Oleg BUDZA: Sunt sigur că, în curând, mulţi patroni vor ieşi din economia informală

Ion Moldovanu
Vocea Poporului, 27.03.2017

   

oleg-budza

Foto: vocea.md

 

Angajatorii care vor fi depistaţi, începând cu 16 martie 2017, că folosesc munca nedeclarată riscă amenzi de până la 75 de mii de lei, în corespundere cu unele modificări recente la Codul contra­venţional. Despre impactul potenţial al acestora, dar şi alte aspecte legate de aplicarea lor am discutat cu Oleg Budza, preşedintele Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova.

 

– Care este impactul aşteptat al creşterii răspunderii contravenţionale pentru utilizarea muncii nedeclarate?

 

– În primul rând, aş vrea să subliniez că acest impact îi avantajează pe salariaţii şi angajatorii care activează legal şi este fa­vorabil formării bugetului de stat, celui al asigurărilor sociale de stat, precum şi a ce­lui al asigurărilor de sănătate. Cel mai mare impact însă ar trebui să-l constituie ieşirea treptată din subteran a acelui sector de economie care practică fenomenul achită­rii salariilor „în plic”.

Cât priveşte amploarea economiei in­formale, în prezent, se vehiculează cu ci­fre de ordinul a 30-40 şi chiar 70 la sută sau cu sume echivalente în medie cu 12-14 miliarde de lei. În aceste condiţii, noi nu putem obţine majorarea salariilor pen­tru pedagogi şi medici, pentru angajaţii din cultură şi din alte sectoare. Banii sunt însă şi pot fi scoşi din acest cerc vicios, pentru a circula oficial.

Pe de altă parte, chiar şi la cea mai re­centă şedinţă a Comisiei tripartite, dar şi în discuţiile cu patronatele, cu firmele străine care activează în ţara noastră şi folosesc munca oficială, aceştia afirmă că nu sunt create condiţii echitabile în raport cu cei care ascund o parte din salarii. Aceştia nu achită impozite şi generează concuren­ţă neloială. Din această cauză, unii nu vor avea niciodată şanse să câştige la licitaţii, pentru că ceilalţi îşi diminuează prin me­tode ilegale fondul pentru remunerarea muncii şi alte costuri.

Eu cred că cea mai complicată proble­mă ţine de nivelul de responsabilitate de care dă dovadă fiecare în parte. Bunăoa­ră, mulţi se revoltă pe calitatea serviciilor medicale, de corupţie şi caută pricina doar în medici şi în sistemul de sănătate. Nu se gândesc că majoritatea angajaţilor achită contribuţii în fondul asigurărilor de sănă­tate doar din salariul minim, deşi primesc mult mai mult. Şi atunci apare un paradox: achită contribuţii minime, dar cer servicii de calitate înaltă.

 

– Cum s-a ajuns la nivelul actual al acestor amenzi şi care este situaţia în alte ţări?

 

– Amenzile au fost stabilite începând cu 16 martie. Este şi munca, şi meritul sin­dicatelor. Noi am insistat şi am promovat această măsură. Am dat drept exemplu nivelul usturător al acestor sancţiuni în Polonia, Ungaria, România sau Belgia. Cu economia informală trebuie să se lupte cu o mână de fier, iar patronul trebuie să-şi asume riscul atunci când oferă salariul în plic, la fel ca şi angajatul care îl acceptă.

Sigur că nivelul actual al acestor amenzi diferă de cel din alte ţări, unde veniturile şi salariile sunt mult mai mari. Noi nu ne putem compara cu Germania, Belgia sau Olanda. Acolo, dacă sunt depistaţi vreo cinci moldoveni care muncesc „la negru” şi nu achită contribuţii, se aplică o amendă în jur de 30 de mii de euro. Pe lângă sancţi­unile enorme, agenţii economici riscă să le fie închise şi afacerile.

Şi ei nu mai vor să se confrunte cu ast­fel de probleme. De aceea, preferă să an­gajeze oameni legal, să achite impozitele. În acest fel, ei au fost deprinşi să respecte legea.

În cadrul unor dezbateri recente pe marginea acestei probleme, reprezentanţii patronatelor au propus să fie recunoscut faptul că dispun de posibilităţi pentru a merge în întâmpinarea salariaţilor şi a sin­dicatelor şi a găsi rezerve pentru a majora salariile. În caz contrar, degrabă nu vor mai avea suficientă forţă de muncă pentru a desfăşura afaceri.

Ei propun ca, în primul rând, să fie pur­tate tratative pentru a fi majorate salariile în sectorul real, pentru ca, pe măsură ce vor creşte defalcările în buget, să fie po­sibilă creşterea lefurilor şi în sistemul bu­getar. Şi atunci oamenii vor simţi că pot munci şi primi salarii decente. Totodată, vor avea loc negocieri pentru a fi micşora­tă presiunea fiscală asupra patronilor. Noi suntem pentru aceasta şi credem că e un lucru benefic.

 

– Care ar trebui să fie, în viziunea sindicatelor, mecanismul de aplicare a noilor amenzi?

 

– În articolul 55 secund din Codul con­travenţional, pentru achitarea salariilor sau a altor plăţi fără a fi reflectate în eviden­ţa contabilă, este prevăzută o amendă de la 1000 la 1500 de unităţi convenţionale, aplicată persoanei cu funcţie de răspunde­re. Este vorba de sancţiuni de la 50 de mii până la 75 de mii de lei. Este o sumă foarte mare.

Până acum, acestea erau aplicate prin intermediul instanţelor de judecată. Mai întâi, inspectorii de stat ai muncii depistea­ză ilegalităţile şi se adresează în instanţă, fără a stabili şi suma amenzilor. Cel mai degrabă, acelaşi mecanism va fi utilizat şi în continuare.

 

– Credeţi că inspectorii de muncă au pârghiile necesare pentru a depista astfel de încălcări?

 

– De depistat – da. Noi am luptat foar­te mult în 2016 pentru a fi revizuite unele prevederi din Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, care limitează împuternicirile Inspectora­tului de Stat al Muncii. Şi considerăm că aceste eforturi nu au fost zadarnice, fiindcă se înteţiseră şi accidentele de muncă grave şi mortale.

În alte ţări, inspectorii de muncă au şi funcţia de a aplica amenzi. La noi, cel mai grav e că, de multe ori, instanţa de judeca­tă tărăgănează aceste cazuri şi în jur de 50 la sută din amenzi, conform statisticilor, nu mai ajung să fie aplicate. Şi noi conside­răm că, atunci când sunt depistate astfel de încălcări, sancţiunile trebuie să fie apli­cate, respectiv, amenzile să fie încasate, în maximum o lună–două. În caz contrar, nu va fi nici un efect.

Eu sunt sigur că modificările din Codul contravenţional despre care vorbim au fost adoptate şi la recomandarea experţilor PricewaterhouseCoopers, care oferă Gu­vernului expertiză în problema combaterii muncii „la negru”. Ei au elaborat anterior măsuri pentru soluţionarea aceleiaşi pro­bleme în România, Bulgaria şi Polonia. În ţara noastră, ei urmează să înainteze dife­rite propuneri privind îmbunătăţirea admi­nistrării fiscale.

Noi suntem de aceeaşi părere cu patro­nii, că nu se poate acționa numai cu bâta. Cu toate acestea, sistemul ar trebui să funcţioneze după principiul plitei încinse: cel care a comis încălcări, s-a fript, trebuie să fie pedepsit. Totuşi, în paralel, trebuie să se lucreze la unele modalităţi mai flexibile de percepere a impozitelor.

 

– Ce rol revine în acest proces grupuri­lor interdisciplinare?

 

– Ele ar putea avea o implicare parţia­lă. A existat un efect al activităţii lor şi noi am subliniat acest lucru. Au fost depista­te diferite nereguli, tendinţe. Într-o mare măsură, noi sperăm că, odată cu sporirea răspunderii contravenţionale, se va schim­ba psihologia celor care angajează la ser­viciu, pentru că amenzile sunt deja destul de mari.

În ţara noastră, problema a prins rădă­cini. Angajatorii cred că totul le este permis. Fenomenul este însă răspândit mai mult la întreprinderile unde nu există organizaţii sindicale. Acolo poate că şi salariaţii intră în cârdăşie cu angajatorii. Cu toate acestea, nu cred că, la angajare, lucrătorii din ţara noastră le pot pune condiţii patronilor cu privire la declararea integrală a salariului. Nu dictează angajaţii şi, de aceea, nu tre­buie să ne batem joc de oamenii care au nevoie de un loc de muncă şi sunt nevoiţi să accepte orice fel de condiţii.

 

– Ce măsuri ar mai fi necesare pentru combaterea muncii nedeclarate?

 

– În primul rând, trebuie să arătăm clar care sunt beneficiile transferării afacerilor în sfera legală. Acum, pensiile vor fi calcu­late după noile prevederi legale şi unele persoane care au muncit o viaţă se vor tre­zi cu o situaţie care nu va arăta prea bine. În unele cazuri, ei înşişi nu au dorit să achi­te impozite, iar pensia lor va fi mai mică. Nici calitatea serviciilor medicale nu poate fi mai înaltă, dacă sunt plătite contribuţii mizere.

Trebuie să găsim şi o formulă adecvată în relaţiile dintre salariaţi şi patron. Numai cu bâta nu vom rezolva problema, trebuie să existe diferite metode de stimulare.

Ultimele discuţii avute cu factorii de de­cizie ne fac să credem că problema este abordată la modul cel mai serios. Ea a fost ridicată şi de reprezentanţii FMI, şi de ai Consiliului Europei. Drept urmare, munca nedeclarată este calificată drept flagel ce produce o gaură neagră în buget. Şi cu toate că autorităţile statului spun că nu au destui bani, este evident că ei există în in­teriorul ţării, dar trebuie găsite căi prin care să poată fi scoși la lumină.

Cea mai mare bucurie pentru noi este că această problemă a fost abordată. Acum, că au intrat în vigoare noile prevederi ale Codului contravenţional, noi o să monito­rizăm atent toate evenimentele legate de aceasta. Sunt sigur că, în prima jumătate a acestui an, o parte dintre patroni vor ieşi din economia informală.