Tuberculoza, un flagel al timpului

Foto: vocea.md

Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” şi-a prezentat raportul privind activi­tatea sa în anul 2014. Nu au fost atestate schimbări cardinale în ceea ce ţine de situaţia vi­zând această maladie gravă, cum ar fi tuberculoza, însă judecând după date, unii indici au demonstrat o oarecare ameliorare, lucru care într-un fel este îmbucurător.

Tratament neîntrerupt

Liliana Domenti, directorul Institutului de Ftiziopneumolo­gie, susţine că Moldova rămâne o ţară cu o povară înaltă a tuber­culozei. Ea se regăseşte în rândul celor 15 ţări din regiunea euro­peană cu un nivel ridicat de mor­biditate prin această maladie şi printre cele 27 de ţări cu un grad înalt al tuberculozei rezistente.

„Tuberculoza prezintă o problemă acuta la nivel de sănătate publică. În ultimii ani, constatăm o oarecare stabilizare a situaţiei. Numărul cazurilor noi de îmbol­năvire şi al recidivelor în anul 2014 constituie 4013, în scădere cu 10% faţă de 2013. Dacă e să vorbim de mortalitate, atunci în ultimii doi ani aceasta rămâne constantă. În 2014, au fost atesta­te 477 de cazuri, exact ca şi în anul precedent. Dacă e să ne amintim datele din 2012, constatăm că, în comparaţie cu el, în 2013 numă­rul cazurilor de deces s-au redus cu 23%”, spune directorul.

Avem rezultate bune la capi­tolul tratament reuşit, acest indi­cator a crescut faţă de anii prece­denţi şi acum constituie 76%. Asta înseamnă că trei sferturi din nu­mărul pacienţilor bolnavi de tu­berculoză senzitivă care au înce­put cursul de tratament deja s-au însănătoşit. În acelaşi timp, s-a redus numărul de persoane care întrerup tratamentul, or succesul acestuia depinde în mare măsură de administrarea preparatelor în mod constant şi în conformitate cu indicaţiile medicului. În anul 2011, acest indicator constituia 11%. În prezent, el s-a redus la 6%. Cu alte cuvinte, ceilalţi bol­navi de tuberculoză din rândul celor care au început tratamentul în 2013 îl continuă fără întreru­pere, aşa cum se cuvine.

„Lucrul cel mai important în tratamentul tuberculozei este respectarea cu stricteţe a regimu­lui indicat de medic. Tratamentul este unul complicat şi de durată. Cursul cel mai scurt durează șase luni, iar în unele cazuri acesta se poate extinde până la doi ani. Este greu să rezişti într-un atare regim. Pacientul are nevoie de susţinere, inclusiv socială, psiho­logică din partea familiei şi a soci­etăţii”, explică Liliana Domente. Să nu uităm că în cazul tubercu­lozei nu se administrează doar un singur preparat, ci un grup întreg. Acestea pot avea şi efecte secundare, lucru care poate afec­ta dorinţa pacientului de a con­tinua tratamentul. Mai intervine şi un alt moment: unii bolnavi, simţindu-se mai bine imediat după începutul tratamentului, îl întrerup. Starea pacientului se ameliorează chiar în primele 2-3 săptămâni de administrare a me­dicamentelor. Este necesar de a-l ţine sub control, pentru a-l con­vinge de necesitatea urmării cur­sului până la capăt. Jumătate de lună este prea puţin pentru a în­vinge boala. Doar un regim com­plet de tratament poate asigura însănătoşirea definitivă. Cei care tratează bolnavul, nu doar medi­cii, dar şi psihologii, sunt, într-o oarecare măsură, şi educatori. Ei trebuie să-i acorde pacientului mai mult timp pentru a obţine un rezultat bun”.

Tuberculoza nu este doar boala săracilor

Foto: vocea.md

În mod tradiţional, se conside­ra că tuberculoza este boala ţărilor sărace. Într-o oarecare măsură, această afirmaţie rămâne valabilă şi acum. Totuşi, în prezent, baci­lul lui Koch poate fi contactat de oricine, chiar şi de cei care duc o viaţă îndestulată, însă nu au gri­jă de sănătate. Din grupul de risc fac parte persoanele cu un nivel redus de rezistenţă a organismu­lui. Şi anume: cei care suferă de maladii cronice, cei care urmează un curs de tratament care scade imunitatea. În special, e vorba de persoanele infectate cu HIV, de consumatorii de droguri şi alco­ol în cantităţi mari, fumătorii, cei care nu respectă un regim de ali­mentaţie raţională, cei care sunt supuşi stresurilor frecvent.

„Bineînţeles, tuberculoza are o componentă socială foarte im-portantă”, susţine viceministrul Sănătăţii, Svetlana Cotelea. Programul DOTS, implementat în 2004, este de un real folos în acest sens, lucru confirmat şi de rezultatele unor studii efectuare recent. În prezent am schimbat în mod cardinal abordările trata­mentului în condiţii de ambulato­riu al bolnavilor de tuberculoză. Am elaborat mecanisme de sus­ţinere şi menţinere a pacienţilor în cadrul tratamentului, pentru ca ei să-l urmeze până la capăt, să nu se oprească. Avem programe care prevăd implicarea medici­lor din instituţiile medicale pri­mare, pentru a putea desfăşura tratamentul la distanţă. Au fost implementate proiecte-pilot care presupun transmiterea către bol­navi a unor mesaje SMS pentru a le reaminti despre administra­rea medicamentelor, ca pacientul să nu uite să ia medicamentele în mod corect şi la ora cuvenită. Pentru că medicamentele trebu­ie luate doar sub supravegherea medicului. În anul 2012, au fost deschise centre comunitare. În prezent, analizăm gradul de efici­enţă a acestora. Avem propuneri privind extinderea lor, o decizie în acest sens, însă, va fi adoptată numai după ce vom avea rezulta­tele studiilor respective”, a rele­vat Svetlana Cotelea.

În repetate rânduri a fost abor­dată problema privind revenirea la vechiul sistem de identificare a bolnavilor de tuberculoză prin or­ganizarea unui examen universal al stării plămânilor, atunci când maşinile dotate cu echipamentul necesar se deplasau în teritoriu şi toţi, de exemplu, elevii şcolilor, colaboratorii instituţiilor, timp de o oră făceau radiografia. Însă, potrivit viceministrului, acest sis­tem nu se justifică.

„În prezent, nici o ţară din lume nu aplică screeningul total al populației, metodă în cadrul căreia întreaga populaţie este supusă examenului cu raze Ro­entgen”, spune Svetlana Kotelea. Am adus un exemplu potrivit că­ruia din patru mii de persoane doar patru sunt depistaţi cu pa­tologii. Mult mai eficient pentru depistarea cazurilor de îmbolnă­vire este identificarea pacienţilor din grupurile de risc şi trimiterea acestora la consultaţia medicului sau la examenul specializat”.

La finele anului trecut, comitetul sindical al Institutului de Ftiziopneumologie şi-a ales un nou preşedinte

Liliana Domente spune că la instituţia care oferă oportunităţi de tratament pentru 2500 de per­soane este înregistrată o insufici­enţă de cadre de circa 20%. În cu­rând urmează a fi deschisă filiala Institutului la Vorniceni, cu 240 de paturi, care şi ea va necesita un număr mare de specialişti. În total, la Institut activează 700 de lucrători medicali. 400 dintre ei sunt membri de sindicat.

Boris Meşteşug este noul pre­şedinte al comitetului sindical al institutului, funcţie pe care o de­ţine de trei luni. El este membru de sindicat din anul 1983, când abia se angajase aici. Chiar dacă Boris a obţinut statului de lider sindical de foarte puţin timp, el s-a antrenat cu multă ardoare în munca respectivă. Mai înainte, la organizaţia sindicală a institutu­lui aderau câte 5-6 persoane pe an, însă pe parcursul acestor trei luni, susţine preşedintele, „au fost zile când primeam câte 30 de cereri de aderare pe zi”.

Boris Meşteşug îşi vede misi­unea în felul următor: „Să apăr interesele colectivului în scopul asigurării unor condiţii bune de muncă. Obiectivul primordial pentru mine este semnarea con­tractului colectiv de muncă. În baza acestuia vom putea apăra drepturile angajaţilor. Pentru că până acum el nu a fost semnat. În prezent lucrez la contractul co­lectiv, după care îl voi transmite pentru dezbateri tuturor colecti­velor ca să-l studieze, să înainte­ze propuneri, să zică ce s-ar putea scoate din el, poate mi-au scăpat unele nuanţe. Şi după asta, îm­preună cu alţi colegi, vom merge să-l negociem cu administraţia. În continuare, voi soluţiona pro­blemele pe măsura apariţiei aces­tora”.