La întreprinderea unde lucrez, salariații sunt trimiși în șomaj tehnic. Întreprinderea soțului staționează. Prin ce se deosebește șomajul tehnic de staționare? Ce înseamnă carantină?
Galina Postolache, Chișinău
Ana MOLDOVANU
consilier superior
în Departamentul protecție social-economică al CNSM
În contextul situației epidemiologice din țară, unele unități economice şi-au sistat activitatea pe perioada stării de urgenţă, iar angajaţii se află în şomaj tehnic în conformitate cu prevederile art. 80 din Codul muncii.
Şomajul tehnic reprezintă imposibilitatea temporară de a continua activitatea de producţie de către unitate sau o subdiviziune interioară a acesteia din motive economice obiective. Durata şomajului tehnic nu poate depăşi patru luni în decursul unui an calendaristic.
Pe durata şomajului tehnic, salariaţii se află la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea de a dispune reluarea activităţii.
În perioada şomajului tehnic, salariaţii beneficiază lunar de o indemnizaţie ce nu poate fi mai mică de 50 la sută din salariul lor de bază, cu excepţia cazurilor de suspendare a contractului individual de muncă conform art.77 lit. c) din Codul muncii. Modul în care salariaţii vor executa obligaţia de a se afla la dispoziţia angajatorului, precum şi mărimea concretă a indemnizaţiei de care beneficiază salariaţii în perioada şomajului tehnic, se stabilesc prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) angajatorului, de contractul colectiv de muncă şi de convenţiile colective.
În același timp, alte unități economice şi-au sistat activitatea, iar angajaţii se află în staţionare în conformitate cu prevederile art. 801 din Codul muncii.
Staționarea reprezintă imposibilitatea temporară a continuării activităţii de producţie de către unitate, de o subdiviziune interioară a acesteia, de către un salariat sau un grup de salariați și poate fi produsă: a) din cauze ce nu depind de angajator sau salariat; b) din vina angajatorului; c) din vina salariatului.
Retribuirea timpului de staţionare produsă din cauze ce nu depind de angajator sau salariat, cu excepţia perioadei şomajului tehnic (art. 80), se efectuează în mărime de cel puţin 2/3 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului, dar nu mai puţin decât în mărimea unui salariu minim pe unitate de timp, stabilit de legislaţia în vigoare, pentru fiecare oră de staţionare. În caz de staţionare produsă din vina angajatorului, cu excepţia perioadei şomajului tehnic (art. 80), angajatorul este obligat să-i compenseze salariatului leafa pe care acesta nu a primit-o. Salariatul din vina căruia s-a produs staționarea nu este remunerat pentru orele de staţionare.
Modul de înregistrare a staţionării şi mărimea concretă a retribuţiei se stabilesc, după caz, în contractul colectiv şi/sau în cel individual de muncă ori în regulamentul intern al unității.
La sumele calculate ale in-demnizațiilor de șomaj tehnic și staționare se calculează contribuţii de asigurări sociale, deoarece, potrivit anexei nr. 3 la Legea nr. 489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale de stat, indemnizaţia de şomaj tehnic și staționare nu face parte din tipurile de drepturi şi venituri din care nu se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii. Aceasta rezultă şi din prevederile Dispoziţiei nr. 16 din 10 aprilie 2020 a Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova, în contextul instituirii unor măsuri de susţinere a cetăţenilor şi a activităţii de întreprinzător în perioada stării de urgenţă.
În cazul instituirii, în condițiile legii, a stării de carantină, contractul individual de muncă se va suspenda de drept, în conformitate cu prevederile art. 76 lit. d) din Codul muncii.
Carantina se instituie exclusiv în baza deciziei Comisiei teritoriale pentru Situații Excepționale/Sănătate Publică pentru prevenirea răspândirii infecției și include:
- restricția activităților de circulație ce presupune interzicerea intrării și ieșirii din zona de carantină, cu excepția asigurării localității cu servicii și bunuri de primă necesitate;
- limitarea circulației în zona de carantină;
- izolarea şi/sau separarea de alte persoane a persoanelor suspecte de a fi infectate, dar care nu sunt bolnave.
Conform art. 14 din Legea 289/2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguratului căruia i se interzice să-şi continue activitatea din cauza carantinei, pe o durată stabilită prin certificat de concediu medical, eliberat conform legislaţiei în vigoare.
Indemnizația pentru carantină se stabileşte în condiţiile şi în cuantumurile prevăzute la art. 13 alin. (1) din Legea menționată:
- 60% din baza de calcul stabilită conform art. 7 al legii respective – în cazul unui stagiu de cotizare de până la 5 ani;
- 70% din baza de calcul – în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 8 ani;
- 90% din baza de calcul – în cazul unui stagiu de cotizare de peste 8 ani.
Indemnizația de carantină se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat.