Redacţia „Vocea poporului” s-a deplasat la Căuşeni, unul din raioanele de sud-est ale Moldovei, pentru a afla cum funcţionează organizaţiile sindicale în teritoriu. Despre succesele şi problemele ce ţin de activitatea lor sindicală ne-au relatat reprezentanţii sindicatelor de ramură, dar şi angajaţii mai multor întreprinderi.
Importanţa sindicatului de ramură
„S-ar părea că nu mai este loc pentru activitatea organizaţiei sindicale interramurale, pentru că fiecare sindicat are statutul său aprobat care cuprinde obligaţiile faţă de alegători, faţă de membri. Dar, pornind de la ideea că avem un singur organ al puterii, consiliul raional, sindicatul resimte mari probleme în cadrul negocierilor privind semnarea unor documente, cum ar fi, de exemplu, convenţia colectivă, contractele de muncă”, susţine preşedintele Consiliului interramural al sindicatelor din raionul Căuşeni, Nicolae Sandu.
În anul 2014 am făcut un salt: în sfârşit, a fost semnată Convenţia colectivă între partenerii sociali – administraţia locală, sindicate şi patronate. Ea este valabilă până în anul 2017.
„O perioadă îndelungată, nu am avut un al treilea partener în dialogul social, şi anume reprezentanţii angajatorilor. Mulţi ani la rând, asociaţia patronatelor a fost reprezentată de asociaţia patronatelor din agricultură. Aşa că acum există toţi cei trei parteneri pentru soluţionarea comună a problemelor. În ceea ce ţine de partea organizatorică, este foarte bine. În fiece an, elaborăm planuri, ne întâlnim chiar mai des decât s-ar cuveni. Anual, participăm la discuţiile pe marginea proiectului bugetului raionului. Înaintăm propuneri. Nu a fost vreun caz să nu fim auziţi, însă proiectul bugetului nu poate satisface necesităţile crescânde ale populaţiei. În fiecare ramură există probleme nesoluţionate”, menţionează Nicolae Sandu.
În 2014, sindicatelor din raionul Căuşeni li s-a alăturat al treilea partener social |
Potrivit conducătorului organizaţiei sindicale interramurale, în condiţiile existente, în raion se face tot posibilul pentru ca oamenii să simtă cu adevărat că au sindicate. „Am reuşit să soluţionăm mai multe probleme, însă la fel de multe au rămas nerezolvate, pentru că soluţionarea lor nu depinde de noi. „De multe ori, acest lucru ţine de legislaţie. Dar şi de situaţia din ţară şi din lume în general. Preţurile cresc, salariile şi pensiile sunt mici”, spune Sandu.
„Am obţinut majorarea salariilor, dar ce folos? Uitaţi-vă ce preţuri avem la produse şi medicamente?! În atare circumstanţe, oamenii îşi pot pierde speranţa în sindicate. Cu toate că facem tot ce depinde de noi”, continuă Elena Baluţa, preşedintele comitetului sindical de la SA „Modern Service”, membru al prezidiului Sindicatului Lucrătorilor din sfera Deservirii Sociale şi Producerii de Mărfuri „Sindindcomservice”.
„A venit la noi o fată de la școala de meserii să se angajeze în funcţia de manichiuristă, spune ea. S-a îmbolnăvit, a fost internată, s-a constatat că e însărcinată. A venit cu certificatul, dar la locul de muncă au refuzat să-i achite concediul medical. Pentru că, în conformitate cu noua lege, dacă nu ai nouă luni vechime în muncă, concediul nu se achită. Ea e din Taraclia. Vine cu lacrimi în ochi şi-mi spune: nu am bani să ajung acasă. Am făcut tot ce-am putut – i-am dat un ajutor material ca fata să poată ajunge acasă. Dar mai departe? Ea trebuie să mănânce ceva, să poată purta copilul. Unde e dreptatea?!”.
Şi preşedintele Consiliului interramural este de acord cu afirmaţiile Elenei Baluţa, precum că sindicatelor le vine foarte greu să activeze. „Oamenii vin la noi după ajutor. Noi le explicăm care este situaţia. Dar, oricare ar fi reuşitele noastre, probleme rămân şi mai multe. Omul muncii este interesat de faptul cum îşi poate asigura viaţa, un loc de muncă decent şi un salariu decent” , susţine Nicolae Sandu.
Exemple de colaborare cu patronii
Totuşi, angajaţii înţeleg că nu sunt toate în mâinile sindicatelor şi le sunt recunoscători pentru eforturile depuse de dragul lor, dar şi pentru ajutorul concret în soluţionarea problemelor.
Larisa Borodina este frizeriță de bărbați. Dumneaei are o vechime impresionantă de muncă – 32 de ani. Salonul la care este angajată se află în Casa de prestări servicii sociale, unde își desfășoară activitatea o organizație sindicală. „Sindicatul activează, ca pe timpuri, la cel mai înalt nivel. Beneficiem și de cadouri, și de bilete”, ne asigură aceasta.
„Posibilitățile nu sunt prea mari, însă la sărbători ne bucură cu puțină atenție. Nici când suntem la ananghie sindicatul nu ne lasă. Acest lucru, de asemenea, este foarte important”, ne spune Adriana Guja, șefă de echipă și croitor în cadrul atelierului de croitorie.
În echipă sunt șase persoane – croitori specializați în coaserea și reparația hainelor, a îmbrăcămintei ușoare și a articolelor din piele. „Cu toții au absolvit Școala Profesională din Tiraspol, sunt angajați deja de mulți ani. În acest an am prestat servicii în valoare de 410 mii de lei. Este o sumă mare. De serviciile noastre beneficiază nu doar locuitorii din raionul Căușeni, dar și cei de la Ștefan Vodă și Cimișlia”, ne povestește Elena Baluța.
„Fetele chiar au mâini de aur, se pricep la toate. Lumea a sărăcit, iată de ce oamenii apelează mai des la noi să le reparăm hainele. Le suntem recunoscători, pentru că salariul nostru depinde de volumul de muncă prestat. Încercăm să acceptăm absolut toate solicitările, nu tratăm pe nimeni cu refuz. Pentru noi, doleanța clientului este lege, ne împărtășește Adriana Guja impresiile sale despre activitatea cotidiană. La noi se adresează clienți de toate vârstele. Bunăoară, după masă, pe la noi deseori trec elevii. Ei deja știu unde ne găsesc. Copiii se mai încaieră și își rup hainele. Noi le reparăm având grijă ca nici să nu se observe că au fost, de fapt, cârpite. Sunt angajată de 38 de ani. Am lucrat numai aici. În acest an, cu toții ne vom pensiona, însă, evident, vom continua să muncim”.
„Anul trecut, salariile persoanelor angajate la atelierul de croitorie au fost majorate cu 7 la sută. În cadrul frizeriilor (atât în cea pentru femei, cât și în cea pentru bărbați), la fel, a fost sporită retribuția. Banii pe care-i ridică la sfârșitul lunii depind, de fapt, de volumul de muncă prestat. Grație demersurilor noastre, în clădire, peste tot, au fost înlocuite ușile, blocurile sanitare au fost renovate. Plana pericolul de reducere a statelor de personal, noi însă am apărat drepturile salariaților și fiecare și-a păstrat locul de muncă”, ne mai spune Elena Baluța.
Vom mai prezenta un exemplu. Este vorba de salariata altei unități. Raisa Movilă e angajată în calitate de chelneriță la cafeneaua „Povestea” deja de 10 ani. „A fost efectuată reparația, au avut loc multe schimbări pozitive. Aici este curat și amenajat, bucatele oferite sunt delicioase. Angajații cantinei pot lua prânzul gratis. Condițiile sunt bune. Ne bucurăm că avem un loc de muncă”.
Cafeneaua face parte din Cooperativa de Consum „Tighina”, care include întreprinderile din domeniul producerii, comerțului și alimentației publice. Este vorba de două magazine mari cu regim de autoservire, o secție de patiserie, restaurantul și cafeneaua „Povestea”, dar și o fabrică de panificație care produce lunar câte 70-80 de tone de pâine.
Nina Munteanu, vicepreședinta Cooperativei de Consum „Tighina”, ne-a informat că toți salariații, asta însemnând 160 de persoane, au posibilitatea să ia prânzul la o cantină specială, achitând doar câte opt lei. „Îi ajutăm permanent, cu ocazia sărbătorilor sau a altor evenimente din viața angajaților. Salariile constituie de la 2500 la 3000 de lei pe lună și sunt achitate la timp”.
„Cooperativa își onorează toate obligațiile stipulate de legislație, afirmă Nicolae Sandu. Oamenii sunt angajați oficial, legal. Ei beneficiază de un contract de muncă ce este respectat întru totul în cadrul unității”.