Realităţile triste ale unei statistici înzorzonate

Foto: ziarulnational.md

Dacă parcurgem comunicatele de presă ale Biroului Naţional de Statistică (BNS) de la 2009 încoace, vedem o tendinţă constantă de scădere a inflaţiei. După ce, în 2010-2011, creşterea preţurilor de consum a atins cote moderate de 7,4-7,6%, în anii următori, inflaţia a coborât la nivelul de 4,6, 4,7%, în 2014. De ce atunci sondajele indică o stare de nemulţumire a po­pulaţiei faţă de condiţiile de viaţă? Astfel, în ciuda ritmului încetinit de creştere a preţurilor, raportat de statisticile oficiale, de exemplu, un studiu recent al Asociaţiei Naţionale de Mar­keting denotă că situația financiară a cetățenilor țării nu s-a schimbat în ultima vreme.

Scumpirile la produse afectează populaţia cu venituri mici

Explicaţia vine de la Institutul Naţional de Cercetări Economice (INCE), care a realizat un studiu privind preţurile cu amănuntul la comanda CNSM. Autorii susţin că în pofida ritmului scăzut al in­flaţiei din ţară din ultimii 5-6 ani, s-au scumpit foarte mult produse­le, îndeosebi cele alimentare, care sunt cumpărate cel mai frecvent de către populația ţării cu cele mai mici venituri. Bunăoară, dacă în 2010-2013 prețurile la produsele alimentare au crescut în medie cu 26,8%, laptele și produsele lactate s-au scumpit cu 34,6 la sută, iar laptele de consum chiar cu 45,8%. Costul unui litru de ulei vegetal a crescut cu mai bine de 50 la sută. Prețurile ouălor cu amănuntul s-au majorat cu aproape 60%. Cele mai semnificative creșteri de pre­ţuri, în perioada 2010-2013, s-au înregistrat la zahăr, cu aproape 80%, la legume, cu peste 65%, și la struguri, cu aproximativ 90%.

Cât privește prețurile cu amă­nuntul la mărfuri nealimentare, acestea s-au majorat în anii 2010-2013 în medie cu 23,4%. Însă, ca şi în cazul produselor alimentare, cel mai mult s-au scumpit mărfurile cele mai solicitate de către majo­ritatea populaţiei: materialele de construcţii, cu peste 25%, combus­tibili, cu mai bine de 55%.

BNM trebuie să fie responsabilă pentru stabilitatea monedei naționale

Nici tarifele la serviciile presta­te populației, după datele statisti­ce oficiale, nu au crescut cine ştie ce. Totuşi, remarcă studiul INCE, cifrele medii ale BNS ascund o scumpire substanţială a serviciilor comunale, cu 51,4%. Tariful pentru gaze naturale din reţea s-a majorat cu aproape 70%. Au sporit costu­rile pentru educaţie şi învăţământ, cu 43,5 la sută. Domeniul culturii a devenit inaccesibil pentru per­soanele cu venituri mici, după o creștere de peste 40 la sută a pre­ţurilor pentru serviciile prestate în sfera dată. De altminteri, prețurile și tarifele la bunurile și serviciile vitale continuă să crească şi în anul de faţă. S-au scumpit medicamen­tele, benzina şi motorina.

În ţara noastră, principalul re­gulator al preţurilor este Banca Naţională a Moldovei (BNM), al cărui obiectiv fundamental îl re­prezintă stabilitatea preţurilor. Aceasta, după ce iniţial scopul fun­damental al BNM a fost „realizarea şi menţinerea stabilităţii monedei naţionale”. Totuşi, se subliniază în studiul INCE, BNM nu ar trebui să renunţe la obiectivul fundamen­tal anterior, asigurarea stabilităţii cursului de schimb al monedei na­ţionale. Deoarece, explică savanţii INCE, într-o economie mică, des­chisă, precum este cea a noastră, ce se caracterizează printr-o de­pendenţă înaltă de relaţiile econo­mice externe, prin volumele mari de importuri şi exporturi în raport cu producţia internă, impactul cur­sului de schimb asupra stabilităţii preţurilor este foarte important.

Trebuie de avut în vedere şi fap­tul că ponderea înaltă, în continuă creştere, a importurilor în PIB, supremaţia acestora asupra expor­turilor, reprezintă o ameninţare constantă pentru creşterea preţu­rilor de consum pe piaţa internă din perspectiva deprecierii mone­dei naţionale, eşecului politicii de stabilitate a cursului de schimb. Or, devalorizarea bruscă a leului moldovenesc sau tendinţa de de­preciere comportă riscuri mari de creştere a preţurilor, inclusiv la bunurile şi serviciile de consum. Concluzia este că politica de asigu­rare a stabilităţii preţurilor a BNM trebuie să fie conjugată în mod constant cu politica de stabilitate a cursului valutar. Din păcate, acum, în plină criză financiară, adminis­traţia BNM îşi declină orice res­ponsabilitate pentru devalorizarea catastrofală a monedei naţională şi, implicit, a salariilor noastre.

Veniturile populaţiei cresc, sărăcia se extinde

Autorii studiului INCE remarcă alt paradox al realităţilor noastre. În ultimii ani, susţin aceştia, apa­rent, veniturile populaţiei cresc mai repede decât preţurile de con­sum. De exemplu, salariile s-au majorat anual în 2012-2013 cu peste 8%, în timp ce preţurile au crescut doar cu 4,6%. Ar reieşi că avem o îmbunătăţire a nivelului de trai al populaţiei ţării. Din pă­cate, în Republica Moldova, prob-lemele sărăciei şi ale inegalităţii se acutizează. Pe motivul preţului înalt, multe bunuri şi servicii de­vin inaccesibile pentru categoriile de populaţie cu venituri mici. De aceea, se recomandă reactualiza­rea cadrului legislativ şi normativ, care reglementează stabilirea şi re­vizuirea salariului minim pe ţară, precum şi utilizarea minimului de existenţă, calculat pentru diferi­tele categorii de populaţie, drept un instrument pentru politicile de protecţie a veniturilor, în special, pentru păturile sărace, pentru a di­minua impactul creşterii preţurilor de consum.

Haos în sfera preţurilor reglementate de către stat

În fine, constată studiul INCE, politica şi mecanismele de regle­mentare de către stat a preţurilor de consum şi a tarifelor necesită o îmbunătăţire substanţială. Nu există o concordanţă între cadrul legislativ şi cel de reglementare, din care cauză unele dispoziţii ale legislaţiei existente se bat cap în cap. Principiile, regulile, ordinea, procedurile şi instrumentele de po­litică în domeniul preţurilor şi ta­rifelor sunt „împrăştiate” prin mai multe acte normative, care reg-lementează activitatea diferitelor sectoare, organe ale administraţiei publice. Implementarea politicilor de preţuri şi reglementarea preţu­rilor şi a tarifelor se efectuează de către mai multe autorităţi publi­ce. Astfel, tarifele pentru energia electrică, termică şi gazele natu­rale sunt reglementate şi aprobate de către ANRE, după metodologia acesteia. Iar tarifele pentru servici­ile de comunicaţii electronice de uz general, oferite utilizatorilor finali, persoane fizice, sunt reglementate de către ANRCETI. Reglementarea preţurilor la medicamente ţine de competenţa Ministerului Sănătăţii.

De aceea, se insistă asupra ela­borării şi adoptării unui proiect de lege privind politica de stat în domeniul preţurilor şi al tarifelor, care să stabilească obiectivele eco­nomice şi sociale, principiile de bază ale politicii de stat în această sferă, inclusiv pentru bunurile şi serviciile de consum.

Sindicatele cer o lege privind preţurile şi tarifele

Studiul INCE vine să sublinie­ze încă o dată, a menționat Petru Chiriac, vicepreşedinte al Confe­deraţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, că în ţara noastră, la stabilirea preţurilor, a tarifelor nu se ţine cont de impactul acestora asupra nivelului de trai al locuito­rilor ţării cu cele mai mici venituri, ci se manifestă interes doar pentru profitul pe care urmează să-l reali­zeze agenţii economici ca urmare a scumpirilor. Cu părere de rău, problemele protecţiei sociale a ce­tăţenilor Republicii Moldova sunt ocolite tot mai mult de către stat. Prin majorările sistematice de pre­ţuri, multe produse, servicii devin inaccesibile pentru păturile sărace ale populaţiei ţării noastre. De ace­ea, CNSM insistă să fie elaborat un proiect de lege cu privire la preţuri şi tarife, care să fie discutat în cad-rul negocierilor tripartite, pentru a fi dezbătut şi aprobat de către Parlamentul ţării. Prin adoptarea acestui act legislativ, ar trebui să fie excluse samavolniciile în ce priveş­te stabilirea preţurilor la produsele de primă necesitate, precum pâi­nea, laptele, zahărul, untul. Astfel încât păturile vulnerabile ale popu­laţiei să simtă atenţia cuvenită din partea statului.