20 septembrie 2019
Chisinau
Vocea copiilor

Un curcubeu pe întinsul cerului

Loading
Vocea copiilor Un curcubeu pe întinsul cerului
Un curcubeu pe întinsul cerului
curcubeu

Foto: jenningswire.com

 

Cu mult timp în urmă, la începutul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea că era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai importantă, cea mai folositoare, cea mai iubită. Verdele cică spuse: „Uitaţi-vă la iarbă, frunze şi copaci.

 

În mod evident vedeţi şi voi că sunt cea mai importantă culoare. Sunt culoarea vieţii şi a speranţei. Uitaţi-vă în jur şi o să vedeţi că sunt peste tot”. Albastrul l-a întrerupt şi a  exclamat: „Gândiţi-vă la cer şi la mare. Apa stă la baza vieţii şi fără mine nu ar exista ce­rul albastru. Fără mine nu ar exista nimic!”. Galbenul a început să  râdă: „Eu sunt lumi­nos şi cald, iar tu eşti atât de serios. De fi­ecare dată când te uiţi la o narcisă galbenă sau la o floare a soarelui, zâmbeşti. Soarele, luna şi stelele sunt galbene, frumuseţea mea este atât de evidentă, încât oricine mă vede,  rămâne uimit.

Portocaliul începu să se laude: „Eu sunt culoarea mâncărurilor sănătoase ce dau putere. Morcovul, portocala şi dovleacul au multe vitamine. Iar atunci când portocaliul umple cerul, la răsărit sau la apus, frumuse­ţea mea este atât de evidentă, încât toţi cei care mă văd se opresc să mă privească cu admiraţie şi uimire”. Ei bine, roşul începu să strige: „Eu sunt conducătorul întregii vieţi. Sângele este roşu şi sângele înseamnă viaţă. Eu sunt culoarea pasiunii şi a iubirii”. Viole­tul se ridică în picioare şi, fiind foarte înalt, zise, iar în vorbele sale dând foarte multă im­portanţă spuselor sale: „Eu sunt culoarea im­perială şi a regilor. Oamenii puternici întot­deauna m-au ales pe mine, deoarece eu sunt culoarea puterii şi a înţelepciunii”. La sfârşit, cu o voce joasă şi timidă, Indigoul spuse: „Cu greu mă observaţi, însă, deşi sunt tăcut, fără mine nu aţi fi nimic. Aveţi nevoie de mine pentru echilibru şi contrast şi pentru linişte interioară”. Argumentările au continuat, fi­ecare culoare în parte lăudându-se, ridicân­du-se în slăvi şi certându-se. Fiecare în parte consideră că este perfecţiunea întruchipată. În timp ce se certau din ce în ce mai tare, un fulger puternic lumină cerul. Începu să tune şi să plouă cu găleata. Culorile tremurară de frică şi se strânseră în braţe pentru a se liniști şi proteja una pe alta.

Apoi ploaia începu să vorbească: „Voi, cu­lorilor, sunteți atât de nechibzuite. Vă certaţi care este cea mai bună, fiecare încercând să fie deasupra celorlalte. Nu înţelegeţi că fie­care în parte aţi fost făcute cu un scop spe­cial, fiecare este unică şi diferită? Luaţi-vă de mâini şi urmaţi-mă!”. Făcând cele spuse de ploaie, culorile se apropiară şi se luară de mâini. „De acum încolo, zise ploaia, când plouă, fiecare dintre voi se va întinde de-a lungul cerului într-un superb semicerc colo­rat. Curcubeul va fi un semn al păcii şi al spe­ranţei”. Astfel, oameni buni, de fiecare dată când ploaia curăţă pământul, căutaţi un cur­cubeu pe întinsul cerului. Când apare, ţineţi minte că fiecare dintre voi este special. Lăsaţi culorile curcubeului să vă reamintească să vă apreciaţi pe voi înșivă şi pe cei din jur.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și
HTML Snippets Powered By : XYZScripts.com