Mecanisme insuficiente de apărare a drepturilor legale ale salariaţilor

Ion Moldovanu
Vocea Poporului, 29.06.2017

   

carnet-de-munca

 

Tot mai mulţi angajaţi ni se plâng că le sunt încălcate drepturile, iar atunci când apelează la instituţiile statului, reprezentanţii acestora nu sunt în stare să-i apere şi, de regulă, le recomandă să se adreseze direct în instanţa de judecată. Un astfel de mesaj ne-a fost expediat recent prin intermediul portalului www.vocea.md.   

 

„În ianuarie 2014, m-am angajat la serviciu fără forme legale în calitate de barman. Prin mai-iunie, la unitate a avut loc un control şi conducătorul a fost somat sa mă anga­jeze în mod oficial. Am lucrat la acea întreprindere până în august 2014, dar nici azi nu ştiu dacă am fost angajată legal. Când am plecat, angajatorul nu mi-a restituit carnetul de muncă. În consecinţă, am scris plângere la poliţie. În răspunsul primit se spune că fostul meu angajator ar fi plecat în străinătate şi că nu se poate rezolva nimic. Au trecut deja trei ani de atunci şi încă nu pot obţine carnetul de muncă pentru a mă angaja în baza lui. Vechimea în muncă trecută în acel carnet este de 17 ani. Ajutaţi-mă, vă rog, sa-l recuperez.

 

Tatiana Caraman”

 

În corespundere cu prevederile legis­laţiei în vigoare, în prezent, drepturile lu­crătorilor din ţara noastră nu pot fi garan­tate pe deplin, afirmă Ion Preguza, şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova. Cel mai regretabil este însă faptul că salaria­ţii nici nu au cunoştinţe suficiente despre aceste drepturi, deşi accesul la informa-ţiile necesare în acest scop este liber şi gratuit.

Din această cauză, unul dintre obiecti­vele principale ale sindicatelor este de a-şi informa membrii cu privire la drepturile lor. Ceea ce ar trebui să se ştie în primul rând este faptul că protecţia drepturilor salari­aţilor este una dintre funcţiile Inspectora­tului de Stat al Muncii. Acesta nu are însă pârghii legale depline pentru a-şi îndeplini atribuţiile, în pofida faptului că autorităţile statale din ţara noastră şi-au asumat an­gajamente ferme în acest sens, prin rati­ficarea mai multor convenţii şi tratate in­ternaţionale, dar pe care nu şi le onorează în măsura necesară pe parcursul mai mul­tor ani.

Astfel, inspectorii de stat ai muncii nu pot 

efectua controale la întreprinderi la orice oră de zi sau de noapte fără a anun­ţa din timp, ci doar atunci când dispun de scrisori sau plângeri din partea angajaţilor şi numai dacă acestea nu sunt anonime.

 

Inspectorii muncii

nu pot efectua controale fără să le anunţe din timp

 

Mai mult ca atât, în prezent, în legătură cu faptul că se desfăşoară o reformă în do­meniul controalelor de stat asupra activită­ţii de întreprinzător, legislaţia ce reglemen­tează activitatea Inspectoratului de Stat al Muncii este distorsionată. Drept urmare, reprezentanţilor acestei instituţii le-au fost limitate mai multe funcţii, care urmau să fie preluate de alte structuri, numai că acest lucru încă nu s-a întâmplat.

Cât despre sindicate, şi ele au rolul de a apăra drepturile şi interesele salariaţilor, dar numai dacă aceştia au statut de mem­bri ai organizaţiilor sindicale. Statutul în cauză îl pot avea, în primul rând, lucrătorii angajaţi legal în cadrul unităţilor economi­ce care dispun de organizaţii sindicale.

 

Adresarea în judecată

 

Cu referire la plângerea depusă la po­liţie, ar fi necesar de menţionat în mod expres că ea ar fi trebuit să fie adresată In­spectoratului de Stat al Muncii sau subdi­viziunilor sale teritoriale. În condiţiile lipsei de reacţie din partea fostului conducător de la întreprinderea în cauză la somaţia de a restitui carnetul de muncă, dacă plânge­rea era examinată de inspectorii muncii, acest caz ar fi putut ajunge în instanţa de judecată. Acest lucru nu înseamnă că au­toarea scrisorii nu se putea adresa şi direct în instanţă. Or, acum, chiar dacă au expirat deja trei ani, perioadă echivalentă cu ter­menul de prescripţie, ea oricum se poate adresa în judecată. Şi, dacă va dispune de suficiente dovezi, instanţa ar putea să re­stabilească termenul de prescripţie.

La cele menţionate ar mai fi de adăugat că garantarea drepturilor legale depinde, în primul rând, de cunoaşterea acestora, după care – de măsura în care sunt dis­puşi cei cărora le-au fost acordate ele, să ceară să le fie respectate, a concluzionat Ion Preguza.

 

Versiunea completă a articolului este disponibilă doar pentru abonații ziarului "Vocea Poporului"!
Abonamentul poate fi perfectat în cadrul redacției ziarului: str. 31 august 1989, 129, etajul IV, mun. Chisinau, MD-2012, tel:. 373 (22) 23 40 93, tel / fax:. 373 (22) 23 41 96, precum și la întreprinderile: Posta Moldovei SA, Moldpresa SA, Pressinform-Curier. Detalii aici.