Modificarea politicii fiscale. Propunerile sindicatelor

Politica bugetar-fiscală şi cea socială pentru anii 2015-2017 a fost subiectul principal pus în discuţie în cadrul unui seminar de două zile, organizat de De­partamentul protecţie social-economică al Confederaţiei Naţionale a Sindica­telor din Moldova la Staţiunea balneară „Bucuria-Sind” din Vadul lui Vodă.

 

 

(Continuare. Vezi  partea 1)

 

Una dintre propunerile con-federației privind perfecționarea actelor legislative din pachetul de bază pentru aprobarea planului bugetar al țării pentru următorii trei ani am elucidat-o în numărul trecut. În numărul curent con­tinuăm să comentăm inovațiile propuse Guvernului. Un ajutor în acest sens ne oferă Maria Cre­minscaia, consultant principal-expert în probleme financiare și social-economice.

 

Asigurarea socială

 

Sindicatele propun anumite amendamente la Legea nr. 489 privind sistemul public de asi­gurări sociale. Contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale con­stituie 29 la sută, dintre care 23% sunt achitate de patron și șase la sută de salariat. Conform legii, 2/3 urmează să fie achitate de patron, iar 1/3 de salariat, adică raportul ar fi de 19,33 la sută și 9,67 la sută. În opinia sindicate­lor, cota angajatului nu ar trebui să depășească ¼ din sumă, adi­că 7 la sută. Pentru comparație, în Rusia acest raport constituie 34:0, în Tadjikistan – 25:1, în Azerbaidjan – 24:1, în Ucraina – 32:3.

 

Sindicatele au propus mai multe modificări

 

În atenția sindicatelor au ajuns două legi, nr. 1585, cu pri­vire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, și nr. 1593, cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asis­tenţă medicală. Se propune de a exclude în primul rând din legea nr. 1585 articolul 17 și a trece pre­vederile acestuia în articolul 5 al Legii nr. 1593, care stipulează că mărimea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se calculează de către Ministerul Sănătăţii, conform prevederilor art.17 din Legea cu privire la asi­gurarea obligatorie de asistenţă medicală. Asupra acestei situații legislative aberante sindicatele atenționează Guvernul de mai mulți ani, însă nu a urmat deo­camdată nici o reacție în acest sens.

Sindicatele intenționează, de asemenea, să protejeze persoa­nele care nu sunt angajate, însă în raport cu această categorie legea cu privire la procurarea poliței medicale este mai aspră decât în raport cu cei care mun­cesc și transferă un anumit pro­cent din salariu.

Costul poliței pentru persoa­nele neangajate este stabilit în funcție de salariul mediu anti­cipat pentru anul viitor. În anul curent, acesta a fost aprobat de Guvern în mărime de 4225 de lei, iar pentru anul viitor va constitui, conform prognozelor Ministerului Economiei, 4600 de lei. Calculele sunt următoare­le. Mărimea salariului anticipat este înmulțit cu 12 luni, apoi cu 8 (cota defalcărilor la fondul asi­gurărilor medicale) și împărțim la 100. În așa fel, în anul curent, pentru o persoană neangajată costul poliței constituie 4056 de lei, iar la anul se va scumpi până la 4 416 lei. Acum 10 ani, polița era de aproximativ 10 ori mai ief­tină.

„Este o inechitate în raport cu persoanele care nu lucrează nică­ieri, or statul nu le asigură locuri de muncă, dar îi obligă să-și pro­cure poliță, menţionează Maria Creminscaia. Salariatul achită din leafă 4 la sută, iar celelalte 4 la sută sunt achitate de patron, pe când pentru persoanele nean­gajate costul poliței este calculat din salariul mediu pe țară, care a fost prognozat și nu se știe cât va constitui în realitate. În plus, aceștia sunt obligați să achite toate cele 8 la sută de contribuții la Fondul de asigurări obligatorii de asistență medicală dintr-un salariu inexistent de fapt. Iată de ce noi insistăm asupra revederii acestei norme și asupra faptu­lui ca un șomer să achite același procent ca și un salariat, de 4 la sută”.

De mai mulți ani, sindicate­le propun să fie ținută eviden-ța persoanelor neangajate, de aceasta fiind responsabilă Com­pania Națională de Asigurări în Medicină. Evidența angajaților este ținută în prezent de patro­nate. Există anumite categorii de cetățeni care sunt asigurate de stat, adică elevii, pensionarii etc. Totodată, persoanele care nu sunt în evidență nicăieri aceștia fiind foarte numeroși, în special în sectorul agricol, nu au fost nu­mărate deocamdată de nimeni. În prezent, acestea sunt iden­tificate numai dacă apelează la asistența medicală de urgență.

 

Ești obligat să cumperi polița

 

Cei care nu achită pentru poliță sunt sancționați dur de către stat. Conform legii, aceștia urmează să achite costul polițelor pentru toți anii în care s-au eschivat și nu le-au procurat, și să achite și o amendă în aceeași valoare. Şi dacă omul nu lucrează, de unde să ia bani să achite această amen­dă, se întreabă sindicatele.

Încă o nuanţă asupra căreia sindicatele urmează să atenţio­neze guvernul se referă la pre­vederile art. 23 prim din Legea nr. 1593. Persoana care cumpără poliţa medicală, cu depășirea ter­menelor stabilite, are dreptul să o folosească abia peste şapte zile. Confederaţia consideră acest lu­cru inechitabil, indicând asupra necesităţii operării unei modifi­cări care să prevadă că dreptul de utilizare a poliţiei apare în mo­mentul achiziţionării acesteia.

O altă modificare importantă pe care vor s-o iniţieze sindica­tele este revizuirea modului de alocare de către stat a surselor în fondul de asigurare obligatorie de sănătate pentru cetăţenii pe care-i asigură. Guvernul a apro­bat o nouă normă – defalcarea în fondul asigurării de sănătate a 12,1% din suma tuturor cheltu­ielilor bugetare. E lipsit de sens, pentru că volumul asistenţei medicale, stabilite de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală prevede toa­te tipurile de asistenţă medica­lă şi spectrul general de servicii medicale, la care este în drept să mizeze orice persoană asigurată. Însă, în final, această sumă este de patru ori mai mică decât pre­ţul poliţei pentru cei care nu lu­crează. Sindicatele propun efec­tuarea acestor plăţi în funcţie de numărul persoanelor asigurate de stat, adică pentru fiecare per­soană în parte.

Totodată, sindicatele nu sunt de acord cu prevederile art. 16 al Legii nr. 1585. Potrivit arti­colului respectiv, mijloacele bă­neşti rămase neutilizate în urma executării fondului de asigurare medicală în anul bugetar prece­dent sunt transferate în bugetul anului următor şi se distribuie după cum urmează: câte 25% – în fondul pentru achitarea servi­ciilor medicale şi cel de rezervă şi 50% – în fondul dezvoltării şi modernizării prestatorilor pu­blici de servicii medicale. Însă din toate cele cinci fonduri exis­tente, fondul pentru achitarea serviciilor medicale este cel de bază – acesta constituie cel puţin 94% din mijloacele totale. Câte 2% sunt transferate în fondurile de rezervă şi cel administrativ şi câte 1% – în fondul de profilaxie şi dezvoltare şi cel de dezvoltare şi modernizare.

Cu alte cuvinte, în fondul de bază (în care se acumulează mij­loace pentru salariu, costul me­dicamentelor compensate, achitarea tuturor serviciilor medica­le) din mijloacele rămase sunt transferate doar 25%, iar 50% – unui fond nesemnificativ, care constituie doar 1% şi este desti­nat pentru achiziţionarea teh­nicii scumpe, reparaţie capitală, construcţii. Sindicatele propun repartizarea banilor rămaşi în aceeaşi proporţie, doar că 50% să fie achitate în fondul de bază, pentru întremare, servicii medi­cale şi nu pentru achiziţionarea tehnicii.

 

Legea privind pensiile

 

În diverse ţări există practica recalculării pensiilor celor care lucrează şi continuă să achite plăţi în buget din salariu. În une­le din ele acest lucru se întâmplă anual. Sindicatele de mai mulţi ani înaintează iniţiativa de im­plementare a unui sistem similar şi la noi. Luând în considerare faptul că bugetul ţării noastre nu-şi poate permite o recalcula­re anuală a pensiilor, se propune efectuarea acesteia o dată la doi-trei ani. Totodată, sindicatele consideră că această măsură tre­buie să fie aplicată în mod obliga­toriu în cazul pensionarilor care muncesc, pentru că ei au meritat acest lucru. 152 de mii de pensio­nari din ţara noastră continuă să lucreze, acest lucru fiind fixat în Strategia Naţională de Dezvolta­re „Moldova 2020”.

În prezent, stagiul obligatoriu de cotizare la pensionare trebu­ie să constituie pentru femei cel puţin 30 de ani, pentru bărbaţi – cel puţin 35 de ani. Sindicatele propun reducerea, din 1 ianuarie 2015, a stagiului de cotizare pen­tru mamele care au născut şi edu­cat până la vârsta de opt ani cinci sau mai mulţi copii, şi anume de la 30 la 25 de ani. Sindicaliştii argumentează propunerea prin faptul că femeile în mod fizic nu vor putea acumula un stagiu de 30 de ani până la vârsta de pen­sionare – 54 de ani.

Aceleaşi propuneri, adică re­ducerea stagiului de cotizare cu cinci ani, au fost făcute şi pentru cei care lucrează în condiţii grele, indiferent de sex, deoarece aceş­tia nu pot beneficia de dreptul legal de pensionare la vârsta de 49 de ani, în cazul femeilor, şi 54 de ani, în cazul bărbaţilor.