Cultura este un domeniu părăsit, poate cel mai îmbătrânit dintre toate sectoarele publice, constată Larisa Botezat, preşedinta Consiliului ramural Orhei al sindicatului lucrătorilor din cultură. Drept confirmare, dumneaei a relatat că, în ultimii trei ani, nici un absolvent de facultate nu s-a decis să se angajeze în instituţiile de cultură din raionul Orhei. Aceasta, în ciuda faptului că autorităţile raionului au trimis mai multe persoane tinere pentru a-şi face studii la instituţii de învăţământ de profil. Dar, chiar şi aşa, tinerii orheieni nu se grăbesc să revină acasă ca să dezvolte cultura în localităţile de baştină.
De ce instituţiile de cultură sunt ocolite de tinerii specialişti?
Ce îi ţine pe proaspeţii absolvenţi ai facultăţilor de cultură departe de locurile lor de origine? Indiscutabil, salariile extrem de mici, este categorică în explicaţia sa Larisa Botezat. Tânărul specialist din cultură poate conta doar pe o leafă lunară de 900 de lei, indiferent de studii: colegiu sau universitate, academie. E bine ştiut, toţi angajaţii din sfera culturii au parte de acelaşi nivel de retribuire a muncii, ca „în comunism”: indiferent că este un lucrător al secţiei raionale de cultură sau un şef de cămin cultural într-un cătun.
O altă cauză a refuzului tinerilor specialişti de a veni să lucreze în satele orheiene, ar fi, după spusele liderului sindical, refuzul primăriilor din sate de ai ajuta pe proaspeţii absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ. Au fost vremuri când primăria achita cheltuielile pe care le suportau aceştia pentru servicii comunale, chirie. De asemenea, tinerii specialişti care activau în instituţiile de cultură, îndeosebi cei de la sate, se mai alegeau cu un teren de casă.
Renovăm instituţiile de cultură ca să punem lacăte la uşi?!
Cu regret, azi, tânărul specialist din cultură nu se bucură de nici un fel de atenţie. După cum spune Larisa Botezat, rămâi cu impresia că statul ar susţine sfera culturii, dar, în acelaşi timp, nu dă nici o importanţă angajării absolvenţilor instituţiilor de învăţământ de profil, din care cauză se produce îmbătrânirea accelerată a lucrătorilor.
Bunăoară, ce folos că în ultimii ani se investeşte mult în renovarea caselor de cultură? Doar în raionul Orhei, cu aportul Fondului de Investiţii Sociale din Moldova, al Guvernului şi administraţiei raionale și locale se repară 14 instituţii de cultură, remarcă Larisa Botezat. Dar lipsesc tinerii specialişti, care să „reaprindă” flacăra culturii în localităţile respective, ca aceasta să lumineze casele, să înnobileze sufletele oamenilor din partea locului.
Previziuni triste
Având în vedere circumstanţe nefaste care se atestă la momentul de faţă, în ce priveşte asigurarea cu cadre tinere, liderul sindical se arată extrem de rezervată faţă de perspectivele domeniului culturii. Din păcate, mai spune dumneaei, nici lucrătorii din cultură cu o experienţă de muncă mai vastă, membri de sindicat, nu se prea bucură de cine ştie ce atenţie.
Astfel, din an în an, devine tot mai anevoios pentru aceștia să obţină un bilet pentru întremarea sănătăţii. Preşedinta Consiliului ramural Orhei al sindicatului lucrătorilor din cultură consideră că în ce priveşte asigurarea insuficientă a lucrătorilor din cultură, membri ai sindicatului de profil, avem de a face cu un cerc vicios. În sensul că lucrătorii din cultură au cele mai mici salarii, din care pricină plătesc mai puţini bani drept cotizaţii şi, în consecinţă, se aleg cu un număr redus de bilete de tratament.