22 ianuarie 2020
Chisinau
Dialoguri

Olga Costin: „Valoarea omului, chiar dacă vine dintr-o ţară săracă, nu se reduce la banii pe care îi are în buzunar”

Loading
Dialoguri Olga Costin: „Valoarea omului, chiar dacă vine dintr-o ţară săracă, nu se reduce la banii pe care îi are în buzunar”
Olga Costin: „Valoarea omului, chiar dacă vine dintr-o ţară săracă, nu se reduce la banii pe care îi are în buzunar”
olga-costin

Foto: arhivă personală

Olga Costin este originară din Costeşti, raionul Râşcani. În anul 1998, a absolvit Faculta­tea de pedagogie, clasele primare şi limba engleză, de la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chişinău, iar viitorul îi apărea în culori sumbre. După studii, a fost anga­jată cu un salariu sub o mie de lei. A fost nevoită să locuiască într-un cămin, în care con­diţiile rămâneau aceleaşi chiar şi peste ani. Astăzi, Olga Costin locuieşte în Germania, unde este învăţătoare de limba engleză la clasele primare. Recent, s-a aflat împreună cu familia la Chişinău, în vizită la ai săi.

 

– Doamnă Costin, de ce ați ple­cat din țară?

– Standardul de viață cu care m-am ciocnit după absolvirea facultății m-a pus pe gânduri. De­testam faptul că, după ani de stu­dii, am ajuns în acea stare, când cu banii câștigați nu puteai să duci un trai demn. Totodată, am fost frustrată că nu erau aprecia­te cunoștințele noastre sau faptul că doream să obținem ceva. Acest lucru nu era important. Atunci conta ca cineva să aibă business ca să facă bani. Am fost destul de dezamăgită. Am ajuns la conclu­zia că singura soluție era să plec. Mi-am zis: cunoști engleza, poți să pleci undeva. Nu a ieșit inițial cu engleza și am mai făcut un an postuniversitar la USM, limba germană, ca traducător. Astfel, în 1999, am plecat la niște cursuri în Germania, iar în 2000 am mers într-o familie ca să asimilez mai bine limba. Apoi am susținut un examen de admitere la facultatea de acolo, la lingvistica germană și jurnalistică.

De la început ne-a fost greu, dar facultatea a fost mai mult un mijloc de a rămâne acolo, pentru că diploma noastră nu era recu­noscută. Am susținut toate exa­menele, pentru că eu nu am ple­cat acolo cu o bursă și trebuia să ne descurcăm singuri, împreună cu soțul. Trebuia să muncim în timpul liber, în afară de facultate. Totodată, vroiam să-mi întemeiez o familie şi astfel a apărut primul copil. A fost o perioadă ca în seri­alul „Tânăr și neliniștit”.

Trebuia să fac studii ca să fiu plătită ca un german. Anul tre­cut, am susținut primul examen și mai am unul. Acum fac un fel de practică de stat, la ei se numește referendariat, pe care trebuie să-l facă juriștii, medicii și învățătorii, iar la anul o să am un motiv bun de sărbătorit.

– De ce ați ales anume Germa­nia?

– De fapt, eu vroiam să plec în Anglia, dar era mai greu de ajuns acolo. În perioada aceea, tatăl meu era în Germania și a fost mai ușor și mai sigur să ajung aici. Nu am plecat cu ochii închiși.

 

olga costin

Foto: arhivă personală

 

– Înseamnă că nu v-a fost greu să vă adaptați? Care a fost, totuși, cel mai dificil lucru?

– Eu am fost introdusă în soci­etatea germană din partea cea mai bună. În familia la care am stat m-au apreciat pentru că aveam studii, iar pentru ei este foarte im­portant acest lucru. În perioada în care ești student, beneficiezi de o anumită protecție – nu plătești im­pozite, asigurări și îți pare că totul e în roz. Eu așzice că abia acum, cunoscând limba la perfecție, este mult mai grea adaptarea. După ce soțul și-a deschis o firmă, iar eu nu mai aveam statut de student, au apărut responsabilitățile socia­le, am observat că impozitele sunt multe. Abia atunci te trezești și îți dai seama că nu mai este chiar totul așa de roz cum ne părea. In­tegrarea a fost prea ușoară pentru noi. Cel mai greu este să te menții în societate. De aceea, eu am fost nevoită să fac acești doi ani de referendariat, pentru că înțeleg că salariul meu se va dubla cel puțin după aceasta și deja sunt alte condiții, alte posibilități.

– Cum ați caracteriza învă-țământul de acolo?

– Ei spun că sistemul lor de educaţie e deja învechit. Un lucru care mie îmi place foarte mult sunt materialele didactice. Când fă­ceam engleza în Moldova, aveam manuale sovietice, cu cuvinte care nu se mai folosesc. Acolo este o diversitate foarte mare. Manua­lele sunt diferențiate pentru dife­rite niveluri. Există absolut toa­te posibilitățile tehnice, până la amenajarea cabinetului. Totodată, elevii nu sunt atât de încărcați ca ai noștri şi au mai mult timp pen­tru ocupațiile extrașcolare. După amiază, ei merg și fac sport, balet, tango, muzică.

– Cât de des veniți în Moldova?

– Suntem anul acesta în prag de a deveni cetățeni ai Germani­ei, chiar dacă nu am plecat acolo cu acest gând. Am plecat într-o aventură, iar Germania n-a fost destinația mea. Nici să mă întorc nu îmi doresc. Încă sunt cu gândul de a pleca mai departe, de a vizita alte țări.

– De ce nu mai doriți să reveniți în țară?

– Chiar acum, când ne aflăm la Chișinău, avem de furcă cu birocrația. Din acest motiv sunt foarte frustrată. Mergi după niște acte obișnuite, după care se începe: ștampile adăugătoare, bani în plus. Recunosc, până la urmă îți rezolvi problemele, dar trebuie să suni pe cineva, să ceri ajutorul cuiva, dar pe mine asta mă deranjează.

 

olga costin

Foto: arhivă personală

 

– Ce vă place cel mai mult la nemți?

– Punctualitatea, pe care nu am învățat-o nici până în ziua de azi. Îmi place faptul că dacă s-a zis și s-a promis ceva, se face. Apreciez transparența, indiferent că e în politică sau administrație. Se mai întâmplă și acolo că mai dai pes­te o persoană imbecilă, dar dacă nu ești mulțumit, ajungi la a doua persoană și oricum obții rezultatul scontat.

– Dar ce le lipsește nemților și au moldovenii?

– Eu nu știu dacă doar nemților, dar lumea devine ușor izolată și nu știu să se distreze așa cum o facem noi. De exemplu, când sărbătorim Ziua națională, noi, de la Societatea moldovenilor din Germania, aran­jăm corturi, mese, facem donații, organizăm dansuri populare, fiind îmbrăcaţi în costume naţionale. Toți se miră că, fiind atât de puțini, vreo 20 de persoane, ghidați de doamna Angela Mutruc, reușim să facem atâtea activităţi. Nu știu cum am fi noi dacă am fi tot atât de bogați ca și nemții, pentru că se zice că banii duc la individualism. Când mergi la o sărbătoare orga­nizată de nemți, acolo se mănâncă doar și se discută. Ai noștri dan­sează, se distrează. Așspune că ai noștri sunt mai emotivi.

– Ce știu oamenii din Germa­nia despre Moldova?

– Cine mă întreba de unde sunt și spuneam că-s din Moldova, zi­cea că n-a auzit ori echivala țara cu sărăcie, corupție. Și părerea asta și-o făceau din presă, deoarece de peste tot veneau numai informații negative. Eu personal am detestat acest lucru. De aceea, împreună cu colegii de la Societatea moldoveni­lor din Germania, ne-am gândit că cineva trebuie să-i facă pe oamenii aceștia să-și schimbe părerea, că este nevoie de informație poziti­vă despre țara noastră. Valoarea omului, chiar dacă vine dintr-o țară săracă, nu se reduce la banii pe care îi are în buzunar.

– Vă mulțumim pentru inter­viu și vă dorim succes!

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și
HTML Snippets Powered By : XYZScripts.com