Agenţia Proprietăţii Publice (APP) dă actul vânzării celei mai mari întreprinderi de fabricare a medicamentelor „Farmaco” din ţară drept o tranzacţie de succes. Mare scofală! După ce acum doi ani s-au cerut 82 de milioane de lei, de abia s-a reuşit a încasa ceva mai mult de 50 de milioane de lei pe întreprindere!
Dar, în genere, a avut rostul să scoatem la mezat principalul producător de medicamente din ţară? Reprezentanţii agenţiei spun că în ultimul an „Farmaco” a generat pierderi, că utilajele întreprinderii sunt învechite. Dacă lucrurile stau anume aşa, atunci ar fi fost cazul să fie schimbată conducerea, trebuia îmbunătăţit managementul. Cât priveşte argumentul cu învechirea utilajelor, ţin să le amintesc guvernanţilor noştri că doar cu doi ani în urmă site-ul acestui agent economic ne relata că S.A. „Farmaco” „este una din structurile implicate nemijlocit în activitatea de ocrotire a sănătăţii oamenilor”, că „dispune de şase secţii moderne, de cinci linii tehnologice performante, de un laborator de control şi asigurare a calităţii producţiei medicamentoase!”. Ca acum, funcţionarii Agenţiei Proprietăţii Publice să ne spună că utilajele sunt învechite! Cineva le-a distrus din rea-voinţă, sau s-a produs cumva o serie de acte de sabotare în aceşti doi ani, care a condus la uzarea liniilor de fabricare a preparatelor medicamentoase?!
Statul şi-a luat banul, ce va fi cu locurile de muncă?
Ei bine, să admitem, totuşi, că a avut loc o tranzacţie de succes, cum încearcă să prezinte lucrurile conducerea agenţiei. Statul şi-a luat banul. Aceste peste 50 de milioane de lei vor fi folosite de Guvernul Republicii Moldova pentru peticirea unei găuri a bugetului de stat, încât li se va pierde urma banilor. Dar ce va fi mai departe cu întreprinderea şi, cel mai important, cu ce beneficii se vor alege lucrătorii S.A. „Farmaco”, li se vor păstra locurile de muncă? Poate cineva să-mi aducă drept exemplu vreo privatizare, vânzare reuşită de către Guvernul Moldovei până acum în sensul creării locurilor de muncă? De obicei, procesul de înstrăinare a bunurilor publice s-a soldat doar cu creşterea armatei de şomeri din ţară.
Am încercat să aflu dacă se va respecta profilul întreprinderii, dacă se vor face concedieri ale angajaţilor, în primul rând de la Viorel Furtună, liderul sindical de la S.A. „ Farmaco”. Cine ca cine, dar respectivul, ales de lucrătorii întreprinderii să le apere interesele, drepturile de muncă, este obligat, pur şi simplu, să cunoască ce va fi cu întreprinderea de acum înainte, dacă se vor face disponibilizări. Recunosc, iniţial, dumnealui a căzut de acord să răspundă la aceste întrebări vitale pentru colectivul de lucrători de aici şi chiar ne-a fixat o discuţie, însă, ulterior, la timpul convenit, nici nu a binevoit să vorbească cu noi la telefon. Trântea receptorul de fiecare dată când ne auzea vocea.
Directorul adjunct al întreprinderii „Farmaco”, atunci când a auzit că îl întrebăm despre perspectivele locurilor de muncă, a reacţionat vehement, ca până la urmă să ne paseze la director.
Pe directorul S.A. „Farmaco” l-am căutat vreo două zile. I-am lăsat numărul nostru de telefon asistentei dumnealui din anticameră, doar să ne răspundă la întrebările vizavi de soarta întreprinderii şi a colectivului de angajaţi. Mai întâi, ne vorbea că se află prin şedinţe, pe teritoriul întreprinderii, ca într-un final, să ni se spună că a plecat într-o delegaţie peste hotare. Mai rău, deranjată de insistenţa noastră, duduia din anticameră s-a răstit, precum că directorul nici nu va vorbi cu noi, deoarece e sătul de interviuri.
Dorina Cebotarean, şefa Direcţiei de privatizare a Agenţiei Proprietăţii Publice, ne-a relatat că în cazul vânzării S.A. „Farmaco” nici nu s-a negociat cu cumpărătorul, compania elveţiană „Tauralp Pharm Holding” AG, aspectele privind păstrarea profilului întreprinderii, menţinerea locurilor de muncă la întreprindere, precum se proceda altădată. Dumneaei ne-a explicat că agenţia a avut doar grijă ca tranzacţia să decurgă cât mai reuşit din perspectiva rezultatelor financiare, a respectării legislaţiei cu privire la privatizare.
Cât de sincer este noul proprietar?
Altfel spus, funcţionarul APP a confirmat că soarta celor câteva sute de lucrători, potrivit datelor de pe site-ul „Farmaco” de la 1 mai 2012, doar specialiştii numărau 300 de persoane, se află la discreţia noului stăpân al întreprinderii, compania elveţiană Tauralp Pharm Holding AG, despre care se cunoaşte foarte puţin. În mass-media noastră s-au strecurat unele informaţii zgârcite, probabil aruncate de conducerea întreprinderii, precum că firma respectivă ar avea câteva proiecte investiţionale peste Prut. Însă mai mult nu am aflat nimic, oricât am „răsfoit” internetul.
Directorul S.A. „Farmaco”, Vladimir Simionov, ne-a zis cu gura asistentei sale din anticameră, că nu ne acordă interviu, că să ne mulţumim cu ceea ce a fost scris, s-a vorbit până acum în mass-media autohtonă. Din păcate, mare lucru nu este de aflat, numai informaţia privind suma pe care o va obţine statul. Doar într-un săptămânal de limbă rusă, de profil financiar-economic, se dau ceva mai multe detalii privind viitorul întreprinderii respective.
Bunăoară, se susţine că la Agenţia Medicamentului a fost depusă o cerere privind înregistrarea a 12 tipuri de medicamente, că se va cheltui o anumită sumă de bani pentru modernizare, că s-ar putea face angajări suplimentare dintr-o anumită perspectivă de timp. Dar mă sperie o afirmaţie plină de cinism din această publicaţie, precum că S.A. „Farmaco” este o afacere a noului stăpân al întreprinderii şi acesta va proceda cu ea cum va găsi de cuviinţă. Adică, ar reieşi că soarta lucrătorilor de aici nu mai interesează pe nimeni!
Chiar dacă se făgăduieşte ce-va, cât de sincere sunt aceste promisiuni? De vreme ce viitorul întreprinderii este privit cu atâta exces de optimism, atunci de ce nimeni din conducere, nici liderul sindical al întreprinderii, nu doreşte să ne confirme o asemenea evoluţie pozitivă? Unde mai pui că avem suspiciuni care ne sunt alimentate de ezitările unui renumit expert în domeniul farmaceuticii, profesor universitar, unul dintre foştii conducători ai Agenţiei Medicamentului, care ne-a explicat că amplasarea blocurilor de producere ale S.A. „Farmaco” nu este cea mai reuşită pentru aplicarea noilor tehnologii de fabricare a medicamentelor de calitate, întrucât ele se află într-o zonă a capitalei unde aerul şi solul sunt extrem de poluate, în virtutea faptului că în regiune se află multe întreprinderi industriale. Numai CET-urile cât otrăvesc natura!
Să nu cunoască aceste detalii compania elveţiană Tauralp Pharm Holding AG, noul proprietar, care, după câte se ştie, tocmai trei luni a negociat condiţiile de preluare a S.A. „Farmaco”? Dacă este la curent, de ce, totuşi, a procurat întreprinderea? Expertul nostru nu exclude două variante: fie că firma elveţiană va alege un alt loc pentru fabricarea medicamentelor, fie că îşi va schimba profilul şi atunci s-a zis cu locurile de muncă la întreprindere.
Tocmai aceste versiuni am fi dorit să le comenteze conducerea, liderul sindical, noul stăpân al întreprinderii, dar, după cum v-am demonstrat, au refuzat s-o facă. Deci, s-ar putea ca una dintre variantele expertului să se realizeze şi atunci ne-am alege cu încă un eşec al privatizării, cu o nouă lichidare a locurilor de muncă în ţară.