Piaţa muncii, pulsul slab al economiei moldoveneşti

Se ştie că orice economie se bazează pe trei piloni importanţi – capitalul, forţa de muncă şi eficienţa umană şi economică. Piaţa forţei de muncă din Moldova este foarte complexă şi e determinată de mai mulţi factori, inclusiv de nivelul general al dezvol­tării economice. Recent, la conferinţa internaţională „MACRO 2013: o privire globală asupra economiei Moldovei” s-a discutat, inclusiv, despre deficienţele şi modalităţile de remediere pe piaţa forţei de muncă.

 

Problemele pe piaţa muncii sunt determinate de un şir de factori ce se influenţează reci­proc, cum ar fi dezvoltarea eco­nomică precară a ţării, sărăcia, salariile mici etc., care la rândul lor alimentează migraţia excesi­vă a forţei de muncă peste hota­re, percepută de populaţie drept singura opţiune de menţinere a unui trai decent, iar, uneori, şi de supravieţuire. Conform date­lor oficiale, aproape 330 mii de moldoveni au plecat la muncă în afara ţării. Însă experţii econo­mici susţin că această statistică nu este relevantă, numărul real al persoanelor care au migrat la muncă în exterior ar fi, cel puţin, de două ori mai mare.

„Fluctuaţia forţei de muncă este generată, în primul rând, de salariile mici care nu satisfac ne­cesităţile primare ale angajaţilor. Ca urmare, angajaţii se orientea­ză fie spre căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, fie spre migrarea la lucru peste hotare, unde, chiar dacă condiţiile de muncă sunt mai dificile şi poziţia socială este mai inferioară, sala­riile oferite sunt net superioare celor din Moldova”, afirmă Adri­an Lupuşor, director executiv Ex­pert-Grup.

 

Fluctuaţie şi lipsă de cadre calificate

 

Un factor secundar ce contri­buie la fenomenul fluctuaţiei ca­drelor, este incapacitatea patroni­lor de a asigura angajaţii cu lucru permanent şi salarii stabile, care, la rândul său, este determinat de capacitatea redusă de a realiza produsul sau serviciul prestat (în special în cazul întreprinderilor ce activează în domeniul agri­col).

 

 

Totodată, majoritatea locuri­lor vacante declarate de agenţiile teritoriale de ocupare a forţei de muncă sunt cu salarii neatracti­ve. Astfel, la ANOFM Chişinău erau înregistrate 4045 locuri de muncă, iar numărul şomerilor era de 3000 la începutul lui iunie curent. Din numărul total de lo­curi vacante, jumătate sunt la un salariu de până la 2 mii de lei şi doar 10% dintre acestea sunt la salarii mai mari de 4 mii de lei.

Suplinirea posturilor de mun­că vacante este o problemă destul de serioasă în economia ţării. Un studiu efectuat de Camera Ame­ricană de Comerţ arată că fiecare a treia întreprindere s-a confrun­tat cu dificultăţi la suplinirea po­ziţiilor vacante în ultimele 12-18 luni. Cel mai des, cu această pro­blemă se confruntă întreprinde­rile medii şi mari – 76%, compa­rativ cu 51% din întreprinderile mici şi 27% întreprinderi micro. Perioada medie de ocupare a unui loc de muncă vacant este de 23 zile.

Studiul respectiv, a conturat câteva măsuri importante pe care Guvernul ar trebui să le între­prindă ca insuficienţa şi fluctua­ţia forţei de muncă să fie redusă – oferirea salariilor compatibile cu un nivel de trai decent, crea­rea locurilor de muncă stabile, susţinerea businessului mic prin reducerea poverii de impozitare, reducerea numărului de controa­le din partea organelor abilitate şi consolidarea economiei naţiona­le.

„Interesant este că nici o com­panie cu capital străin nu con­sideră că oferirea unui salariu decent ar soluţiona problema fluctuaţiei şi insuficienţei de ca­dre. În schimb, mai mult de ju­mătate dintre angajatori conside­ră că oferirea unui loc de muncă stabil şi cu perspective de creştere profesională ar fi cea mai reuşită soluţie”, se spune în raportul Ca­merei de Comerţ Americane.

Până nu demult, braţele iefti­ne de muncă era punctul forte de atragere a investitorilor în Repu­blica Moldova. Acum însă, aceş­tia nu-şi mai pot majora volumul de producţie, pe motivul lipsei forţei de muncă, mai ales în in­dustria uşoară.

 

Radiografia pieţei de muncă: îmbătrânirea populaţiei şi migraţia intensă

 

Astăzi, fiecare al doilea agent economic se confruntă cu un deficit de personal, cauzat de emigrarea unei bune părţi, dar şi de calificarea joasă a forţei de muncă. În acest context, mulţi agenţi economici sunt nevoiţi să recurgă la angajarea cadrelor mai puţin calificate, ceea ce pune în pericol calitatea producţiei şi re­spectiv, profitul companiilor.

Ana Moldovanu, şefa Depar­tamentului protecţie social-eco­nomică, CNSM susţine că ac­tualul sistem educaţional oferă specialităţi care nu reprezintă ne­cesitatea reală a pieţei de muncă şi că lipseşte o politică naţională cu privire la pregătirea şi orienta­rea profesională a tinerilor. Asta, în condiţiile în care economia naţională duce o lipsă acută de ingineri, tehnologi, muncitori calificaţi în toate domeniile şi are un surplus de economişti, jurişti, traducători etc.

„Instituţiile de învăţământ, cât şi agenţii economici ar trebui să colaboreze pentru a stabili prio­rităţile privind programele de in­struire profesională. Însă, la mo­ment, programele de studii sunt inadecvate şi starea tehnico-ma­terială a instituţiilor e modestă şi nu e posibilă combinarea teoriei cu practica”, conchide Ana Mol­dovanu.

Ministra Educaţiei, Maia San­du, recunoaşte că sistemul autoh­ton de educaţie este unul care nu poate genera specialişti compe­titivi pe piaţa muncii, chiar dacă finanţarea învăţământului ocupă o pondere de 10% în PIB. Ea sus­ţine că învăţământul vocaţional-tehnic va fi reanimat şi că deja se elaborează o strategie de restruc­turarea a acestuia.

 

Ocuparea informală înaltă

 

Datele oficiale arată că mai mult de 340 de mii de persoane au avut în 2012 un loc de mun­că informal sau 1/3 din numărul total al angajaţilor. Însă statistica nu include munca „la negru”, deşi este un fenomen consistent în Moldova – ponderea sectorului este estimată la 30%, influenţând nivelul salariilor şi productivită­ţii reale. Guvernul şi-a propus în 2011, printr-un plan de acţiuni să diminueze contabilitatea du­blă, munca „la negru” şi salariile „în plic”, însă rezultatele sunt, de­ocamdată, minime.

 

 

„După părerea mea, Guvernul trebuie să aplice o analiză cost-beneficiu şi să înţeleagă riscurile pe care şi le asumă. În particular, merită să ne concentrăm asupra reducerii ocupării informale – mai mult de jumătate din care este în sectorul agrar, de unde este practic imposibil de elimi­nat.

Riscul major este că dacă nu vor scădea costurile neformale pe care le suportă firmele, cauzate de corupţie, birocraţie şi concurenţă neloială – „albirea” forţată a sala­riilor şi oficializarea angajării va duce la creşterea costurilor forţei de muncă pentru firme. Strânse cu uşa, multe întreprinderi vor fi nevoite să lichideze locuri de muncă sau să elibereze forţa de muncă redutantă, cum ar fi în cazul întreprinderilor agricole, care menţin angajarea popu­laţiei inclusiv în virtutea unor responsabilităţi sociale impuse de autorităţile locale şi centra­le, sau asumate din considerent economic. Am în vedere necesi­tatea întreprinderilor agricole de un efort de muncă mai intens în perioada recoltei, din care cauză, menţin un nivel înalt de angajare informală şi în inter-sezon”, spu­ne Valeriu Prohniţchi, expert in­dependent.