7 iulie 2020
Chisinau
Dialoguri

Silvia VOLOȘCIUC: „Pe piaţa muncii nu trebuie să se confunde interesul personal cu cel de serviciu”

Loading
Dialoguri Silvia VOLOȘCIUC: „Pe piaţa muncii nu trebuie să se confunde interesul personal cu cel de serviciu”
Silvia VOLOȘCIUC: „Pe piaţa muncii nu trebuie să se confunde interesul personal cu cel de serviciu”
volosiuc

Foto: arhivă personală

Interviu cu preşedintele Consiliului interramural al sindicatelor din raionul Făleşti, Silvia Voloşciuc

 

– Doamnă Voloşciuc, ce re­prezintă mişcarea sindica­lă a anului 2013 în raionul Făleşti?

– În primul rând mişcarea sin­dicală a anului 2013 în raionul nostru se defineşte prin numărul de membri. Sindicatele din raio­nul Făleşti însumează peste 5000 de membri, dintre care cinci sin­dicate sunt cele mai puternice şi cele mai active. Mă refer aici la sindicatul din educaţie, al admi­nistraţiei publice locale, sindica­tul din agricultură, din sănătate şi cel al lucrătorilor din cultură. Suntem o cifră reprezentativă care zi de zi prin diverse acţiuni şi prin dobândirea încrederii oa­menilor în sindicate, tindem să creştem această cifră.

– Care sunt rezultatele principale obţinute pe par-cursul acestui an?

– Cea mai mare realizare a noastră este semnarea Conven­ţiei colective la nivel teritorial. Rămâne doar de insistat asupra aplicării şi punerii ei în practică. Totodată, seminarele, trainingu­rile, mesele rotunde, care atrag tinerii şi le oferă posibilitatea de expunere deschisă. Datorită acestor acţiuni tinerii se simt şi ei o parte activă a societăţii, vin cu propuneri, cu idei noi, meni­te să contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de trai.

– Ce atitudine adoptă tine­rii din Făleşti referitor la sindicate și care este nu­mărul lor în structura pe care o conduceţi?

– Din fericire, tinerii adoptă o atitudine acceptabilă şi pozi­tivă. Ei trăiesc cu speranţa că anume sindicatele sunt structu­ra care îi va ajuta şi proteja. Noi rămâne să le îndreptăţim aces­te speranţe. Dacă e să vorbim despre numărul lor, el diferă de la o organizaţie la alta. În învă­ţământ, spre exemplu, situaţia este chiar bună. Anual 20-25 de tineri sunt angajaţi în câmpul muncii şi respectiv devin mem­bri de sindicat. Dacă e să facem o retrospectivă a ultimilor cinci ani, în acest domeniu avem peste 100 de tineri recrutaţi în sindicat. Puţin mai delicată este situaţia din cultură. Tinerii sunt puţini pentru că acest domeniu practic nu oferă locuri de muncă. Case­le de cultură „sunt la pământ”, salariile sunt exagerat de mici şi deci domeniul este unul neatrac­tiv pentru ei.

– Care sunt cele mai strin­gente probleme cu care se confruntă salariaţii – membri de sindicat din raion?

– Avem o situaţie similară celei de nivel naţional. Ne confruntăm cu salariile mici, cu sărăcia mem­brilor de sindicat. Chiar dacă sunt membri de sindicat, oricum sărăcia atinge un nivel impozant în majoritatea satelor şi raioa­nelor din ţara noastră. Totodată avem o legislaţie imperfectă, care permite de multe ori, citirea şi in­terpretarea dublă. Nu prea există mecanismele de implementare a unei sau altei legi.

 

g_dialoguri

Astăzi se observă tot mai mult schimbarea de atitudine a angajatorului

 

Noi considerăm că dacă ar fi perfectat mecanismul de im­plementare a legilor, ar fi mult mai uşor de acti­vat. O problemă cu care deseori ne confruntăm es-te birocrația. Oame­nii muncii se pierd în acte, documente, în şefi, în şefii şefi­lor…

Deseori noi pri­mim plângeri în adresa patronilor. Noi nu le etichetăm ca plângeri, ci mai mult ca o interpre­tare greşită a legilor. În acest sens, căutăm echilibrul dintre aceste două părţi: salariat şi angajator şi vreau să subliniez că rare au fost şi sunt cazurile când nu ajungem la un consens. Astăzi se observă tot mai mult schimbarea de atitudine a anga­jatorului.

Majoritatea din ei caută o co­laborare eficientă cu angajaţii fără să se ajungă la disensiuni. Rare sunt cazurile când se ajunge la un conflict de proporţii între părţi. Conflictele de regulă sunt de natură personală şi nu profe­sională. Pe piaţa muncii nu tre­buie să se întâlnească interesul profesional cu cel de serviciu.

– În ce relaţii se află sin­dicatele cu administraţia publică locală din raionul Făleşti?

– Este o relaţie de lucru, o re­laţie de consultare reciprocă, de înţelegere. Avem şi o Comisie teritorială de consultări şi nego­cieri colective care activează la nivel, şi astfel putem asigura un climat favorabil activităţii noas­tre comune.

– Cum vedeţi dezvoltarea de mai departe a mişcării sindicale din teritoriu?

– Pe viitor mi-aşi dori o miş­care sindicală mult mai activă, mult mai implicată şi mai ho­tărâtă în acţiuni. Nu cred eu că la noi nu este loc de acţiuni de protest, fiindcă într-adevăr avem foarte multe domenii în care protestele ar rezolva problemele. Dar nu ştiu de ce această formă de activitate rămâne în umbră. Deseori protestele sunt un mijloc de presiune asupra celora care sunt obligaţi să respecte dreptu­rile oamenilor muncii.

Putem lua, spre exemplu, ţări­le europene, unde chiar dacă ni­velul de trai este mult mai înalt, protestele sunt foarte frecvente.

– Care este segmentul de activitate sindicală unde se pot sesiza carenţe, dacă e să ne referim la raionul Făleşti?

– Se simte în raion o lipsă de instruire la capitolul securitatea şi sănătatea în muncă. Recent, la Institutul Muncii a avut loc un seminar cu activul sindical din Făleşti, unde au fost instruiţi şi pregătiţi la acest capitol.

Vorbim aici mai ales despre organizarea şi atestarea locurilor de muncă, despre modalitatea şi procedura de asigurare a securi­tăţii şi sănătăţii în muncă. Tot­odată, ne-am dat seama că ceea ce ţine de întocmirea unui plan de lichidare a riscului profesio­nal este o dimensiune total nouă pentru unii şi trebuie să ne con­centrăm asupra acestor dimen-siuni. Securitatea şi sănătatea în muncă este o verigă slabă nu nu­mai în raionul nostru, ci în toată republica.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și
HTML Snippets Powered By : XYZScripts.com