Sfatul avocatului. Moştenire ilegală

vocea.md
Vocea Poporului, 04.07.2018

   

Am divorţat de soţ doi ani în urmă. În timpul căsăto­riei am construit o casă pe un teren pe care a fost o casă bătrânească ce s-a surpat. La primărie ne-au comunicat că locatarii acelei case au decedat şi acte nu au avut. Respectiv, ne-au eliberat la cerere titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. La finalizarea lucră­rilor de construcţie am înregistrat casa la cadastru. Din motiv că nu am reuşit să ajungem la un compromis, am iniţiat un proces de judecată pentru împărţirea averii. În cadrul şedinţelor de judecată fostul soţ a prezentat un testament întocmit cu 25 de ani în urmă din numele pro­prietarului casei vechi, ca, ulterior, să prezinte şi un cer­tificat de calitate de moştenitor datat recent, pretinzând că este unicul proprietar al casei în baza testamentului. Potrivit registrului de gospodării de colhoznici de la pri­mărie, acea persoană a fost capul gospodăriei care avea o casă de locuit de 39 m.p., pe când casa construită de noi are 160 m.p. Este posibil oare aşa ceva şi cum se poa­te de explicat?

Feodora Arhire, raionul Floreşti

 

În situaţia dvs. este necesar a prezenta în instanţa de judeca­tă probe şi argumente în vede­rea demonstrării temeiniciei ce­rinţelor înaintate şi combaterii argumentelor pârâtului.

În primul rând, trebuie să ţineţi cont că, potrivit preve­derilor art. 497 din Cod civil, înscrierile făcute în registrul bunurilor imobile se prezumă autentice şi complete până la proba contrară.

Dreptul dvs. şi al fostului soţ de proprietate comună asupra casei de locuit este 

înregistrat în registrul bunurilor imobile. Până la anularea acestui drept în modul stabilit de lege, ni­meni nu poate pretinde la bu­nurile dvs.

Oficiul cadastral teritorial nu va efectua nici o rectificare în registru, decât în baza unui act juridic încheiat cu proprietarul sau în baza unui act judecăto­resc.

Deci, existenţa unui testa­ment şi a unui certificat de cali­tate de moştenitor nu serveşte drept temei pentru dobândirea dreptului de proprietate, ci sta­bileşte doar calitatea de moşte­nitor al persoanei.

Moştenirea este transmite­rea patrimoniului unei persoa­ne fizice decedate către succe­sorii săi. Dreptul de proprietate asupra bunurilor moştenite prin testament se dobândeşte prin primirea certificatului de moş­tenitor testamentar pentru bunurile expres menţionate în acest act.

În cazul dvs., fostul soţ poate pretinde că este unic proprie­tar, doar dacă demonstrează că casa de locuit a fost proprieta­tea persoanei care a întocmit testamentul, şi, deoarece este bun imobil, urmează să prezin­te proba că a fost înregistrat în modul corespunzător, până la decesul acestuia. Pentru ca să îşi realizeze dreptul la succesi­une, trebuie să anuleze dreptul dvs. de proprietate asupra bu­nului imobil, or notarul elibe­rează certificat de moştenitor asupra bunurilor imobile doar în baza unui extras corespunză­tor din registrul bunurilor imo­bile sau în temeiul unei hotărâri judecătoreşti.

Este important de menţio­nat că dvs. deţineţi dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit, la care la moment nu pretinde fostul soţ.

Cred că acesta nici nu poate pretinde, or la începutul anilor 90 al secolului trecut, era pe­rioada de trecere a terenurilor din proprietatea exclusivă a statului în proprietate privată şi testatorul, probabil, nu a fost proprietar al terenului.

Anularea titlului de autenti­ficare a dreptului deţinătorului de teren este o procedură şi mai anevoioasă, practic fără şanse de succes, or trebuie să fie anu­lată şi decizia consiliului sătesc prin care a fost atribuit terenul, fiind lipsă motive întemeiate de nulitate şi omişi toţi termenii le­gali de contestare.

Cu referire la termenul de primire de către notar a cererii de intentare a procedurii suc­cesorale, acţiunile notarului şi a fostului dvs. soţ ar putea fi cata­logate ca ilegale.

Succesiunea se deschide în urma decesului persoanei. Mo­mentul deschiderii succesiunii se consideră cel al decesului persoanei care a lăsat moşte­nirea. Succesiunea se consideră acceptată, când moştenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o decla­raţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patri­moniului succesoral. Termenul de acceptare a succesiunii este de şase luni de la data deschi­derii ei.

Notarul, primind informaţia despre decesul persoanei, des­chide procedura succesorală în baza declaraţiei scrise a moşte­nitorilor testamentari. Notarul refuză să deschidă procedura succesorală dacă declaraţia de acceptare a succesiunii a fost depusă după expirarea terme­nului stabilit de legislaţie (art. 58 al Legii cu privire la notari­at).

La dorinţă, puteţi face un denunţ la poliţie privitor la ac­ţiunile ilegale ale notarului şi fostului soţ.