dovedit în unul din materialele trecute, aceste fenomene urâte prosperă în municipiul Chişinău. Astfel încât activităţile de transportare a pasagerilor să fie atribuite doar întreprinderilor specializate.
Şi iarăşi îi dau dreptate lui Boris Rojneschi, pentru că, de bună seamă, aproape toţi agenţii economici care au pus mâna pe rutele de maxi-taxi din municipiul Chişinău arendează microbuze de la proprietarii de mijloace de transport. Unde mai pui că mulţi dintre conducătorii acestor întreprinderi nu au nici în clin nici în mânecă cu meseria de transportator, au obţinut dreptul de a practică activităţile de transportare a pasagerilor în condiţii ce generează multe suspiciuni. De aceea, liderul sindicatelor de profil îşi leagă multe speranţe de adoptarea cât mai urgentă a noului Cod al transporturilor din Republica Moldova, elaborarea şi adoptarea căruia trenează bănuitor de mult.
Troleibuzele, autobuzele pe centru, maxi-taxi la periferie
Abordând în particular perspectivele transportului de pasageri cu maxi-taxi din capitală, Ion Mămăligă consideră că în genere activitatea de transportare a călătorilor în municipiul Chişinău ar trebui să antreneze atât mijloace de transport de capacitate mare, precum autobuze, troleibuze, cât şi cele de mică capacitate, precum microbuzele, în funcţie de raion, de dezvoltarea infrastructurii, de relieful regiunii respective. Mai concret, el crede că în centrul capitalei s-ar cuveni să circule mijloace de transport de capacitate mare, care nu poluează mediul înconjurător, adică troleibuzele, iar microbuzele să fie plasate în cartierele greu accesibile, la periferie, în localităţile din suburbia capitalei.
Viziunea preşedintelui Asociaţiei transportatorilor privaţi concordă cu esenţa Strategiei de dezvoltare a transportului public de călători din municipiul Chişinău, care, în expunerea lui Lilian Copaci, tocmai prevede concentrarea mijloacelor de transport de capacitate mare, precum autobuze, troleibuze pe rutele din centrul capitalei şi pe cele cu flux mare de călători. În timp ce microbuzele ar urma să fie repartizate pentru transportarea pasagerilor din cartierele cu cele mai anevoioase căi de acces, cu mai puţini călători şi în satele din jurul capitalei. El a mai precizat că toate mijloacele de transportare a pasagerilor din municipiul Chişinău, conform strategiei respective, urmează a fi dotate cu tichete electronice.
Mi se par nişte soluţii destul de judicioase. Însă punerea lor în aplicare depinde în mod dominant de doi factori. Primul este ca Parlamentul ţării să adopte în sfârşit noul Cod al transporturilor cu nişte reguli clare, transparente, moderne ce reglementează activitatea de transportare a călătorilor, inclusiv maxi-taxi. Iar primăria municipiului Chişinău să aibă voinţă să le aplice şi să dovedească competenţe și performanțe în ceea ce priveşte organizarea transportului de călători.