Sfatul avocatului. Partajul averii

vocea.md
Vocea Poporului, 08.09.2017

   

zdg.md

zdg.md

 

Când m-am căsătorit, eu am primit drept donaţie de la bunica o casă de locuit cu terenul aferent. Ulte­rior, împreună cu soţul am reconstruit casa, suprafaţa acesteia fiind considerabil mai mare. Acum, suntem divorţaţi, din motiv că soţul abuza de alcool şi mă agresa fizic des. La momentul desfacerii căsătoriei, construcţia casei nu era finalizată şi am continuat lu­crările cu mijloace proprii. Procesul-verbal de recepţie finală a casei reconstruite a fost întocmit deja după divorţ, fiind înregistrat dreptul de proprietate asupra casei în registru bunurilor imobile doar pe numele meu. Am rămas să locuiesc în casă cu copilul.

Am primit o cerere de chemare în judecată, prin care fostul soţ cere să fie recunoscut coproprietar al casei şi terenului aferent şi să fie împărţite în jumătate.

Poate oare pretinde fostul soţ la jumătate din casă şi teren în cazul dat, mai ales că la ora actuală s-a format o datorie enormă a acestuia la pensia de între­ţinere a copilului nostru?

 

Olga Boieştean, or. Străşeni

 

Liubomir DUDULICA,

avocatmd@gmail.com

 

Fostul soţ poate pretinde la partea din bunurile care au fost acumulate în timpul căsătoriei.

În conformitate cu prevede­rile legii, bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei sunt supuse regimului propri­etăţii în devălmăşie. Sunt pro­prietate în devălmăşie a soţilor bunurile care au fost dobândi­te din ziua încheierii căsătoriei până în ziua încetării acesteia.

Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi până la încheierea căsătoriei şi bunuri­le primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sunt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi. Bunurile ce aparţin fiecăruia dintre soţi pot fi recunoscute de instanţa judecătorească drept proprie­tate în devălmăşie a acestora, dacă se va stabili că, în timpul căsătoriei, cu mijloacele comu­ne ale soţilor sau cu mijloacele unuia dintre soţi ori în urma muncii numai a unuia dintre soţi, valoarea acestor bunuri a sporit simţitor (reparaţie ca­pitală, reconstrucţie, reutilare, reamenajare etc.). La împărţi­rea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sunt considerate egale, dacă contractul matrimonial nu pre­vede altfel.

Coproprietarul care a făcut pe banii săi, cu acordul celor­lalţi coproprietari, bunului co­mun îmbunătăţiri inseparabile are dreptul să ceară modifica­rea respectivă a cotelor-părţi sau compensarea cheltuielilor.

În cazul dvs., fostul soţ ur­mează să demonstreze 

volu­mul lucrărilor şi al materialelor de construcţie, precum şi costul acestora, care au fost efectuate în timpul căsătoriei şi să justifice că din mijloacele materiale co­mune a sporit simţitor valoarea bunului imobil. Dacă valoarea casei de locuit nu a sporit sim­ţitor din aportul comun, atunci fostul soţ poate pretinde doar la compensarea a jumătate din cheltuielile efectuate.

Cu părere de rău, legislato­rul a omis să definească sau să determine modul de calcul al „valorii sporite simţitor”, apreci­erea acestui fapt fiind lăsată la discreţia instanţei de judecată.

Împărţirea bunului propri­etate comună în devălmăşie a soţilor se face în natură, pro­porţional cotei-părţi a fiecărui coproprietar. Dacă bunul pro­prietate comună în devălmăşie a soţilor este indivizibil ori nu este partajabil în natură, îm­părţirea se face prin: atribui­rea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai multor coproprietari, la cererea lor; vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie şi distribuirea preţului către coproprietari proporţio­nal cotei-părţi a fiecăruia dintre ei. În cazul în care unuia dintre coproprietari îi este atribuită o parte reală mai mare decât cota sa parte, celorlalţi copro­prietari li se atribuie o sultă. Părţile reale stabilite de instan­ţa de judecată pot fi distribuite prin tragere la sorţi, după caz.

Depuneţi o referinţă în in­stanţă, prin care solicitaţi să fie determinat aportul real al fostului soţ la reconstrucţia casei şi să îi compensaţi costul la jumătate din această sumă. Atribuirea în natură a unei părți din casa de locuit este nejustifi­cată, or convieţuirea în aceeaşi casă cu fostul soţ este imposi­bilă din motivul care a stat la baza divorţului.

În cazul dvs., existând o da­torie mare la plata pensiei de întreţinere a copilului a fostului soţ, puteţi propune acestuia să încheiaţi o tranzacţie de îm­păcare prin care să renunţaţi reciproc: dvs., la datoria acu­mulată, iar dânsul la pretenţiile asupra imobilului cu titlu de compensare.

Pretenţiile referitor la teren sunt neîntemeiate, în cazul în care acest bun a fost obiectul contractului de donaţie, or va­loarea acestuia nu a sporit de­loc în urma reconstrucţiei casei de locuit.

 

Versiunea completă a articolului este disponibilă doar pentru abonații ziarului "Vocea Poporului"!
Abonamentul poate fi perfectat în cadrul redacției ziarului: str. 31 august 1989, 129, etajul IV, mun. Chisinau, MD-2012, tel:. 373 (22) 23 40 93, tel / fax:. 373 (22) 23 41 96, precum și la întreprinderile: Posta Moldovei SA, Moldpresa SA, Pressinform-Curier. Detalii aici.